Faceţi-vă un nume bun la Iehova

„Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, . . . pentru aceste lucruri . . . Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeul meu!“ — NEEMIA 13:22, 31.

1. Ce îi ajută pe cei dedicaţi lui Iehova să-şi facă un nume bun la el?

SLUJITORII lui Iehova dispun de tot ajutorul necesar pentru a-şi face un nume bun la Dumnezeu. De ce? Deoarece ei se bucură de relaţii strânse cu Dumnezeu în cadrul organizaţiei sale pământeşti. El le-a dezvăluit scopurile sale şi le-a dat ajutor şi înţelegere spirituală prin intermediul spiritului său sfânt (Psalmii 51:11; 119:105; 1 Corinteni 2:10–13). Luând în considerare aceste condiţii speciale, Iehova le cere în mod iubitor socoteală slujitorilor săi pământeşti atât pentru ceea ce sunt, cât şi pentru ceea ce realizează ei cu puterea lui şi cu ajutorul spiritului lui sfânt.

2. a) Cum şi-a făcut Neemia un nume bun la Dumnezeu? b) Cu ce rugăminte şi-a încheiat Neemia cartea biblică ce-i poartă numele?

² Un bărbat care şi-a făcut un nume bun la Dumnezeu a fost Neemia, paharnicul regelui persan Artaxerxes (Longimanus) (Neemia 2:1). Neemia a devenit guvernatorul evreilor şi a reconstruit zidul Ierusalimului în pofida duşmanilor şi a pericolelor. Plin de zel pentru închinarea adevărată, el a aplicat Legea lui Dumnezeu şi s-a interesat de cei oprimaţi (Neemia 5:14–19). Neemia i-a îndemnat pe leviţi să se curăţească cu regularitate, să păzească porţile şi să sfinţească ziua de sabat. De aceea, el s-a putut ruga: „Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, şi pentru aceste lucruri şi ocroteşte-mă după marea Ta îndurare!“ Totodată, Neemia şi-a încheiat în mod corespunzător cartea de inspiraţie divină cu rugămintea: „Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeul meu!“ — Neemia 13:22, 31.

3. a) Cum aţi descrie o persoană care face binele? b) Ce întrebări ne simţim îndemnaţi să ne punem când reflectăm la viaţa lui Neemia?

³ O persoană care face binele este virtuoasă şi înfăptuieşte lucrări drepte în folosul altora. Neemia a fost o astfel de persoană. El avea o teamă reverenţioasă de Dumnezeu şi un mare zel pentru adevărata închinare. În plus, el era recunoscător pentru privilegiile pe care le avea în serviciul lui Dumnezeu şi şi-a făcut un nume bun la Iehova. Reflectând la viaţa lui, ne-am putea foarte bine întreba: „Cum îmi consider eu privilegiile şi responsabilităţile acordate de Dumnezeu? Ce fel de nume îmi fac eu la Iehova Dumnezeu şi la Isus Cristos?“

Cunoştinţa ne obligă să dăm socoteală

4. Ce misiune le-a dat Isus continuatorilor săi, şi ce au făcut cei care aveau „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“?

⁴ Isus le-a dat continuatorilor săi această misiune: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i . . . Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!“ (Matei 28:19, 20). În urma predării aveau să fie făcuţi discipoli. Cei care erau astfel învăţaţi şi care aveau „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“ urmau să fie botezaţi, la fel ca Isus (Faptele 13:48, NW; Marcu 1:9–11). Dorinţa lor de a respecta toate lucrurile pe care li le poruncise el urma să vină din inimă. Ei aveau să ajungă la pasul dedicării prin asimilarea şi aplicarea cunoştinţei exacte din Cuvântul lui Dumnezeu. — Ioan 17:3.

5, 6. Cum trebuie să înţelegem Iacov 4:17? Ilustraţi modul în care se aplică.

