Întrebări de la cititori

Putem spune că slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu care au speranţă pământească beneficiază de spiritul lui Dumnezeu în aceeaşi măsură ca şi creştinii unşi de spirit?

Această întrebare nu este nouă. Aceeaşi chestiune a fost dezbătută în rubrica „Întrebări de la cititori“ din Turnul de veghere din 15 aprilie 1952 (engl.). Mulţi au devenit Martori de atunci încoace, aşa că vom reanaliza această întrebare, făcând o trecere în revistă a celor spuse în materialul anterior.

În esenţă, răspunsul este da; fraţii şi surorile fidele care fac parte din clasa altor oi pot primi spiritul sfânt al lui Dumnezeu în aceeaşi măsură ca şi cei unşi. — Ioan 10:16.

Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că spiritul acţionează în acelaşi mod asupra tuturor persoanelor. Să ne gândim la slujitorii fideli din timpurile precreştine, care, cu siguranţă, au primit spiritul lui Dumnezeu. Cu puterea primită de la spirit, unii dintre ei au ucis fiare sălbatice, au vindecat bolnavi şi chiar au înviat morţi. De asemenea, ei au avut nevoie de spirit pentru a scrie cărţile inspirate ale Bibliei (Judecătorii 13:24, 25; 14:5, 6; 1 Împăraţi 17:17–24; 2 Împăraţi 4:17–37; 5:1–14). Turnul de veghere spunea: „Deşi nu făceau parte din clasa celor unşi, ei erau plini de spirit sfânt“.

Privind dintr-un alt unghi, să ne gândim la bărbaţii şi femeile din secolul întâi care erau unşi cu spirit sfânt, devenind fii spirituali ai lui Dumnezeu cu speranţă cerească. Toţi fuseseră unşi, dar aceasta nu înseamnă că după aceea spiritul a acţionat în acelaşi mod asupra fiecăruia dintre ei. Acest lucru reiese clar din 1 Corinteni, capitolul 12. Aici, apostolul Pavel se referea la darurile spiritului. În versetele 8, 9 şi 11 citim: „Unuia îi este dat, prin Duhul, cuvânt de înţelepciune; altuia, cuvânt de cunoaştere, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, daruri de vindecare, prin acelaşi Duh; . . . Dar toate acestea le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum Îi place“.

Să remarcăm că nu toţi cei unşi de atunci aveau daruri miraculoase ale spiritului. În 1 Corinteni, capitolul 14, Pavel a făcut referire la o întrunire a congregaţiei în care o persoană avea darul limbilor, dar nimeni din asistenţă nu avea darul interpretării. Cu toate acestea, cu câtva timp înainte, fiecare dintre ei primise ungerea cu spirit. Ar fi rezonabil să spunem că fratele care avea darul limbilor avea mai mult spirit decât alţii care erau prezenţi? Nu. Celelalte persoane unse nu erau dezavantajate, în sensul că ar fi fost incapabile să înţeleagă Biblia la fel de bine ca acesta sau să facă faţă încercărilor la fel de bine. Spiritul a acţionat într-un mod special asupra fratelui care a putut să vorbească în limbi. Cu toate acestea, el şi ceilalţi trebuiau să stea aproape de Iehova şi să continue ‘să fie plini de Duh’, aşa cum a scris Pavel. — Efeseni 5:18.

Cât despre membrii de astăzi ai rămăşiţei, cu siguranţă ei au primit spiritul lui Dumnezeu. La un moment dat, acesta a acţionat asupra lor într-un mod special — în momentul în care au fost unşi şi adoptaţi ca fii spirituali. După aceea ei continuă ‘să fie plini de Duh’, având ajutorul său când se străduiesc să înţeleagă Biblia mai bine, când iau iniţiativa în lucrarea de predicare sau se confruntă cu încercări — de natură personală sau organizaţională.

Membrii ‘altor oi’, deşi nu au primit ungerea cu spirit, primesc spirit sfânt în alte privinţe. Turnul de veghere din 15 aprilie 1952 (engl.) făcea observaţia:

„«Alte oi» efectuează astăzi aceeaşi lucrare de predicare ca şi rămăşiţa, în aceleaşi condiţii dificile, şi manifestă aceeaşi fidelitate şi integritate. Membrii acestei clase se hrănesc la aceeaşi masă spirituală, mâncând aceeaşi hrană, învăţând aceleaşi adevăruri. Întrucât fac parte din clasa pământească, au speranţă pământească şi manifestă un viu interes faţă de lucrurile pământeşti, ei ar putea fi mai interesaţi de versetele referitoare la condiţiile existente pe pământ în lumea nouă, în timp ce rămăşiţa unsă, care are speranţă cerească şi un profund interes personal faţă de lucrurile spiritului, ar putea studia mai sârguincios acele lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu. . . . Cert este însă că aceleaşi adevăruri şi aceeaşi înţelegere sunt disponibile pentru ambele clase, doar modul în care persoanele se concentrează asupra studiului determină înţelegerea lucrurilor cereşti şi pământeşti pe care le asimilează. Spiritul Domnului este disponibil în egală măsură pentru ambele clase, iar cunoştinţa şi înţelegerea le este oferită în egală măsură amândurora, cu posibilităţi egale de a-l primi“.