Profitaţi de această ocazie unică!

PETER era avansat în studiile sale medicale când mesajul Bibliei despre salvare i-a reţinut atenţia. După ce a absolvit facultatea şi a început să profeseze ca medic într-un spital, superiorii lui l-au îndemnat fără încetare să se specializeze ca neurochirurg. Aceasta era o ocazie de care mulţi medici tineri ar fi profitat fără ezitare.

Însă Petera a renunţat la această ocazie. De ce? Oare pentru că pur şi simplu îi lipsea ambiţia şi motivaţia necesară? Nu, întrucât Peter a meditat mult la această ofertă. După ce a devenit Martor al lui Iehova dedicat şi botezat, el a dorit să dedice cât mai mult timp posibil diferitelor aspecte ale ministerului creştin. Odată calificat ca neurochirurg, s-a gândit el, profesia i-ar fi consumat tot mai mult timp şi energie. Era oare o dovadă de nesăbuinţă faptul de a renunţa la această perspectivă deosebită sau era o dovadă de înţelepciune?

Poate că decizia lui Peter li s-a părut nesăbuită unora. Însă el a luat în considerare unele texte biblice, cum ar fi cel din Efeseni 5:15, 16. Acolo, apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii creştini: „Luaţi seama deci cu amănunţime cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, răscumpărând timpul [oportun, NW], căci zilele sunt rele“.

Să observăm expresia „timpul oportun“. Ea este tradusă dintr-un cuvânt grecesc folosit în Biblie în special cu referire la un timp sau la o perioadă marcată de anumite caracteristici sau potrivită pentru o activitate specifică. Pavel a subliniat aici faptul că creştinii trebuie să-şi facă timp pentru chestiunile importante. Într-adevăr, ei trebuie să ‘deosebească lucrurile cele mai alese’ (Filipeni 1:10). Este vorba de stabilirea priorităţilor.

Atunci, care este scopul divin cu privire la timpul nostru? Care este voinţa lui Dumnezeu cu privire la cei care îl iubesc? Profeţiile biblice identifică în mod clar zilele noastre drept „timpul sfârşitului“ sau „zilele din urmă“ (Daniel 12:4; 2 Timotei 3:1). Cristos Isus nu a lăsat nici un dubiu cu privire la ceea ce avea să fie de importanţă primordială în zilele noastre. El a spus în mod concret că, înainte de sfârşitul acestui sistem rău de lucruri, „Evanghelia aceasta a împărăţiei [avea să fie] predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele“. Abia atunci avea să vină sfârşitul. — Matei 24:3, 14.

Prin urmare, trebuie să profităm de orice ocazie pentru a predica vestea bună a Regatului şi pentru a face discipoli (Matei 28:19, 20). Întrucât aceste activităţi nu se vor mai repeta niciodată, aceasta este ultima ocazie de a ne dărui complet acestei lucrări salvatoare de vieţi. „Acum este timpul potrivit.“ Da, „acum este ziua mântuirii“. — 2 Corinteni 6:2.

Luarea unei decizii înţelepte

Peter, tânărul menţionat la început, s-a gândit cu multă atenţie ce decizie să ia şi şi-a evaluat opţiunile. El şi-a dat seama că nu ar fi rău să-şi continue studiile ca să devină neurochirurg. Dar care era cel mai important lucru pentru el? Activitatea lui în ministerul creştin, având în vedere urgenţa acestei lucrări. În acelaşi timp, el trebuia să se achite de unele obligaţii. Era căsătorit şi trebuia să-şi întreţină soţia, care participa la lucrarea de predicare cu timp integral (1 Timotei 5:8). Peter trebuia să achite şi unele datorii legate de instruirea sa. Atunci ce a decis să facă?

Peter s-a hotărât să se specializeze în radiologie şi să se ocupe de scanarea cu ultrasunete. Această muncă se putea încadra într-o zi normală de lucru. Totodată, el avea să fie instruit în decursul orelor obişnuite de lucru. Într-adevăr, unii puteau considera că aceasta era o poziţie mai puţin prestigioasă, însă ea îi putea permite să dedice mai mult timp activităţilor spirituale.

Încă un lucru l-a determinat pe Peter să ia această decizie. Deşi nu-i judeca pe cei care ar fi decis în alt mod, el ştia că faptul de a te implica prea mult în chestiunile laice constituie un pericol pentru creştini. Acest lucru poate duce la neglijarea responsabilităţilor spirituale. Faptul acesta este ilustrat de un alt exemplu, care se referă la locul de muncă.