⁵ Cu cât cunoştinţa noastră scripturală este mai profundă, cu atât fundamentul credinţei noastre este mai bun. În acelaşi timp, obligaţiile noastre înaintea lui Dumnezeu devin mai mari. Iacov 4:17 spune: „Cine ştie să facă bine şi nu-l face, păcătuieşte“. Această afirmaţie este, evident, o concluzie la ceea ce tocmai spusese discipolul Iacov despre faptul că, în loc să ne sprijinim în mod deplin pe Dumnezeu, noi ne lăudăm. Dacă o persoană ştie că nu poate realiza nimic durabil fără ajutorul lui Iehova, dar nu acţionează în consecinţă, păcătuieşte. Însă cuvintele lui Iacov se pot aplica şi la păcatele făcute din neglijenţă. De exemplu, în parabola lui Isus despre oi şi capre, caprele sunt condamnate nu pentru fapte rele, ci pentru că nu i-au ajutat pe fraţii lui Cristos. — Matei 25:41–46.

⁶ Un bărbat care studia cu Martorii lui Iehova făcea puţine progrese spirituale deoarece, după cât se pare, nu renunţase la fumat, deşi ştia că trebuia să o facă. Un bătrân l-a rugat să citească Iacov 4:17. După ce a explicat semnificaţia acestui verset, bătrânul a spus: „Deşi nu eşti botezat, tu trebuie să dai socoteală şi să-ţi asumi întreaga răspundere pentru decizia ta“. Din fericire, bărbatul respectiv a reacţionat favorabil, a încetat să mai fumeze şi în scurt timp a devenit calificat pentru botez, ca simbol al dedicării lui la Iehova Dumnezeu.

Dăm socoteală pentru ministerul nostru

7. Care este o modalitate de a ne manifesta recunoştinţa faţă de „cunoştinţa lui Dumnezeu“?

⁷ Dorinţa noastră fierbinte ar trebui să fie aceea de a-i plăcea Creatorului nostru. O modalitate de a ne manifesta recunoştinţa pentru „cunoştinţa lui Dumnezeu“ este îndeplinirea misiunii de a face discipoli ai Fiului său, Isus Cristos. Aceasta este, totodată, o modalitate de a ne demonstra iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru (Proverbele 2:1–5; Matei 22:35–40). Da, cunoştinţa pe care am asimilat-o despre Dumnezeu ne obligă să dăm socoteală înaintea lui şi trebuie să ne considerăm semenii drept potenţiali discipoli.

8. De ce putem spune că Pavel s-a simţit obligat să-i dea socoteală lui Dumnezeu pentru ministerul lui?

⁸ Apostolul Pavel ştia că acceptarea veştii bune din toată inima şi ascultarea de aceasta duc la salvare, în timp ce respingerea ei poate duce la distrugere (2 Tesaloniceni 1:6–8). Prin urmare, el a simţit obligaţia să-i dea socoteală lui Iehova pentru ministerul lui. De fapt, Pavel şi însoţitorii lui şi-au apreciat atât de mult ministerul, încât au avut mare grijă să nu le lase oamenilor nici măcar impresia că ei ar avea vreun beneficiu financiar de pe urma acestuia. În plus, inima l-a îndemnat pe Pavel să spună: „Acum, dacă eu declar vestea bună, nu este un motiv pentru mine să mă laud, căci mi-a fost impusă această necesitate. Într-adevăr, vai mie dacă nu declar vestea bună!“ — 1 Corinteni 9:11–16, NW.

9. De care datorie importantă trebuie să se achite toţi creştinii?

⁹ Întrucât suntem slujitori dedicaţi ai lui Iehova, ‘ni s-a impus necesitatea de a declara vestea bună’. Misiunea noastră este să predicăm mesajul Regatului. Noi am acceptat această responsabilitate când ne-am dedicat lui Dumnezeu. (Compară cu Luca 9:23, 24.) În plus, trebuie să ne achităm de o datorie. Pavel a spus: „Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi. Astfel, atât cât depinde de mine, sunt gata să vă vestesc Evanghelia şi vouă care sunteţi în Roma“ (Romani 1:14, 15). Pavel era dator deoarece ştia că are obligaţia să predice, pentru ca oamenii să poată auzi vestea bună şi să fie salvaţi (1 Timotei 1:12–16; 2:3, 4). Aşadar, el s-a străduit să-şi îndeplinească misiunea şi să se achite de datoria pe care o avea faţă de semeni. Ca creştini, şi noi trebuie să ne achităm de această datorie. Predicarea Regatului este, totodată, o modalitate importantă de a ne demonstra iubirea faţă de Dumnezeu, faţă de Fiul său şi faţă de semenii noştri. — Luca 10:25–28.

