De ce să dăruim pentru Iehova?

ÎN TIMP ce soarele strălucea deasupra micului oraş sidonian Sarepta, o văduvă se apleca să adune vreascuri. Femeia trebuia să facă foc pentru a găti o mâncare sărăcăcioasă, probabil ultima pe care ea şi fiul ei aveau să o mai mănânce. Ea se străduise să supravieţuiască împreună cu băiatul ei de-a lungul unei perioade lungi de secetă şi foamete, şi acum ajunseseră la acest deznodământ tragic. Mureau de foame.

De ea s-a apropiat un bărbat. Numele lui era Ilie, iar văduva şi-a dat repede seama că era un profet al lui Iehova. Se pare că ea auzise de acest Dumnezeu. Iehova se deosebea de Baal, a cărui închinare crudă şi perversă predomina în ţara Sidonului, unde locuia ea. Deci, când Ilie i-a cerut un pahar cu apă, ea a fost gata să i-l ofere. Probabil se gândea că, făcând astfel, va câştiga favoarea lui Iehova (Matei 10:41, 42). Dar Ilie i-a cerut după aceea mai mult: ceva de mâncare. Ea i-a explicat că nu mai avea mâncare decât pentru o singură masă. Însă Ilie a insistat, asigurând-o că Iehova îi va furniza hrană în mod miraculos până la sfârşitul secetei. Ce a făcut ea? Biblia spune: „Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie“ (1 Împăraţi 17:10–15). Aceste cuvinte simple descriu un act de mare credinţă, de fapt, atât de mare, încât Isus Cristos a lăudat-o pe această văduvă cu aproximativ o mie de ani mai târziu! — Luca 4:25, 26.

Chiar şi aşa, ar putea să pară ciudat că Iehova a cerut atât de mult de la o femeie atât de săracă. Şi aceasta mai ales dacă ne gândim la o rugăciune pe care a rostit-o cândva un bărbat proeminent. Acţiunea de colectare a contribuţiilor de către regele David pentru ca fiul său Solomon să le folosească la construirea templului a avut ca efect o mare generozitate. În termeni moderni, darurile aduse valorau miliarde de dolari! Cu toate acestea, David a spus într-o rugăciune către Iehova: „Ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bunăvoie? Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce Îţi aducem“ (1 Cronici 29:14). Aşa cum a spus David, totul îi aparţine lui Iehova. Deci, ori de câte ori dăruim ceva pentru a promova închinarea pură, noi nu facem decât să-i dăm lui Iehova ceea ce este deja al lui (Psalmul 50:10). Astfel, se pune întrebarea: De fapt, de ce doreşte Iehova ca noi să dăruim?

O parte esenţială a adevăratei închinări

Cel mai simplu răspuns este acela că, din timpuri străvechi, Iehova a făcut ca dăruirea să fie o parte esenţială a închinării adevărate. Bărbatul fidel Abel i-a oferit o jertfă lui Iehova din animalele de valoare ale turmei lui. Patriarhii Noe, Avraam, Isaac, Iacov şi Iov au adus ofrande similare. — Geneza 4:4; 8:20; 12:7; 26:25; 31:54; Iov 1:5.

Legea mozaică prevedea şi chiar reglementa oferirea de contribuţii pentru Iehova. De exemplu, toţi israeliţii aveau obligaţia de a da zeciuială, adică a zecea parte din produsele pământului şi din creşterea înregistrată în turmele lor (Numeri 18:25–28). Alte contribuţii nu erau atât de strict reglementate. De exemplu, fiecărui israelit i se pretindea să-i ofere lui Iehova primele roade ale turmei lui şi ale pământului (Exodul 22:29, 30; 23:19). Totuşi, Legea lăsa la latitudinea fiecărei persoane cantitatea pe care o dădea din primele roade, atâta vreme cât oferea din ce avea mai bun. Legea prevedea totodată jertfe de mulţumire şi jertfe pentru împlinirea jurămintelor, acestea fiind complet voluntare (Leviticul 7:15, 16). Iehova şi-a încurajat poporul să dea proporţional cu măsura în care el îi binecuvântase (Deuteronomul 16:17). La fel ca în cazul construirii tabernacolului şi, mai târziu, a templului, fiecare a dat cât l-a îndemnat inima (Exodul 35:21; 1 Cronici 29:9). În mod sigur, astfel de contribuţii voluntare i-au fost foarte plăcute lui Iehova!

Sub „legea lui Hristos“, toate darurile trebuiau să fie voluntare (Galateni 6:2; 2 Corinteni 9:7). Aceasta nu a însemnat că continuatorii lui Cristos au încetat să mai ofere sau că au oferit mai puţin. Din contră! În timp ce Isus şi apostolii lui predicau în Israel, un grup de femei i-au urmat şi le-au slujit, punându-le la dispoziţie bunurile lor (Luca 8:1–3). În mod similar, apostolul Pavel a primit daruri care l-au susţinut în lucrarea misionară, iar el, la rândul lui, a încurajat unele congregaţii să le ofere altora sprijin financiar în timpuri de necesitate (2 Corinteni 8:14; Filipeni 1:3–5). Corpul de guvernare din Ierusalim a numit bărbaţi responsabili care să le împartă celor nevoiaşi resursele obţinute prin contribuţii (Faptele 6:2–4). În mod clar, primii creştini au considerat sprijinirea închinării pure în astfel de moduri ca pe un privilegiu.

