O ‘movilă a mărturiei’ în ţara „Muntelui lui Dumnezeu“

DACĂ urmăriţi pe o hartă linia de coastă vestică a continentului african şi vă îndreptaţi spre est de-a lungul Golfului Guineei, în locul unde coasta coteşte spre sud găsiţi Camerunul. Coborând în continuare de-a lungul coastei, ajungeţi la o vastă întindere de plaje cu nisip negru. Nisipul negru este rezultatul activităţii vulcanice a muntelui Camerun.

Acest pisc muntos conic, înalt de 4 070 de metri domină toată zona. Când apusul de soare scaldă în lumină coastele muntelui Camerun, el oferă un impresionant spectacol de culori vii — mov, oranj, auriu şi stacojiu. Marea şi mlaştinile din apropiere reflectă toate aceste culori asemenea unei oglinzi, făcând aproape imposibilă delimitarea cerului de pământ. Este uşor de înţeles de ce triburile animiste din zonă au numit acest munte Mongo Ma Loba, care înseamnă „carul de luptă al zeilor“, sau, mai obişnuit, „Muntele lui Dumnezeu“.

Mai spre sud se întind kilometri întregi de plaje cu nisip alb, străjuite de cocotieri. Exceptând litoralul idilic, o mare parte a ţării este acoperită de păduri ecuatoriale dense, care se întind până la graniţa cu Congo şi cu Republica Centrafricană şi spre nord până în Nigeria şi în Ciadul sub-saharian. Partea vestică a ţării este muntoasă, amintindu-i călătorului de unele regiuni ale Europei. Însă clima toridă nu-ţi va permite să uiţi că te afli doar la o aruncătură de piatră de ecuator. Diversitatea regiunilor rurale ale Camerunului îi determină pe mulţi ghizi turistici să descrie această ţară drept o reprezentare miniaturală a Africii. Această impresie este accentuată de existenţa a diferite grupări etnice şi a peste 220 de limbi şi dialecte oficiale.

Dacă veţi vizita Camerunul veţi putea sta într-unul din marile hoteluri din portul maritim Douala sau din Yaoundé, capitala ţării. Dar s-ar putea să pierdeţi ocazia de a afla unele lucruri despre viaţa oamenilor, în special a celor peste 24 000 de Martori ai lui Iehova, care lucrează de zor la înălţarea unei ‘Movile a mărturiei’ pe tot cuprinsul ţării „Muntelui lui Dumnezeu“a. De ce nu aţi străbate ţara pentru a face cunoştinţă cu unii dintre ei? Explorarea acestei ţări vest-africane va fi, cu siguranţă, recompensată din plin.

Cu piroga, cu microbuzul sau cu bicicleta?

În locul unde Sanaga, cel mai lung râu din Camerun, se varsă în ocean, el formează o deltă mare. Pentru a ajunge la toţi locuitorii acestei vaste regiuni, Martorii lui Iehova trebuie adesea să se deplaseze cu o pirogă. Aşa fac cei nouă proclamatori ai Regatului care formează micul grup din Mbiako. Doi dintre ei locuiesc la o distanţă de 25 de kilometri, în satul Yoyo. În cazul lor, faptul de a ajunge în Mbiako pretinde o vâslire energică, totuşi ei sunt întotdeauna prezenţi la întrunirile creştine. În timp ce vizita acest grup, un supraveghetor itinerant a propus să se vizioneze caseta Martorii lui Iehova — Organizaţia care poartă acest nume. Uşor de zis, însă greu de făcut. Într-un astfel de sat izolat, unde aveau să găsească un videocasetofon, un televizor şi o sursă de curent electric?

În timpul săptămânii vizitei, nişte vestitori au mers la pastorul unei biserici locale. Spre surprinderea lor, pastorul i-a primit cu căldură şi a urmat o însufleţită discuţie biblică. Observând că pastorul poseda nu numai un videocasetofon, ci şi un generator electric, fraţii şi-au adunat curajul şi l-au întrebat dacă le-ar putea împrumuta echipamentul său. Întrucât îi plăcuse discuţia biblică pe care o purtaseră anterior, pastorul a fost dispus să-i ajute. Sâmbătă seara s-au prezentat pentru a viziona caseta 102 persoane, inclusiv pastorul şi majoritatea membrilor bisericii sale. Cei doi Martori din Yoyo au adus mai multe persoane interesate cu două canoe. Nu  li s-a părut prea greu să vâslească împotriva curentului fluxului. După vizionarea casetei, ei au fost profund mişcaţi şi încurajaţi, simţindu-se mândri că fac parte dintr-o organizaţie atât de splendidă, al cărei obiectiv este acela de a-l onora pe Iehova.

