AARON

Un fiu al lui Amram și Iochebed din tribul lui Levi, născut în Egipt în 1597 î.e.n. Levi a fost străbunicul lui Aaron. (Ex 6:13, 16-20) Sora lui, Miriam, era mai mare decât el, iar fratele său, Moise, era cu trei ani mai mic. (Ex 2:1-4; 7:7) Aaron s-a căsătorit cu Elișeba, fiica lui Aminadab, și a avut patru fii: Nadab, Abihu, Eleazar și Itamar. (Ex 6:23) Aaron a murit în 1474 î.e.n. la vârsta de 123 de ani. (Nu 33:39)

Moise se temea să vorbească în fața faraonului pentru că nu avea o vorbire ușoară. De aceea Iehova l-a numit pe Aaron ca purtător de cuvânt al lui Moise, spunând: „Știu că el vorbește foarte bine”. Aaron a mers să se întâlnească cu Moise la muntele Sinai, unde a fost informat cu privire la tot ce intenționa Dumnezeu să facă referitor la Israel și Egipt. Apoi cei doi frați s-au întors în Egipt. (Ex 4:14-16, 27-30)

Acolo, Aaron a început să slujească ca „voce” a lui Moise, reprezentându-l înaintea bătrânilor Israelului și înfăptuind miracole pentru a demonstra că mesajul lor era de origine divină. Când a venit timpul să se prezinte la curtea faraonului, Aaron, în vârstă de 83 de ani, în calitate de purtător de cuvânt al lui Moise, a trebuit să îl înfrunte pe acel rege arogant. Atunci Iehova i-a spus lui Moise: „Iată că te-am făcut Dumnezeu pentru faraon, iar Aaron, fratele tău, va vorbi în locul tău ca profet”. (Ex 7:1, 7) Aaron a realizat primul miracol înaintea faraonului și a preoților-magicieni. Mai târziu, la porunca lui Moise, Aaron a întins toiagul și a declanșat începerea celor zece plăgi. (Ex 7:9-12, 19, 20) El a continuat să colaboreze strâns cu Moise și să asculte de Dumnezeu pe parcursul desfășurării plăgilor, până a venit eliberarea. Astfel, el este un bun exemplu pentru creștini, care sunt ‘ambasadori în locul lui Cristos, ca și cum Dumnezeu ar implora prin ei’. (Ex 7:6; 2Co 5:20)

Din câte se pare, pe parcursul celor 40 de ani de călătorie prin pustiu, Aaron a slujit din ce în ce mai rar ca purtător de cuvânt al lui Moise, deoarece Moise s-a adresat deseori în mod direct poporului. (Ex 32:26-30; 34:31-34; 35:1, 4) De asemenea, după a treia plagă, Moise a luat din nou toiagul, iar în timpul bătăliei cu amaleciții, Aaron și Hur doar i-au sprijinit mâinile. (Ex 9:23; 17:9, 12) Totuși, Iehova a continuat să li se adreseze atât lui Moise, cât și lui Aaron pentru a le da instrucțiuni, iar aceștia au colaborat și le-au vorbit împreună israeliților, până la moartea lui Aaron. (Nu 20:6-12)

Fiind doar un ajutor al lui Moise, Aaron nu l-a însoțit pe vârful muntelui Sinai pentru a primi legământul legii, dar a avut privilegiul, împreună cu doi fii ai săi și cu 70 dintre bătrânii Israelului, să urce pe munte și să vadă o viziune extraordinară a gloriei lui Dumnezeu. (Ex 24:9-15) Lui Aaron și casei sale li s-a acordat o onoare deosebită fiind menționați în legământul legii, iar Dumnezeu l-a numit pe Aaron mare preot. (Ex 28:1-3)

