Dreptul la consimţământul în cunoştinţă de cauză a fost confirmat
O SENTINŢĂ pronunţată recent de judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Messina, Italia, a confirmat că dorinţele de natură medicală ale unui pacient adult au caracter obligatoriu pentru medici. Hotărârea a fost dată într-un caz în care era implicat un Martor al lui Iehova.
În ianuarie 1994, Antonino Stellario Lentini, un pacient Martor în vârstă de 64 de ani care suferea de hemofilie, a fost dus de urgenţă la un spital din Taormina, Messina. Soţia lui Antonino, Catena, a explicat în faţa personalului din spital că, fiind Martori ai lui Iehova, ea şi soţul ei nu erau de acord cu administrarea transfuziilor de sânge (Faptele 15:20, 28, 29). Dorinţa lor a fost respectată.
Însă, în timp ce era transportat spre un alt spital, Antonino a suferit o pierdere a funcţiei respiratorii, ajungând într-o stare critică. La puţin timp după aceea a murit. Catena a fost profund tulburată, dar a găsit multă consolare în promisiunea Bibliei referitoare la înviere (Faptele 24:15). Apoi, spre marea ei surprindere, magistraţii — probabil induşi în eroare de ştirile incorecte propagate de mass-media — au acuzat-o că ea a provocat moartea soţului ei, pentru că refuzase tratamentul pe care medicii îl considerau imperios necesar.
După mai bine de un an, în 11 iulie 1995, Catena a fost achitată, întrucât nu comisese nici un delict. De fapt, mărturia medicilor experţi a demonstrat că, având în vedere starea pacientului, intervenţia medicală ar fi fost oricum de prisos.
Dar afirmaţiile judecătorului au dezvăluit miezul problemei. Este greu de acceptat, a afirmat el, ideea că personalul medical trebuie să treacă la acţiune atunci când pacientul sau persoanele care îl reprezintă refuză un tratament. În Italia, a adăugat el, codul deontologic medical „prevede necesitatea obţinerii consimţământului în cunoştinţă de cauză din partea persoanei interesate înainte de orice intervenţie“. Astfel, după părerea lui, Catena „s-a opus în mod legal ca soţul ei să fie supus unei astfel de intervenţii“.
Această sentinţă confirmă dreptul unui adult de a refuza tratamentul medical care contravine dorinţelor lui.