10. Cum şi-au extins unii ministerul?

¹⁰ Un mod prin care ne putem face un nume bun la Dumnezeu este acela de a ne folosi aptitudinile pentru a ne extinde ministerul. Să ilustrăm: În ultimii ani, în Marea Britanie au venit o mulţime de oameni din multe grupuri naţionale. Pentru a ajunge la aceşti oameni cu vestea bună, peste 800 de pionieri (predicatori cu timp integral ai Regatului) şi sute de alţi Martori învaţă diferite limbi. Acest lucru s-a dovedit a fi un stimulent excelent în minister. O pionieră care predă limba chineză spune: „Niciodată nu m-am gândit că îi voi învăţa limba mea pe alţi Martori, pentru ca ei să le împărtăşească adevărul altora. Acest lucru îmi aduce atât de multe satisfacţii!“ V-aţi putea extinde ministerul în mod similar?

11. La ce rezultat s-a ajuns când o creştină a depus mărturie informală?

¹¹ Probabil că fiecare dintre noi ar face tot ce îi stă în putinţă pentru a scăpa un om de la înec. În mod similar, slujitorii lui Iehova sunt dornici să-şi folosească aptitudinile pentru a depune mărturie cu orice ocazie. Recent, o Martoră stătea într-un autobuz lângă o femeie şi îi vorbea despre Scripturi. Încântată de ceea ce auzea, femeia a pus multe întrebări. Când Martora se pregătea să coboare din autobuz, femeia a rugat-o insistent să meargă la ea acasă, întrucât mai avea multe întrebări. Martora a fost de acord. Rezultatul? S-a început un studiu biblic, iar după şase luni, femeia a devenit o vestitoare nebotezată a Regatului. Nu după mult timp, ea însăşi conducea şase studii biblice la domiciliu. Ce recompensă îmbucurătoare a primit sora noastră pentru că şi-a folosit aptitudinile în serviciul Regatului!

12. Cum ne putem folosi în mod eficient aptitudinile de miniştri în serviciul de teren?

¹² Aptitudinile noastre de miniştri pot fi utilizate cu eficienţă în teren când folosim publicaţii cum ar fi cartea de 192 de pagini intitulată Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică. Până în aprilie 1996, Comitetul de Redactare al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova aprobase publicarea cărţii Cunoştinţa în peste 140 de limbi şi se tipăriseră deja 30 500 000 de exemplare în 111 limbi. Această carte a fost scrisă cu obiectivul de a-i ajuta pe cercetătorii Bibliei să înveţe suficiente lucruri despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre scopurile sale pentru a se putea dedica lui Iehova şi a se boteza. Întrucât vestitorii Regatului nu vor conduce un studiu biblic la domiciliu cu acelaşi elev timp de mulţi ani, ei pot conduce studii cu mai mulţi oameni sau pot participa mai mult la lucrarea din casă în casă şi la alte forme ale ministerului (Faptele 5:42; 20:20, 21). Conştienţi de obligaţia de a-i da socoteală lui Dumnezeu, ei îndreaptă atenţia spre avertismentele divine (Ezechiel 33:7–9). Însă obiectivul lor principal este aceala de a-l onora pe Iehova şi de a-i ajuta pe cât mai mulţi oameni să afle vestea bună în scurta perioadă care a mai rămas din acest sistem de lucruri nelegiuit.