Mare preot. În cadrul unei ceremonii care a durat șapte zile, Aaron și cei patru fii ai săi au fost învestiți ca preoți, iar Moise, în calitate de reprezentant al lui Dumnezeu, l-a numit pe Aaron în acest serviciu sacru. Moise l-a îmbrăcat pe Aaron în veșminte deosebite făcute din fir de aur, fir albastru, lână purpurie și fir stacojiu, iar umerarele și pectoralul erau împodobite cu pietre prețioase de diverse culori. Pe cap i-a fost așezat un turban din in fin, pe care era prinsă o plăcuță de aur pur, gravată cu inscripția: „Sfințenia este a lui Iehova”. (Le 8:7-9; Ex 28) Apoi Aaron a fost uns în modul descris în Psalmul 133:2 și, astfel, a putut fi numit maşíaḥ, sau mesia (khristós, LXX), care înseamnă „unsul”. (Le 4:5, 16, n.s.; 6:22)

Aaron a fost numit peste întreaga preoție. În plus, Dumnezeu a stabilit ca toți viitori mari preoți să fie doar din linia genealogică a lui Aaron. Totuși, așa cum a afirmat Pavel, Aaron nu a moștenit preoția: „Nimeni nu-și acordă singur această onoare, ci o primește numai când este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost Aaron. Nici Cristos nu s-a glorificat el însuși făcându-se mare preot, ci a fost glorificat de Cel care i-a spus: «Tu ești fiul meu. Eu ți-am devenit astăzi tată»”. (Ev 5:4, 5) Pavel a arătat apoi că rolul lui Aaron de mare preot a prefigurat rolul lui Isus Cristos de mare preot ceresc. Aceasta înseamnă că preoția lui Aaron are o semnificație profundă pentru noi. (Ev 8:1-6; 9:6-14, 23-28)

În calitate de mare preot, Aaron era responsabil pentru toate aspectele închinării de la tabernacol și trebuia să supravegheze serviciul miilor de leviți care slujeau acolo. (Nu 3:5-10) În Ziua Ispășirii, el era cel care aducea ofranda pentru păcatele preoților, leviților și ale poporului israelit. Numai lui îi era permis să intre în Sfânta Sfintelor cu sângele animalelor sacrificate. (Le 16) Ofranda de tămâie zilnică, prezentarea primelor roade ale recoltei de grâne înaintea lui Iehova, precum și alte aspecte ale închinării trebuiau îndeplinite exclusiv de Aaron și de fiii săi, ca preoți. (Ex 30:7, 8; Lu 1:8-11; Le 23:4-11) Totuși, când a fost uns ca mare preot, Aaron a fost sfințit nu numai pentru a aduce jertfe pentru popor, ci și pentru a îndeplini alte îndatoriri. El avea responsabilitatea să predea Cuvântul lui Dumnezeu națiunii. (Le 10:8-11; De 24:8; Mal 2:7) Aaron, la fel ca toţi succesorii săi, ocupa cea mai înaltă poziție sub autoritatea lui Iehova, Regele. În ocazii solemne, el purta veșminte somptuoase, plăcuța strălucitoare de aur pur prinsă pe turbanul de in, precum și pectoralul cu Urimul și Tumimul, prin care Iehova răspundea cu „Da” sau „Nu” la problemele importante ale națiunii. Se pare, totuși, că Urimul şi Tumimul nu au fost prea des folosite în timpul vieții și serviciului de mediator al lui Moise. (Ex 28:4, 29, 30, 36; vezi MARE PREOT.)

Devotamentul lui Aaron pentru închinarea adevărată a fost testat de la început, când doi dintre fiii săi, Nadab şi Abihu, au fost omorâţi de Dumnezeu pentru că au profanat îndatoririle preoţeşti. Biblia spune: „Aaron a tăcut”. Când lui şi celorlalţi doi fii ai săi li s-a spus să nu îi jelească pe păcătoşii care au fost ucişi, „ei au făcut potrivit cuvântului lui Moise”. (Le 10:1-11)