Un anumit predicator cu timp integral al Regatului era pictor. El se putea întreţine din punct de vedere financiar vânzându-şi picturile. Deşi dedica cea mai mare parte din timpul său ministerului creştin, care este de importanţă primordială, el putea trăi în mod confortabil. Însă dorinţa de a se face mai remarcat în cariera sa artistică a început să încolţească. El s-a implicat mai mult în pictură şi în lumea artei, a abandonat ministerul cu timp integral şi, în cele din urmă, a devenit complet inactiv în predicarea Regatului. Cu timpul, el a adoptat o conduită nescripturală, pierzându-şi astfel calitatea de membru al congregaţiei creştine. — 1 Corinteni 5:11–13.

Trăim într-un timp special

Ca slujitori actuali ai lui Iehova, cu siguranţă dorim să-i rămânem fideli. Ştim că trăim în cel mai remarcabil timp din istoria umană. Pentru a continua să-i slujim lui Dumnezeu şi să facem faţă situaţiilor actuale, poate că este necesar să facem unele schimbări. Am putea compara această situaţie cu timpul secerişului pentru un agricultor. Aceasta este o perioadă de activitate specială, când se aşteaptă ca agricultorii să depună eforturi mai mari decât de obicei, iar ziua de muncă să fie mai lungă. De ce? Deoarece recolta trebuie adunată într-o perioadă de timp limitată.

Actualului sistem rău de lucruri i-a mai rămas doar extrem de puţin timp. Acum, mai mult ca oricând, un creştin adevărat trebuie să se străduiască să urmeze exemplul lui Isus şi să calce pe urmele lui. Viaţa lui pământească a demonstrat clar care era lucrul cel mai important pentru el. El a spus: „Cât este ziuă, trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze“ (Ioan 9:4). Când a spus că vine noaptea, Isus s-a referit la timpul când el avea să fie judecat, răstignit şi omorât, când ministerul lui pământesc avea să se sfârşească şi el nu avea să mai poată îndeplini lucrările Tatălui său ceresc.

Este adevărat, de-a lungul celor trei ani şi jumătate ai ministerului său, Isus şi-a folosit o parte din timp pentru a înfăptui miracole şi pentru a vindeca bolnavi. Cu toate acestea, el a petrecut cel mai mult timp predicând mesajul Regatului şi ‘vestindu-le captivilor eliberarea’ din religia falsă (Luca 4:18; Matei 4:17). Isus a depus eforturi susţinute în ministerul său, rezervându-şi timp pentru a-şi instrui discipolii, astfel încât ei să poată clădi pe fundamentul pus de el şi să poată continua cu succes lucrarea de predicare. Isus a profitat de orice ocazie pentru a promova interesele Regatului şi a dorit ca şi discipolii lui să facă acelaşi lucru. — Matei 5:14–16; Ioan 8:12.

La fel ca Isus, şi noi, continuatorii săi din epoca modernă, trebuie să vedem situaţia omenirii la fel cum o vede Iehova Dumnezeu. Timpul care a mai rămas pentru acest sistem de lucruri expiră, iar Dumnezeu doreşte, plin de milă, ca toţi să aibă ocazia de a obţine salvarea (2 Petru 3:9). Prin urmare, nu ar fi înţelept să punem toate celelalte activităţi pe un plan secundar, în raport cu îndeplinirea voinţei lui Iehova (Matei 6:25–33)? Un lucru care, în mod normal, ar fi considerat important poate avea, îndeosebi într-un timp special ca acesta, mai puţină importanţă în viaţa noastră de creştini.

Va regreta cineva faptul că a pus voinţa lui Dumnezeu mai presus de orice altceva în viaţa sa? Nicidecum, deoarece calea creştină a sacrificiului de sine este răsplătită într-un mod minunat. De exemplu, Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor viaţa veşnică“. — Marcu 10:29, 30.

Nimeni nu poate evalua în bani recompensele de care au parte cei care îşi folosesc timpul pentru a-l lăuda pe Iehova şi a proclama mesajul Regatului. Ei se bucură de atât de multe binecuvântări! Acestea includ prieteni adevăraţi, satisfacţia ce rezultă din îndeplinirea voinţei divine, zâmbetul aprobator al lui Dumnezeu şi perspectiva unei vieţi fără sfârşit (Apocalipsa 21:3, 4). Şi ce binecuvântare este să-i ajutăm pe oameni pe plan spiritual şi să aducem onoare numelui sfânt al lui Iehova în calitate de Martori ai săi! Fără îndoială, faptul de a ‘răscumpăra timpul oportun’ este o cale cu adevărat înţeleaptă şi recompensatoare. Acum, mai mult ca oricând, este timpul să luăm parte la declararea veştii bune a Regatului lui Dumnezeu. Veţi profita de această ocazie unică, nelăsând-o să vă scape?

[Notă de subsol]