Pentru a ajunge acolo unde nu se poate merge cu piroga, poate fi utilizat microbuzul. Zonele de parcare, unde aceste maşini îşi aşteaptă pasagerii, freamătă întotdeauna de viaţă. În mijlocul vânzătorilor de apă rece şi de banane şi al hamalilor este uşor să te rătăceşti complet. Munca hamalilor constă în a-i determina pe pasageri să urce în microbuzele care aşteaptă „gata de plecare“, după cum spun ei. Însă cuvântul „gata“ trebuie înţeles numai în accepţiunea lui cea mai largă. Pasagerii au de aşteptat ore, uneori chiar zile în şir. Odată ce toţi pasagerii sunt înghesuiţi înăuntru, iar şoferul a pus bagajele, sacii cu produse şi uneori chiar pui de găină şi capre vii în portbagajul de pe capotă, microbuzul porneşte pe cărările prăfoase şi pline de hârtoape.

Un ministru itinerant, sătul de acest gen de transport, a ales să nu mai depindă de el. Acum el îşi face toate călătoriile cu bicicleta. El spune: „De când m-am hotărât să folosesc bicicleta pentru a mă deplasa de la o congregaţie la alta, întotdeauna sosesc la timp pentru vizită. Într-adevăr, călătoria poate dura câteva ore, dar, în orice caz, nu trebuie să aştept o zi sau două după microbuz. În timpul sezonului ploios, unele drumuri dispar aproape complet din cauza inundaţiilor. Trebuie să te descalţi pentru a traversa aceste porţiuni de mâl şi apă. Într-o zi, un pantof mi-a căzut într-un râu şi a fost găsit doar câteva săptămâni mai târziu, când fiica unui Martor l-a prins doar din întâmplare în timp ce pescuia! Sunt fericit că pot purta din nou această pereche de pantofi, după ce unul dintre ei a petrecut câtva timp în compania peştilor. Uneori trec prin zone în care Martorii lui Iehova nu au predicat niciodată înainte. Sătenii mă întreabă întotdeauna ce am adus. Astfel, ţin la îndemână reviste şi broşuri. De fiecare dată când mă opresc, le ofer aceste publicaţii biblice şi le depun o scurtă mărturie. Cred că Iehova va face să crească aceste seminţe ale adevărului“.

Departe, în inima ţării

Martorii lui Iehova se străduiesc să le împărtăşească vestea bună a Regatului chiar şi celor aflaţi în zonele din centrul Camerunului, în satele ascunse în inima pădurilor. Aceasta pretinde mult efort, dar rezultatele sunt încurajatoare.

Marie, ministru cu timp integral, a iniţiat un studiu biblic cu o fată pe nume Arlette. La sfârşitul primului studiu, Marie a întrebat-o pe Arlette dacă ar vrea s-o însoţească până la uşă, acesta fiind obiceiul în această parte a Africii. Însă fata i-a explicat că îi era greu să se deplaseze pentru că o dureau picioarele. Picioarele lui Arlette erau infectate de un fel de purice a cărui femelă se adăposteşte în carne, producând abcese. Curajoasă, Marie a stârpit puricii unul câte unul. Mai târziu, ea a aflat totodată că această fată era chinuită noaptea de demoni. Marie i-a explicat cu răbdare cum să-şi pună încrederea în Iehova, în special invocându-i numele cu voce tare în rugăciune. — Proverbele 18:10.

Arlette progresa cu rapiditate. La început, familia ei nu a văzut nimic rău în studiu, datorită progreselor remarcabile pe care ea le făcea atât pe plan fizic, cât şi intelectual. Dar când şi-au dat seama că ea dorea să devină Martoră a lui Iehova, i-au interzis să continue studiul. După trei săptămâni, mama ei, văzând cât de nefericită îi era fiica, a luat legătura cu Marie şi a rugat-o să reia studiul.