Să ne facem un nume bun ca familii

13. De ce familiile fidele trebuie să ţină cu regularitate un studiu biblic în familie?

¹³ Fiecare persoană şi familie care îmbrăţişează adevăratul creştinism este obligată să-i dea socoteală lui Dumnezeu şi trebuie, prin urmare, ‘să avanseze rapid spre maturitate’ şi să devină ‘tare în credinţă’ (Evrei 6:1–3, NW; 1 Petru 5:8, 9). De exemplu, cei care au studiat cartea Cunoştinţa şi s-au botezat trebuie să-şi întregească cunoştinţele scripturale asistând cu regularitate la întruniri, precum şi citind Biblia şi alte publicaţii creştine. Familiile fidele trebuie, totodată, să ţină cu regularitate un studiu în familie, deoarece aceasta este o modalitate principală de a ‘rămâne treji, de a fi fermi în credinţă, de a se comporta bărbăteşte, de a deveni viguroşi’ (1 Corinteni 16:13, NW). Dacă sunteţi capi de familie, aveţi o responsabilitate deosebită înaintea lui Dumnezeu, în sensul de a vă îngriji ca familia voastră să fie bine hrănită din punct de vedere spiritual. Aşa cum hrana fizică nutritivă contribuie la sănătatea fizică, tot aşa hrana spirituală abundentă şi consumată cu regularitate este necesară dacă vreţi ca voi şi familiile voastre să rămâneţi „sănătoşi în credinţă“. — Tit 1:13.

14. Ce a rezultat în urma mărturiei depuse de o fetiţă israelită bine educată?

¹⁴ Când în familie există copii, vă veţi face un nume bun la Dumnezeu dacă le veţi da o instruire spirituală sănătoasă. O astfel de instruire le va fi utilă, aşa cum i-a fost unei fetiţe israelite luată prizonieră de sirieni în zilele lui Elisei, profetul lui Dumnezeu. Ea a devenit servitoarea soţiei lui Naaman, comandantul lepros al armatei siriene. Deşi era mică, fata i-a spus stăpânei ei: „Oh, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, l-ar vindeca de lepra lui!“ În urma mărturiei ei, Naaman s-a dus în Israel şi s-a supus până la urmă îndrumării lui Elisei de a se îmbăia de şapte ori în râul Iordan, fiind curăţat de lepră. În plus, Naaman a devenit un închinător al lui Iehova. Cât de încântată trebuie să fi fost fetiţa respectivă pentru acest lucru! — 2 Împăraţi 5:1–3, 13–19.

15. De ce este important ca părinţii să le dea copiilor lor o instruire spirituală excelentă? Ilustraţi.

¹⁵ Nu este uşor să creşteţi copii temători de Dumnezeu în această lume sărăcită moraliceşte, care zace în puterea lui Satan (1 Ioan 5:19). Cu toate acestea, bunica lui Timotei, Lois, şi mama lui, Eunice, l-au instruit din Scripturi încă din pruncie, obţinând rezultate bune (2 Timotei 1:5; 3:14, 15). Studierea Bibliei cu copiii voştri, frecventarea întrunirilor creştine cu regularitate împreună cu ei şi, în sfârşit, faptul de a-i lua cu voi în minister fac parte din modelul de instruire pentru care trebuie să-i daţi socoteală lui Dumnezeu. O creştină din Ţara Galilor, care are în prezent peste 80 de ani, îşi aminteşte că, pe la începutul anilor ’20, tatăl ei o lua cu el când mergea 10 kilometri peste un munte (adică 20 de kilometri dus-întors) pentru a le distribui tracte biblice sătenilor din cealaltă vale. „În timpul acelor plimbări, tata a întipărit adevărul în inima mea“, spune ea cu recunoştinţă.

Bătrânii dau socoteală — Cum?

16, 17. a) De ce privilegii s-au bucurat bătrânii maturi spiritualiceşte din vechiul Israel? b) Comparativ cu situaţia din vechiul Israel, de ce astăzi se cere mai mult de la bătrânii creştini?

¹⁶ „Perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptăţii“, a spus înţeleptul Solomon (Proverbele 16:31). Însă nu numai vârsta face ca un bărbat să fie în măsură să-şi asume responsabilităţi în congregaţia poporului lui Dumnezeu. Bătrânii maturi spiritualiceşte din vechiul Israel slujeau ca judecători şi prepuşi pentru administrarea justiţiei şi pentru menţinerea păcii, a ordinii şi a sănătăţii spirituale (Deuteronomul 16:18–20). Deşi acelaşi lucru se poate spune despre congregaţia creştină, pe măsură ce se apropie sfârşitul acestui sistem de lucruri, de la bătrâni se cere mai mult. De ce?

