Ei au făcut voinţa lui Iehova

Moise şi Aaron — Proclamatori curajoşi ai Cuvântului lui Dumnezeu

IMAGINAŢI-VĂ scena: Moise, în vârstă de 80 de ani, şi fratele său, Aaron, stau înaintea celui mai puternic om de pe faţa pământului — Faraonul Egiptului. Pentru egipteni, acest om este mai mult decât un reprezentant al zeilor. Ei cred că el însuşi este un zeu. Faraonul este considerat chiar încarnarea lui Horus, o zeitate cu cap de şoim. Împreună cu Isis şi Osiris, Horus forma trinitatea principală din panteonul egiptean.

Oricine se apropia de Faraon nu putea să nu observe capul ameninţător al unei cobre care se proiecta din mijlocul coroanei sale. Se presupunea că acest şarpe putea să arunce flăcări şi să distrugă orice duşman al Faraonului. Acum, Moise şi Aaron au venit înaintea acestui împărat-zeu cu o cerere fără precedent: ca el să-i lase pe sclavii israeliţi să plece pentru a ţine o sărbătoare în cinstea Dumnezeului lor, Iehova. — Exodul 5:1.

Iehova prezisese deja că inima Faraonului va fi împietrită. De aceea, Moise şi Aaron nu au rămas surprinşi la întrebarea sa sfidătoare: „Cine este DOMNUL, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe DOMNUL şi nici nu voi lăsa pe Israel să plece“ (Exodul 4:21; 5:2). Astfel s-a stabilit cadrul unei confruntări dramatice. Cu ocazia următoarei întrevederi, Moise şi Aaron i-au prezentat Faraonului dovezi uluitoare că ei erau reprezentanţii adevăratului şi atotputernicului Dumnezeu.

Are loc un miracol

După cum a fost instruit de Iehova, Aaron a înfăptuit un miracol care a dovedit supremaţia lui Iehova faţă de zeii Egiptului. El şi-a aruncat toiagul în faţa Faraonului, şi acesta s-a transformat imediat într-un şarpe mare! Rămas perplex la acest miracol, Faraonul şi-a convocat preoţii magi.a Cu ajutorul puterilor demonice, aceştia au reuşit să facă ceva similar cu propriile lor toiege.

Dacă Faraonul şi preoţii săi s-au desfătat cu această scenă, bucuria le-a fost doar de moment. Imaginaţi-vă feţele lor atunci când şarpele lui Aaron le-a înghiţit pe rând şerpii! Toţi cei prezenţi au putut vedea că zeităţile Egiptului nici măcar nu se puteau compara cu adevăratul Dumnezeu, Iehova. — Exodul 7:8–13.

Însă, chiar şi după aceasta, inima Faraonului a rămas împietrită. Numai după ce Dumnezeu a adus peste Egipt zece lovituri devastatoare, sau plăgi, Faraonul le-a spus, în sfârşit, lui Moise şi lui Aaron: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi fiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi DOMNULUI, cum aţi zis“. — Exodul 12:31.

Învăţăminte pentru noi

Ce anume le-a dat putere lui Moise şi lui Aaron să-l abordeze pe puternicul Faraon al Egiptului? La început, Moise şi-a exprimat lipsa de încredere în propria-i capacitate, afirmând că ‘vorba şi limba îi sunt greoaie’. Chiar şi după ce Iehova l-a asigurat de sprijinul său, Moise l-a implorat: „Te rog trimite pe cine vei vrea să trimiţi“. Cu alte cuvinte, Moise l-a implorat pe Dumnezeu să trimită pe altcineva (Exodul 4:10, 13). Totuşi, Iehova l-a folosit pe umilul Moise, dându-i înţelepciunea şi puterea necesare pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea. — Numeri 12:3.

În prezent, slujitorii lui Iehova Dumnezeu şi ai lui Isus Cristos îndeplinesc porunca de a ‘face ucenici din toate popoarele’ (Matei 28:19, 20). Pentru a ne aduce contribuţia la îndeplinirea acestei însărcinări trebuie să dăm cea mai bună utilizare cunoştinţei scripturale şi oricărui talent pe care îl avem (1 Timotei 4:13–16). În loc să ne concentrăm asupra aspectelor în care nu corespundem, ar fi mai bine să acceptăm cu credinţă orice însărcinare care ne-a fost dată de Dumnezeu. El ne poate califica şi ne poate întări ca să-i facem voinţa. — 2 Corinteni 3:5, 6; Filipeni 4:13.

Întrucât Moise se confrunta cu opoziţie de natură umană şi demonică, în mod sigur el avea nevoie de ajutor supraomenesc. În consecinţă, Iehova l-a asigurat: „Iată că te-am făcut Dumnezeu pentru faraon“ (Exodul 7:1). Da, Moise avea sprijin şi autoritate de la Dumnezeu. Cât timp spiritul lui Iehova a fost peste el, Moise nu a avut nici un motiv să se teamă de Faraon sau de hoardele acelui domnitor mândru.

Şi noi trebuie să ne bizuim pe spiritul sfânt al lui Iehova, sau forţa sa activă, pentru a ne îndeplini ministerul (Ioan 14:26; 15:26, 27). Întrucât beneficiem de sprijinul divin, noi ne putem face ecoul lui David, care a cântat: „Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce-mi poate face omul?“ — Psalmul 56:11.

În compasiunea sa, Iehova nu l-a lăsat singur pe Moise în însărcinarea sa. Dimpotrivă, Dumnezeu a spus: „Fratele tău Aaron va fi prorocul tău. Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui faraon“ (Exodul 7:1, 2). Ce dovadă de iubire a fost din partea lui Iehova să acţioneze în limitele a ceea ce putea face Moise în mod rezonabil!

Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a ne asocia cu colaboratorii creştini, care acceptă dificila sarcină de a fi Martori ai lui Iehova, Cel Prea Înalt (1 Petru 5:9). Ca urmare, în pofida obstacolelor pe care le-am putea întâmpina, să fim asemenea lui Moise şi Aaron: proclamatori curajoşi ai cuvântului lui Iehova!

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Moise şi Aaron l-au reprezentat în mod curajos pe Iehova înaintea Faraonului.