Îi sunt plăcute lui Dumnezeu toate religiile? — Watchtower

Îi sunt plăcute lui Dumnezeu toate religiile?

Credeţi că lui Dumnezeu îi sunt plăcute toate religiile? Probabil orice formă de închinare pe care o cunoaşteţi încurajează o conduită bună, cel puţin într-o anumită măsură. Dar este suficient lucrul acesta pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu?

UNII spun: „Fii numai sincer în închinarea ta, şi Dumnezeu va fi mulţumit. În toate religiile există ceva bun“. De exemplu, credinţa Bahai a adoptat acest punct de vedere, mergând până acolo că a acceptat printre convingerile ei cele nouă religii principale ale lumii. Această grupare religioasă susţine că toate aceste religii sunt de provenienţă divină şi că sunt faţete ale unui singur adevăr. Cum ar fi posibil acest lucru?

Mai mult, aveţi toate motivele să vă întrebaţi cum i-ar putea fi plăcută lui Dumnezeu o religie care le ordonă membrilor ei să dea drumul la gaze de război în locuri publice, punând în pericol viaţa multor oameni. Această acuzaţie a fost adusă împotriva unei grupări religioase din Japonia. Sau vă puteţi întreba dacă îi este plăcută lui Dumnezeu o religie care îi determină pe membrii ei să se sinucidă. Aşa s-a întâmplat acum câţiva ani cu discipolii conducătorului religios Jim Jones.

Privind în urmă la timpurile trecute, ne putem întreba pe bună dreptate: Îi plac lui Dumnezeu religiile care instigă la război, cum a fost în cazul Războiului de 30 de ani, care a ţinut din 1618 până în 1648? Potrivit lucrării The Universal History of the World, acel conflict religios dintre catolici şi protestanţi a fost „unul dintre cele mai îngrozitoare războaie din istoria Europei“.

Cruciadele religioase care au ţinut din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea au avut şi ele drept rezultat vărsări de sânge îngrozitoare. De exemplu, cu ocazia primei cruciade, aşa-numiţii cruciaţi creştini i-au măcelărit cu brutalitate pe locuitori musulmani şi evrei ai Ierusalimului.

Să ne gândim, de asemenea, la ceea ce s-a întâmplat în timpul Inchiziţiei, care a început în secolul al XIII-lea şi a durat aproximativ 600 de ani. Mii de persoane au fost torturate şi arse de vii la ordinul conducătorilor religioşi. În cartea sa Vicars of Christ —The Dark Side of the Papacy (Vicarii lui Cristos — Faţa întunecată a papalităţii), Peter de Rosa notează: „În numele papei, [inchizitorii] s-au făcut vinovaţi de atacurile cele mai nemiloase şi mai crâncene împotriva demnităţii umane din toată istoria rasei umane“. Referitor la inchizitorul dominican Torquemada din Spania, De Rosa spune: „Numit în 1483, el a exercitat o putere tiranică timp de cincisprezece ani. Numărul victimelor sale se ridică la peste 114 000, dintre care 10 220 au fost arse“.

Desigur, religiile creştinătăţii nu sunt singurele vinovate de sânge. În lucrarea sa Pensée, filozoful francez Blaise Pascal a făcut remarca: „Niciodată oamenii nu fac răul într-un mod atât de complet şi cu atâta însufleţire ca atunci când o fac din convingere religioasă“.

Recunoscuţi după roadele lor

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, acceptarea unei religii nu are la bază doar un singur factor. Pentru ca o religie să fie acceptată de el, trebuie ca învăţăturile şi acţiunile ei să se conformeze Cuvântului său scris al adevărului, Biblia (Psalmul 119:160; Ioan 17:17). Roadele închinării aprobate de Dumnezeu trebuie să se conformeze normelor lui Iehova Dumnezeu.

În Predica sa de pe munte, Isus Cristos a arătat că aveau să existe profeţi care aveau să pretindă în mod fals că îl reprezintă pe Dumnezeu. Isus a spus: „Păziţi-vă de proroci mincinoşi, care vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi recunoaşte“ (Matei 7:15–20). Aceste cuvinte arată că trebuie să fim în gardă în privinţă spirituală. Poate ne gândim că un conducător religios sau o grupare religioasă este acceptată de Dumnezeu şi de Cristos, dar s-ar putea să greşim.

Necesitatea de a fi prudenţi

Chiar dacă o religie pretinde că are aprobarea lui Dumnezeu, iar miniştrii ei citesc pasaje din Biblie, lucrul acesta nu înseamnă că ea este o formă de închinare plăcută lui Dumnezeu. Conducătorii ei s-ar putea chiar să facă lucruri impresionante, creând impresia că Dumnezeu lucrează prin ei. Cu toate acestea, religia respectivă ar putea fi falsă, neproducând roade acceptate de Dumnezeu. Preoţii egipteni din timpul lui Moise care practicau magia au putut să facă lucruri impresionante, dar, cu siguranţă, ei nu au avut aprobarea lui Dumnezeu. — Exodul 7:8–22.