Când a sosit timpul să asiste la Adunarea de Circumscripţie, Marie a plătit un şofer pentru a o duce pe Arlette la adunare în ambele zile. Însă şoferul a refuzat să urce cu maşina până la casa lui Arlette, fiind de părere că poteca ce ducea până la drum era impracticabilă. Marie a reuşit să o aducă pe Arlette până în drum. Cu siguranţă, Iehova a binecuvântat aceste eforturi. Astăzi, Arlette asistă la toate întrunirile congregaţiei. Pentru a o ajuta să facă aceasta, Marie vine să o ia de fiecare dată. Ele parcurg împreună drumul pe jos în 75 de minute. Deoarece întrunirea de duminică începe la 8.30 dimineaţa, Marie trebuie să plece de acasă la 6.30; cu toate acestea ele reuşesc să ajungă la timp. Arlette speră să-şi simbolizeze în curând dedicarea prin botezul în apă. Marie spune: „Cine nu a văzut-o când a început să studieze nu-şi poate imagina cât de mult s-a schimbat. Îi sunt foarte recunoscătoare lui Iehova pentru modul în care a binecuvântat-o“. Marie este, cu siguranţă, un excelent exemplu de iubire plină de sacrificiu.

Departe, în nord

Nordul Camerunului este plin de contraste şi surprize. În timpul sezonului ploios, această regiune devine o imensă şi luxuriantă grădină. Dar când îşi face apariţia soarele dogoritor, iarba se ofileşte. La prânz, când soarele este la zenit şi este greu să găseşti umbră, oile se lipesc de pereţii de argilă ai caselor. În mijlocul nisipului şi al ierbii uscate, singurele vestigii ale vegetaţiei sunt cele câteva frunze ale arborilor de baobab. Chiar dacă aceştia nu sunt la fel de mari ca verii lor din pădurile ecuatoriale, ei sunt la fel de rezistenţi. Capacitatea lor de a îndura condiţiile aspre ilustrează bine zelul şi curajul celor câtorva Martori care s-au mutat în această regiune pentru a face ca lumina adevărului să strălucească.

Unele congregaţii din această zonă se află la o distanţă de 500–800 de kilometri una de alta, iar sentimentul izolării este cât se poate de real. Dar există mult interes. Martori din alte zone se mută aici ca să dea ajutor. Pentru a fi eficienţi în minister, ei trebuie să înveţe dialectul local foufouldé.

Un Martor care locuia în Garoua a decis să petreacă câteva zile predicând în satul său natal, aflat la circa 160 de kilometri depărtare. El a găsit un anumit interes, dar costul ridicat al transportului l-a împiedicat să revină cu regularitate. Câteva săptămâni mai târziu, Martorul a primit o scrisoare din partea unei persoane interesate, care îl ruga să vină şi să o mai viziteze. Pentru că încă nu avea bani de transport, nu a putut să meargă. Imaginaţi-vă surpriza Martorului când persoana s-a prezentat la locuinţa sa din Garoua pentru a-l informa că zece oameni din sat îl aşteptau!

Într-un alt sat, în apropierea graniţei cu Ciadul, un grup de 50 de persoane interesate şi-au organizat propriul studiu biblic. Ei au aranjat ca trei dintre ei să asiste la întrunirile ţinute de congregaţia cea mai apropiată din Ciad. Apoi, la întoarcere, aceştia aveau să conducă studiul biblic cu întregul grup. Într-adevăr, cuvintele lui Isus se aplică foarte bine aici: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii. Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“. — Matei 9:37, 38.

Mărturie în oraşe

După mulţi ani de penurie, cu aproximativ doi ani în urmă, revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! au devenit disponibile din abundenţă în Camerun. Există mult entuziasm şi interes faţă de aceste reviste, deoarece mulţi oameni le citesc pentru prima dată. Un tânăr cuplu de pionieri speciali, repartizaţi într-unul dintre oraşe, a plasat 86 de reviste în prima dimineaţă când au predicat în noul lor teritoriu. Unii vestitori plasează până la 250 de reviste într-o singură lună! Care este secretul succesului lor? Ei le oferă reviste tuturor.