¹⁷ Israeliţii erau un ‘popor ales’ pe care Dumnezeu l-a eliberat din Egiptul antic. După ce au primit Legea prin mediatorul lor, Moise, descendenţii lor s-au născut într-o naţiune dedicată şi cunoşteau bine preceptele lui Iehova (Deuteronomul 7:6, 11). Însă astăzi, nimeni nu se naşte într-o astfel de naţiune dedicată, iar numărul celor care cresc în familii evlavioase, bine familiarizate cu adevărul scriptural este destul de mic. Mai ales cei care au început de curând să ‘umble în adevăr’ au nevoie de instruire cu privire la modul de a trăi în armonie cu principiile Scripturale (3 Ioan 4). Prin urmare, ce responsabilitate trebuie să-şi asume bătrânii fideli în timp ce ‘păzesc modelul cuvintelor sănătoase’ şi ajută poporul lui Iehova! — 2 Timotei 1:13, 14.

18. Ce fel de ajutor trebuie să fie pregătiţi să acorde bătrânii de congregaţie, şi de ce?

¹⁸ Un copil mic care învaţă să meargă poate să se împiedice şi să cadă. El se simte nesigur şi are nevoie de ajutorul şi încurajarea părinţilor. În mod similar, o persoană dedicată lui Iehova ar putea să se poticnească sau să cadă în sens spiritual. Până şi apostolul Pavel a găsit că era necesar să lupte pentru a face ceea ce era drept sau bun în ochii lui Dumnezeu (Romani 7:21–25). Este necesar ca păstorii turmei lui Dumnezeu să le acorde un ajutor iubitor creştinilor care au greşit, dar care se căiesc sincer. Când bătrânii au vizitat-o pe o femeie dedicată care comisese un păcat grav, ea a spus în prezenţa soţului ei dedicat: „Ştiu că mă veţi exclude!“ Dar, când i s-a spus că bătrânii doreau să ştie ce ajutor puteau acorda pentru ca familia să se restabilească din punct de vedere spiritual, ea a izbucnit în lacrimi. Conştienţi că trebuie să dea socoteală, bătrânii au fost fericiţi să ajute o colaboratoare în credinţă care s-a căit. — Evrei 13:17.

Continuaţi să vă faceţi un nume bun

19. Cum putem continua să ne facem un nume bun la Dumnezeu?

¹⁹ Bătrânii de congregaţie şi toţi ceilalţi slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să continue să-şi facă un nume bun la Iehova. Acest lucru este posibil dacă ţinem ferm la Cuvântul lui Dumnezeu şi înfăptuim voinţa sa (Proverbele 3:5, 6; Romani 12:1, 2, 9). Noi vrem să le facem bine mai ales celor înrudiţi cu noi în credinţă (Galateni 6:10). Dar secerişul este încă mare, iar lucrătorii continuă să fie puţini (Matei 9:37, 38). Deci să le facem bine altora, proclamând cu sârguinţă mesajul Regatului. Ne vom face un nume bun la Iehova dacă trăim conform dedicării noastre, înfăptuim voinţa sa şi proclamăm cu fidelitate vestea bună.

20. Ce învăţăm dacă medităm la viaţa lui Neemia?

²⁰ Prin urmare, să continuăm să facem multe lucruri în lucrarea Domnului (1 Corinteni 15:58). Şi ar fi bine să ne gândim la Neemia, care a reconstruit zidul Ierusalimului, a aplicat Legea lui Dumnezeu şi a promovat cu zel închinarea adevărată. El s-a rugat ca Iehova Dumnezeu să-şi amintească de el pentru binele pe care l-a făcut. Fie ca şi voi să-i fiţi la fel de devotaţi lui Iehova şi să vă faceţi un nume bun la el.

Ce veţi răspunde?

◻ Ce exemplu a dat Neemia?

◻ De ce cunoştinţa ne obligă să îi dăm socoteală lui Dumnezeu?

◻ Cum ne putem face un nume bun la Iehova cu privire la ministerul nostru?

◻ Ce pot face familiile pentru a avea un nume bun la Dumnezeu?

◻ Cum dau socoteală bătrânii creştini?

[Legenda fotografiei şi a ilustraţiei de la pagina 18]

La fel ca Pavel, şi noi ne putem face un nume bun la Dumnezeu ca proclamatori ai Regatului.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Sunt copiii voştri tari în credinţă, la fel ca fetiţa israelită din casa lui Naaman?