Astăzi, la fel ca în trecut, multe religii promovează idei şi filozofii umane în loc să adere la ceea ce declară Dumnezeu că este adevărul. Aşadar, acest avertisment al Bibliei este cât se poate de potrivit: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Hristos“. — Coloseni 2:8.

După ce a vorbit despre roadele bune şi rele, Isus a spus: „Nu orişicine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»“. — Matei 7:21–23.

Să examinăm roadele

În mod evident, este deci esenţial să privim la roadele unei religii înainte de a trage concluzia că ea este acceptată de Dumnezeu. De exemplu, este religia respectivă implicată în politică? În acest sens observaţi cuvintele consemnate în Iacov 4:4: „Cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu“. Mai mult, Isus a spus despre adevăraţii săi discipoli: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume“ (Ioan 17:16). Religia care este bună în ochii lui Dumnezeu nu se implică în politica acestei lumi care „zace în Cel Rău“, creatura spirituală invizibilă Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). În schimb, religia pe care o aprobă Dumnezeu susţine în mod loial Regatul său condus de Isus Cristos şi declară vestea bună referitoare la acel guvern ceresc. — Marcu 13:10.

Acceptă Dumnezeu o religie dacă ea susţine nesupunerea faţă de legile Statului? Răspunsul este evident dacă acordăm atenţie sfatului apostolului Pavel: „Adu-le aminte să fie supuşi stăpânilor şi autorităţilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun“ (Tit 3:1). Desigur, Isus a arătat că discipolii săi trebuiau să-i dea „Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“. — Marcu 12:17.

Să presupunem că o religie încurajează participarea la războaiele interetnice. Întâia Petru 3:11 ne îndeamnă să ‘facem binele’ şi să ‘căutăm pacea şi s-o urmărim’. Cum îi poate fi plăcută lui Dumnezeu o religie dacă membrii ei sunt dispuşi să-i ucidă în război pe coreligionarii lor din altă ţară? Membrii religiei aprobate de Dumnezeu reflectă calitatea sa principală — iubirea. Iar Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“ (Ioan 13:35). Această iubire nu are nimic comun cu ura violentă promovată în războaiele interetnice.

Religia adevărată îi transformă pe oamenii războinici în iubitori ai păcii. Acest lucru a fost profeţit astfel: „Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“ (Isaia 2:4). În loc să dea frâu liber unor cuvinte pline de ură, cei care practică închinarea adevărată se conformează poruncii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!“ — Matei 22:39.

Cei care practică religia adevărată se străduiesc să trăiască conform normelor înalte ale lui Iehova Dumnezeu, refuzând să adopte stiluri de viaţă imorale. Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi; nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici cei adulteri, nici cei afemeiaţi cu ei înşişi, nici homosexualii, nici hoţii, nici cei lacomi de bani, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru“. — 1 Corinteni 6:9–11.

Un timp de acţiune decisivă

Este esenţial să discernem deosebirea dintre închinarea falsă şi religia adevărată. În cartea biblică Apocalipsa, imperiul mondial al religiei false este identificat ca „Babilonul cel mare“, o prostituată simbolică cu care „au desfrânat împăraţii pământului“. Ea este vinovată de sânge şi ţine un potir de aur „plin cu urâciuni şi cu necurăţiile desfrâului ei“ (Apocalipsa 17:1–6). Nimic cu privire la ea nu este acceptat de Dumnezeu.

Acesta este un timp de acţiune decisivă. Oamenilor sinceri care încă se mai află în Babilonul cel Mare, iubitorul nostru Creator le adresează chemarea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!“ — Apocalipsa 18:4.

Dacă doriţi să practicaţi religia care îi este plăcută lui Dumnezeu, de ce nu i-aţi cunoaşte mai bine pe Martorii lui Iehova? Chenarul alăturat prezintă unele dintre convingerile lor împreună cu argumentele scripturale corespunzătoare. Verificaţi în propria Biblie pentru a vedea dacă aceste convingeri ale Martorilor se armonizează cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cercetaţi pentru a vedea dacă religia lor produce felul de roade pe care l-aţi aştepta de la închinarea adevărată. Dacă veţi constata că da, atunci veţi fi descoperit religia care îi este plăcută lui Dumnezeu.

[Chenarul de la pagina 5]

CE CRED MARTORII LUI IEHOVA

CONVINGERE ARGUMENTE BIBLICE

Numele lui Dumnezeu este Iehova. Exodul 6:3;

Psalmul 83:18

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Ioan 17:17;

2 Timotei 3:16, 17

Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Matei 3:16, 17;

Ioan 14:28

Omenirea nu a evoluat, ci a fost Geneza 1:27; 2:7

creată.

Moartea omului se datorează Romani 5:12