Însă ne putem întreba de ce consideră Iehova dăruirea o parte a închinării aduse lui. Să vedem patru motive.

De ce dăruim

În primul rând, Iehova consideră dăruirea o parte a închinării adevărate deoarece a proceda astfel este spre binele nostru. Acest lucru subliniază aprecierea noastră faţă de bunătatea lui Dumnezeu. De exemplu, când un copil îi cumpără sau îi face un cadou unui părinte, de ce tresaltă de bucurie părintele? Satisface cadoul o necesitate stringentă pe care părintele nu şi-ar fi putut-o satisface într-un alt mod? Probabil că nu. Mai degrabă, părintele este încântat să vadă că copilul dezvoltă un spirit de apreciere şi dăruire. Din motive similare, Iehova ne încurajează să dăruim şi este încântat când o facem. În acest mod îi arătăm că apreciem cu adevărat toată bunătatea nelimitată şi generozitatea pe care le manifestă faţă de noi. El este dătătorul ‘oricărui dar bun şi al oricărui cadou perfect’, aşa că nu ne vor lipsi niciodată motivele de a-i mulţumi (Iacov 1:17, NW). Mai presus de toate, Iehova l-a dat pe iubitul său Fiu, permiţând ca el să moară, astfel încât noi să putem trăi pentru totdeauna (Ioan 3:16). I-am putea mulţumi vreodată îndeajuns?

În al doilea rând, dacă facem un obicei din a dărui, învăţăm să-i imităm pe Iehova şi pe Fiul său, Isus Cristos, într-un domeniu foarte important. Iehova dăruieşte în permanenţă, este generos în permanenţă. Aşa cum spune Biblia, el ne dă „viaţa, suflarea şi toate lucrurile“ (Faptele 17:25). Pe bună dreptate i-am putea mulţumi pentru fiecare răsuflare, pentru fiecare bucăţică de mâncare de care ne bucurăm, pentru fiecare moment fericit şi plin de satisfacţie din viaţă (Faptele 14:17). Asemenea Tatălui său, Isus a manifestat un spirit de dăruire. El a dat fără rezerve din sine însuşi. Ştiaţi că, atunci când înfăptuia miracole, Isus pierdea ceva? Scripturile afirmă de mai multe ori că, atunci când vindeca oameni bolnavi, ‘din El ieşea’ putere (Luca 6:19; 8:45, 46). Isus a fost atât de generos, încât şi-a dat chiar sufletul, adică viaţa, la moarte. — Isaia 53:12.

Aşadar, când oferim din timpul nostru, din energia noastră sau din bunurile noastre, îl imităm pe Iehova şi îi bucurăm inima (Proverbele 27:11; Efeseni 5:1). Totodată, noi urmăm modelul perfect de conduită umană pe care ni l-a lăsat Isus Cristos. — 1 Petru 2:21.

În al treilea rând, dăruirea satisface necesităţi reale şi importante. Este adevărat, Iehova ar putea satisface cu uşurinţă necesităţile legate de interesele Regatului şi fără ajutorul nostru, aşa cum ar putea face ca pietrele să strige în loc să ne folosească pe noi ca să predicăm cuvântul (Luca 19:40). Însă el a ales să ne onoreze cu aceste privilegii. Deci, când dăruim din resursele noastre pentru a promova interesele Regatului, marea noastră satisfacţie este să ştim că participăm în mod concret la cea mai importantă lucrare care se desfăşoară în această lume. — Matei 24:14.

Nu mai trebuie să spunem că finanţarea lucrării mondiale înfăptuite de Martorii lui Iehova necesită bani. În decursul anului de serviciu 1995, Societatea a cheltuit aproape 60 de milioane de dolari numai pentru a se îngriji de pionierii speciali, de misionari şi de supraveghetorii itineranţi repartizaţi în serviciul de teren. Totuşi, aceasta este o cheltuială relativ mică în comparaţie cu construirea şi menţinerea în funcţiune a birourilor de filială şi a tipografiilor din întreaga lume. Însă toate acestea sunt posibile prin contribuţii voluntare!

Membrii poporului lui Iehova nu consideră, în general, că, dacă ei nu sunt înstăriţi, pot lăsa pur şi simplu sarcina pe umerii altora. O astfel de atitudine ne-ar putea face să neglijăm acest aspect al închinării noastre. După spusele apostolului Pavel, creştinii din Macedonia trăiau într-o ‘sărăcie lucie’. Totuşi, ei au implorat să li se dea privilegiul de a dărui. Iar Pavel a confirmat că ceea ce au dat ei a fost „peste puterile lor“. — 2 Corinteni 8:1–4.