Timp de aproape 40 de ani, Aaron a reprezentat cele 12 triburi înaintea lui Iehova, în calitate de mare preot. Când erau în pustiu, în mijlocul poporului a izbucnit o mare revoltă împotriva autorităţii lui Moise şi Aaron. Răzvrătirea a fost condusă de un levit pe nume Core şi de rubeniţii Datan, Abiram şi On, care s-au plâns de modul în care Moise și Aaron conduceau poporul. Iehova a făcut ca pământul să se despice sub corturile lui Core, Datan şi Abiram şi să le înghită împreună cu toţi cei din familiile acestora, în timp ce Core şi 250 de susţinători ai săi au fost distruşi prin foc. (Nu 16:1-35) Apoi, congregaţia a început să murmure împotriva lui Moise şi a lui Aaron. În timpul plăgii care a urmat, Aaron a dat dovadă de credinţă, ascultare şi curaj, când a ieşit cu făraşul pentru foc ca să facă ispăşire pentru popor, ‘stând în picioare între cei morţi şi cei vii’, până când plaga a încetat. (Nu 16:46-50)

Apoi, Dumnezeu a cerut ca 12 toiege, fiecare reprezentând unul dintre cele 12 triburi, să fie duse în tabernacol, iar pe toiagul tribului lui Levi să fie scris numele lui Aaron. (Nu 17:1-4) A doua zi, când Moise a intrat în cortul Mărturiei a văzut că toiagul lui Aaron înmugurise şi făcuse flori şi migdale coapte. (Nu 17:8) Aceasta a fost o dovadă de necontestat că Iehova îi alesese pe fiii lui Aaron dintre leviţi pentru serviciul preoţesc şi că îl aprobase pe Aaron pentru a sluji ca mare preot. Ulterior, dreptul la preoţie al casei lui Aaron nu a mai fost serios contestat. Toiagul înmugurit al lui Aaron a fost așezat în arca legământului ca „semn pentru cei cu spirit de răzvrătire”. Însă după moartea rebelilor și intrarea poporului în Țara Promisă, toiagul a fost înlăturat întrucât își atinsese scopul. (Nu 17:10; Ev 9:4; 2Cr 5:10; 1Re 8:9)

De ce Aaron nu a fost pedepsit pentru că a făcut vițelul de aur?

Deși a ocupat o poziție privilegiată, Aaron a făcut și unele greșeli. Când Moise a urcat pentru prima dată pe muntele Sinai și a stat 40 de zile, „poporul s-a strâns în jurul lui Aaron și i-a zis: «Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră, fiindcă nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, omul care ne-a scos din țara Egiptului!»”. (Ex 32:1) Aaron a acceptat și a construit împreună cu ei o statuie de aur a unui vițel. (Ex 32:2-6) Când Moise l-a întrebat de ce a făcut acest lucru, Aaron nu a avut o scuză plauzibilă. (Ex 32:22-24) Totuși, Iehova nu l-a considerat principalul vinovat, ci i-a spus lui Moise: „De aceea, lasă-mă acum! Îi voi nimici în mânia mea aprinsă și voi face o națiune mare din tine”. (Ex 32:10) Moise l-a implorat pe Iehova în favoarea poporului și a lui Aaron în special, apoi a încheiat strigând: „Cine este de partea lui Iehova? Să vină la mine!”. (Ex 32:11, 26; De 9:20) Toți leviții, fără îndoială și Aaron, s-au adunat în jurul lui Moise și au omorât 3 000 de bărbați, probabil pe instigatorii la idolatrie. (Ex 32:28) A doua zi însă, Moise a amintit poporului că și restul israeliților erau vinovați. (Ex 32:30) Așadar, Aaron nu a fost singurul care a beneficiat de îndurarea lui Dumnezeu. Acțiunile lui ulterioare au demonstrat că el nu a fost de acord cu acel gest de idolatrie, ci doar a cedat presiunii răzvrătiților. (Ex 32:35) Iehova a arătat că l-a iertat pe Aaron menținându-și decizia de a-l numi mare preot. (Ex 40:12, 13)

