Acceptă Dumnezeu orice formă de închinare?
DUMNEZEU l-a creat pe om cu o necesitate spirituală: necesitatea de a se închina. Aceasta nu a evoluat treptat, ci a făcut parte din om de la început.
Din nefericire însă, omenirea a inventat multe forme de închinare, dar acestea nu au produs, în general, o familie umană fericită şi unită. Dimpotrivă, încă se poartă războaie sângeroase în numele religiei. Acest fapt dă naştere la o întrebare semnificativă: Are importanţă cum ne închinăm lui Dumnezeu?
O închinare discutabilă în vechime
Naţiunile care au locuit în vechime în Orientul Mijlociu constituie un exemplu istoric care ne ajută să răspundem la această întrebare. Mulţi se închinau unui dumnezeu numit Baal. Ei se închinau şi însoţitoarelor lui Baal, cum ar fi Aşera. Închinarea la Aşera presupunea folosirea unui stâlp sacru, considerat un simbol sexual. Arheologii care au săpat în regiunea respectivă au scos la suprafaţă multe imagini de femei nude. Aceste imagini, declară The Encyclopedia of Religion, „înfăţişează o zeiţă cu organele genitale ieşite în evidenţă şi ţinându-şi în sus sânii“, imagini care, „probabil, o reprezintă . . . pe Aşera“. Un lucru este sigur: închinarea la Baal a fost deseori foarte imorală.
Nu este deci surprinzător faptul că închinarea la Baal a inclus orgii sexuale (Numeri 25:1–3). Sihem, un canaanit, a violat-o pe tânăra virgină Dina. În pofida acestui lucru, el era considerat cel mai respectabil bărbat din familia sa (Geneza 34:1, 2, 19). Incestul, homosexualitatea şi bestialitatea erau ceva obişnuit (Leviticul 18:6, 22–24, 27). Însuşi cuvântul „sodomie“, o practică homosexuală, provine de la numele unui oraş care a existat cândva în acea parte a lumii (Geneza 19:4, 5, 28). Închinarea la Baal includea şi vărsare de sânge. Da, închinătorii lui Baal îşi aruncau copiii de vii în flăcări, ca jertfe pentru dumnezeii lor (Ieremia 19:5). Toate aceste practici aveau legătură cu învăţăturile religioase. Cum aşa?
„Brutalitatea, lascivitatea şi neînfrânarea mitologiei canaanite — explică dr. Merrill Unger în cartea sa Archaeology and the Old Testament — erau mult mai crase decât în oricare altă parte a Orientului Apropiat din acel timp. Iar trăsătura izbitoare a zeităţilor canaanite, şi anume absenţa totală a caracterului moral, trebuie să fi dezvoltat în adepţii lor cele mai abominabile trăsături şi trebuie să fi atras după sine multe dintre cele mai corupătoare practici ale vremii, cum ar fi prostituţia sacră [şi] jertfirea copiilor.“
A acceptat Dumnezeu închinarea canaaniţilor? Bineînţeles că nu. El i-a învăţat pe israeliţi cum să i se închine în puritate. Referitor la practicile menţionate mai sus, el a avertizat: „Să nu vă întinaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate acestea s-au întinat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. Ţara a fost întinată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui“. — Leviticul 18:24, 25.
Închinarea pură se contaminează
Mulţi israeliţi nu au acceptat punctul de vedere al lui Dumnezeu referitor la închinarea pură. În schimb, ei au permis închinării la Baal să persiste în ţara lor. Nu după mult timp, israeliţii au fost seduşi să încerce să amestece închinarea la Iehova cu închinarea la Baal. A acceptat Dumnezeu această formă amestecată de închinare? Să analizăm ce s-a întâmplat în timpul domniei regelui Manase. El a ridicat altare pentru Baal, şi-a ars propriul fiu ca jertfă şi a practicat magia. În plus, „a pus idolul Aşerei, pe care-l făcuse, în casa despre care DOMNUL spusese . . .: «În casa aceasta . . . voi pune pentru totdeauna Numele Meu»“. — 2 Împăraţi 21:3–7.
Supuşii lui Manase au urmat exemplul regelui lor. De fapt, el „i-a făcut să rătăcească şi ei au făcut mai rău decât popoarele pe care DOMNUL le distrusese dinaintea fiilor lui Israel“ (2 Împăraţi 21:9). În loc să dea ascultare avertismentelor repetate rostite de profeţii lui Dumnezeu, Manase a comis omucideri până acolo încât a umplut Ierusalimul cu sânge nevinovat. Deşi Manase s-a schimbat în bine în cele din urmă, fiul şi succesorul lui — regele Amon — a revitalizat închinarea la Baal. — 2 Împăraţi 21:16, 19, 20.
Cu timpul, la templu au început să activeze bărbaţi prostituaţi. Cum a considerat Dumnezeu această exprimare a închinării la Baal? Prin intermediul lui Moise, el avertizase: „Să n-aduci în casa DOMNULUI Dumnezeului tău, câştigul unei prostituate, nici preţul unui câine [probabil un pederast], ca jurământ; căci şi unul şi altul sunt o urâciune înaintea DOMNULUI Dumnezeului tău“. — Deuteronomul 23:17, 18.
Nepotul lui Manase, regele Iosia, a curăţat templul de închinarea imorală la Baal (2 Împăraţi 23:6, 7). Însă lucrurile ajunseseră prea departe. Nu după mult timp de la moartea regelui Iosia, închinarea la idoli şi-a luat din nou locul în templul lui Iehova (Ezechiel 8:3, 5–17). Prin urmare, Iehova a făcut ca regele Babilonului să distrugă Ierusalimul şi templul din el. Acest eveniment trist din istorie este dovada faptului că unele forme de închinare nu sunt acceptate de Dumnezeu. Cum stau lucrurile în zilele noastre?