În al patrulea rând, Iehova a făcut ca dăruirea să facă parte din închinarea adevărată deoarece dăruirea ne va ajuta să fim fericiţi. Isus însuşi a spus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“ (Faptele 20:35). Iehova ne-a proiectat astfel. Acesta este un alt motiv pentru care am putea simţi că, oricât de mult i-am oferi, niciodată nu am putea exprima în mod deplin aprecierea pe care o simţim faţă de el în inimile noastre. Din fericire însă, Iehova nu aşteaptă de la noi mai mult decât îi putem oferi. Putem fi siguri că el este încântat atunci când noi dăm cu bucurie ce putem! — 2 Corinteni 8:12; 9:7.

Manifestarea unui spirit de dărnicie aduce binecuvântări

Întorcându-ne la exemplul menţionat la început, să ne imaginăm că văduva din Sarepta s-ar fi scuzat, spunând că altcineva îi putea oferi mâncare lui Ilie. Ce binecuvântare ar fi pierdut în acest caz!

Nu încape nici o îndoială că Iehova îi binecuvântează pe cei care manifestă un spirit de dărnicie (Proverbele 11:25). Văduva din Sarepta nu a avut de suferit pentru că a renunţat la ceea ce ea considera ultima mâncare. Iehova a răsplătit-o făcând un miracol. Aşa cum promisese Ilie, vasele în care ţinea făina şi uleiul nu s-au golit până la sfârşitul secetei. Însă ea a primit o răsplată şi mai mare. Când fiul ei s-a îmbolnăvit şi a murit, Ilie, omul adevăratului Dumnezeu, i l-a readus la viaţă. Cât de mult trebuie să o fi întărit spiritualiceşte acest lucru! — 1 Împăraţi 17:16–24.

În prezent, noi nu aşteptăm să fim binecuvântaţi cu miracole (1 Corinteni 13:8). Însă Iehova ne asigură că el îi va susţine pe cei care îl slujesc din tot sufletul (Matei 6:33). Deci putem fi ca văduva din Sarepta în această privinţă, dăruind cu generozitate şi având încredere că Iehova ne va purta de grijă. În mod similar, ne putem bucura de mari recompense spirituale. Dacă facem din dăruire o practică şi nu doar o chestiune ocazională şi de moment, ea ne va ajuta să ne menţinem ochiul simplu şi aţintit asupra intereselor Regatului, aşa cum a recomandat Isus. (Luca 11:34; compară cu 1 Corinteni 16:1, 2.) Acest lucru ne va ajuta totodată să ne simţim mai aproape de Iehova şi de Isus în calitate de colaboratori ai lor (1 Corinteni 3:9). De asemenea, va spori spiritul generos, de dărnicie care îi caracterizează deja pe închinătorii lui Iehova din întreaga lume.

[Chenarul de la pagina 31]

CE MODALITĂŢI DE A DĂRUI ALEG UNII CREŞTINI

DONAŢII PENTRU LUCRAREA DE PREDICARE

Mulţi pun deoparte sau prevăd în buget o anumită sumă pe care o pun în cutia pentru donaţii care are eticheta: „Donaţii pentru lucrarea de predicare — Matei 24:14“. În fiecare lună, congregaţiile expediază aceste sume la filială.

DARURI

Donaţiile sub formă de bani pot fi trimise direct la filiala care funcţionează în ţara voastră. Pot fi donate şi bijuterii sau alte obiecte de valoare. Aceste donaţii trebuie să fie însoţite de o declaraţie în care să se arate că ele sunt daruri necondiţionate.

ARANJAMENTUL DONAŢIILOR CONDIŢIONATE

Filialei îi pot fi încredinţaţi bani spre păstrare până la moartea donatorului, cu menţiunea ca, în caz de necesitate personală, aceştia să îi fie returnaţi donatorului.

CONTURI BANCARE

Conturile bancare, certificatele de depunere sau conturile de pensie individuale pot fi trecute la Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova“ în depozit fiduciar sau pot fi convertite în conturi plătibile la deces, în conformitate cu reglementările bancare locale. Când se efectuează astfel de acţiuni, trebuie informată Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova“.

BUNURI IMOBILIARE

Bunurile imobiliare vandabile pot fi donate Organizaţiei Religioase „Martorii lui Iehova“ fie sub formă de dar necondiţionat, fie sub forma rezervării pe viaţă a dreptului de proprietate pentru donator, acesta putând continua să locuiască în imobil pe tot parcursul vieţii sale. Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova“ trebuie înştiinţată înainte de a i se transfera în mod legal un bun imobiliar.

TESTAMENTE ŞI ACTE FIDUCIARE

Organizaţiei Religioase „Martorii lui Iehova“ îi pot fi lăsate ca moştenire proprietăţi sau bani prin intermediul unor dispoziţii testamentare legale. De asemenea, Organizaţia poate fi numită beneficiara unui contract fiduciar. O copie a testamentului sau a contractului fiduciar trebuie trimisă Organizaţiei Religioase „Martorii lui Iehova“.

Pentru informaţii suplimentare cu privire la aceste probleme, adresaţi-vă în scris Organizaţiei Religioase „Martorii lui Iehova“, strada Parfumului 22, sectorul 3, codul 74121, Bucureşti.