Aaron l-a susținut cu loialitate pe fratele său mai mic în multe situații dificile. Însă la scurt timp după ce fost numit mare preot de Moise, reprezentantul lui Dumnezeu, Aaron a făcut o greșeală. El și Miriam l-au criticat pe Moise din cauza femeii cușite cu care se căsătorise și au pus la îndoială autoritatea lui Moise și relația specială pe care acesta o avea cu Iehova Dumnezeu, spunând: „Oare numai prin Moise a vorbit Iehova? N-a vorbit el și prin noi?”. (Nu 12:1, 2) Iehova a intervenit imediat chemându-i pe cei trei la cortul întâlnirii, unde i-a mustrat aspru pe Aaron și pe Miriam pentru lipsa lor de respect față de Moise. Faptul că doar Miriam a fost lovită de lepră poate arăta că ea a fost cea care l-a instigat pe Aaron, iar el s-a lăsat convins de ea, dând dovadă din nou de slăbiciune. Dacă și Aaron ar fi fost lovit de lepră, numirea lui de mare preot ar fi fost invalidată, conform legii lui Dumnezeu. (Le 21:21-23) El a dovedit o atitudine corectă a inimii recunoscând imediat că au greșit, cerându-și iertare pentru că s-au purtat nebunește și implorându-l pe Moise să pledeze în favoarea lui Miriam. (Nu 12:10-13)

Mai târziu, Aaron a fost din nou complice la o faptă greșită. El și Moise nu l-au sfințit și onorat pe Dumnezeu înaintea congregației când au scos apă din stâncă la Meriba, în Cades. Din cauza gestului lor, Dumnezeu a hotărât ca niciunul din ei să nu aibă privilegiul de a intra cu poporul în Țara Promisă. (Nu 20:9-13)

În prima zi a lunii ab, în al 40-lea an de la ieșirea din Egipt, poporul israelit și-a așezat tabăra la muntele Hor, la granița cu Edomul. În câteva luni aveau să treacă Iordanul, dar fără Aaron, în vârstă de 123 de ani. La porunca lui Iehova și sub privirile întregii adunări, Aaron, fiul său Eleazar și Moise au urcat pe vârful muntelui Hor. Acolo, Aaron l-a lăsat pe fratele său să-l dezbrace de veșmintele lui preoțești și să-l îmbrace cu ele pe fiul său Eleazar, succesorul său ca mare preot. Apoi Aaron a murit. Probabil că a fost îngropat acolo de fratele și de fiul său, iar poporul Israel i-a plâns moartea timp de 30 de zile. (Nu 20:24-29)

Este demn de remarcat că, în toate cele trei situații când a greșit, nu Aaron a fost cel care a inițiat acțiunea greșită, ci, mai degrabă, pare să fi cedat sub presiunea circumstanțelor sau sub influența altora. Mai ales la prima sa abatere, el ar fi putut aplica principiul din porunca: „Să nu urmezi mulțimea ca să faci rău”. (Ex 23:2) Cu toate acestea, numele său a continuat să fie folosit în mod pozitiv în Scripturi, iar Fiul lui Dumnezeu, când a fost pe pământ, a recunoscut legitimitatea preoției aaronice. (Ps 115:10, 12; 118:3; 133:1, 2; 135:19; Mt 5:17-19; 8:4)

Descendenții preoțești ai lui Aaron. În textul masoretic ebraic, la 1 Cronici 12:27 și 27:17 apare doar numele lui Aaron, iar în ediția Lagarde a LXX, la 1 Cronici 12:27 apare expresia „fiii lui Aaron”. Este clar că numele „Aaron” este folosit aici în sens colectiv, așa cum deseori e folosit și numele Israel, și reprezintă casa lui Aaron sau descendenții săi masculini din timpul lui David, care erau din tribul lui Levi și slujeau ca preoți. (1Cr 6:48-53) Pentru a exprima în mod clar această idee, în Traducerea lumii noi din limba română a fost adăugat termenul „fiilor” în versetul din 1 Cronici 12:27: „Iehoiada era conducătorul fiilor lui Aaron și cu el erau 3 700”.