Un Martor care lucrează într-un birou în care publicul are acces în permanenţă lasă revistele la vedere. O doamnă s-a uitat la reviste, dar n-a luat nici una. Martorul a sesizat interesul ei şi i-a oferit un exemplar, pe care ea l-a acceptat. El a fost surprins s-o vadă revenind a doua zi. Ea nu numai că a dorit să facă o donaţie pentru revista pe care o luase, dar chiar i-a mai cerut altele. De ce? Întrucât fusese victima unui viol, ea alesese revista care trata această temă. Toată noaptea citise şi recitise sfaturile date. Simţindu-se mult uşurată, ea dorea să afle mai multe lucruri despre Martorii lui Iehova.

Chiar şi copiii mici pot participa la răspândirea mesajului plin de speranţă al Bibliei. Când fetiţa de şase ani a unei Martore a fost solicitată de învăţătorul ei să intoneze un cântec religios catolic, ea a refuzat, spunând că era Martoră a lui Iehova. Învăţătorul i-a cerut atunci să cânte unul dintre cântecele care se intonează în religia ei, astfel încât să-i poată da o notă. Ea a ales cântarea „Dumnezeu promite Paradisul“ şi a cântat-o din memorie. Învăţătorul a întrebat-o: „Ai menţionat un paradis în cântecul tău. Unde este acest paradis?“ Fetiţa i-a explicat scopul lui Dumnezeu de a institui Paradisul pe pământ în foarte scurt timp. Surprins de acest răspuns, învăţătorul le-a cerut părinţilor ei cartea din care studia fetiţa. El era dispus să-i dea note fetiţei ascultând-o din această carte şi nu din ceea ce se predase la orele de religie. Părinţii i-au sugerat învăţătorului că, dacă dorea să-i dea o notă pe merit, trebuia mai întâi să studieze el însuşi. S-a început cu el un studiu biblic.

Dacă ţi-ai planifica o vizită?

Astăzi, în multe părţi ale lumii, oamenii sunt indiferenţi la vestea bună a Regatului. Nu-i interesează nici Dumnezeu, nici Biblia. Alţii sunt paralizaţi de teamă şi, pur şi simplu, refuză să-i deschidă uşa vreunui străin. Toate acestea constituie o adevărată încercare pentru Martorii lui Iehova în cadrul ministerului lor. Dar cât de diferită este situaţia în Camerun!

Aici, predicarea de la uşă la uşă este o delectare. În loc să se bată la uşă, se obişnuieşte să se strige: „Kong, kong, kong“. Atunci, dinăuntru o voce răspunde: „Cine este?“, după care noi ne prezentăm ca Martori ai lui Iehova. De obicei, părinţii le spun copiilor să aducă bănci şi să le aşeze la umbra unui copac, probabil a unui mango. Urmează apoi momente plăcute în care se explică ce este Regatul lui Dumnezeu şi ce va face el pentru a îmbunătăţi starea deplorabilă a omenirii.

După o astfel de discuţie, o doamnă s-a destăinuit spunând: „Constat cu tristeţe că adevărul pe care l-am căutat nu se găseşte în religia în care m-am născut şi în care am îmbătrânit. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a arătat adevărul. Am fost diaconiţă în biserica mea. Statuia Fecioarei Maria stătea câte o săptămână în casa fiecărui diacon, astfel încât fiecare să-i poată adresa cereri. În ce mă priveşte, eu întotdeauna m-am rugat Mariei să mă ajute să cunosc adevărul. Acum, Dumnezeu mi-a arătat că nu ea deţine adevărul. Îi mulţumesc lui Iehova“.

Astfel, dacă într-o zi aţi simţi nevoia să trăiţi bucuria profundă pe care o oferă predicarea veştii bune a Regatului lui Dumnezeu, de ce nu aţi vizita această parte din vestul Africii? În afară de faptul că veţi descoperi „Africa în miniatură“, fie cu o canoe, fie cu microbuzul sau cu bicicleta, veţi face totodată să crească „Movila mărturiei“ care se înalţă în ţara „Muntelui lui Dumnezeu“.

[Notă de subsol]

[Provenienţa hărţii de la pagina 22]

Harta: Mountain High Maps® Copyright © 1995 Digital Wisdom, Inc.