Sunteţi animaţi de spiritul de a dărui?

AŢI OBSERVAT că nu există numai un anumit spirit care îi animă pe oameni să ofere ceva? Un cadou poate fi expresia iubirii, a generozităţii, a aprecierii. Totuşi, nu aţi observat că un cadou poate fi oferit de o persoană din dorinţa de a câştiga favoarea cuiva? Sau poate fi oferit pur şi simplu dintr-un sentiment al datoriei sau fiindcă cel care oferă cadoul vrea ceva în schimbul acestuia.

Cadoul poate fi ambalat într-o cutie legată cu o panglică frumoasă. Dar nu este adevărat că un cadou minunat poate fi şi un buchet de flori, o farfurie de mâncare sau un gest amabil? De fapt, cadourile cel mai profund apreciate implică adesea dăruirea de sine.

Există o persoană a cărei favoare o căutaţi?

Nu este ceva neobişnuit ca o persoană să îi ofere un cadou cuiva a cărui favoare o doreşte. În unele ţări, un tânăr care doreşte să cucerească inima unei eventuale mirese poate să îi ofere acesteia flori. Totuşi, femeia înţeleaptă vede ce ascunde acest cadou. Ea analizează dacă spiritul care l-a determinat pe tânăr să-i ofere cadoul este un spirit de iubire care îl va determina şi să fie un soţ bun. Dacă reflectă un spirit plăcut lui Dumnezeu, un astfel de cadou poate duce la multă fericire atât pentru cel care îl oferă, cât şi pentru cel care îl primeşte.

Biblia vorbeşte despre o ocazie în care Abigail, soţia lui Nabal, a pregătit în grabă un cadou generos pentru David, pe care l-a recunoscut ca fiind cel ales de Dumnezeu pentru a fi viitorul rege al Israelului. Şi ea a căutat să câştige favoare. Soţul ei refuzase cu dispreţ pe David şi le vorbise pe un ton acuzator oamenilor lui David. În fruntea unei cete alcătuite din aproape 400 de oameni înarmaţi, David a pornit să-l distrugă pe Nabal şi casa lui. Abigail a intervenit, trimiţându-i imediat lui David un cadou generos constând în rezerve de alimente pentru oamenii săi. Ea însăşi a sosit în urma cadoului său şi, după ce şi-a cerut cu umilinţă scuze pentru ceea ce făcuse soţul ei, a dovedit un discernământ remarcabil când i-a vorbit în mod convingător lui David.

Scopul ei a fost nobil, iar rezultatul a fost pozitiv. David a acceptat cadoul ei şi i-a spus: „Suie-te în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine“. Mai târziu, după ce Nabal a murit, David chiar a cerut-o în căsătorie pe Abigail, iar ea a acceptat cu bucurie. — 1 Samuel 25:13–42.

În unele cazuri însă, favoarea pe care o caută o persoană ar putea implica manifestarea unei parţialităţi sau chiar o denaturare a normelor dreptăţii. Într-un astfel de caz, cadoul reprezintă o mită. Cel care oferă cadoul îşi imaginează că va trage foloase de pe urma lui, însă el se privează singur de pacea minţii. Există întotdeauna pericolul ca şi alţii să afle despre aceasta, iar persoana respectivă să fie trasă la răspundere pentru acţiunile sale. Chiar şi în cazul în care favoarea dorită este acordată, cel care a căutat să o obţină poate descoperi că acum a dobândit reputaţia de persoană ale cărei motivaţii sunt discutabile. Reflectând înţelepciune divină, Biblia avertizează împotriva oferirii unor astfel de cadouri. — Deuteronomul 16:19; Eclesiastul 7:7.

Este cadoul din partea unei inimi binevoitoare?

Nu există nici o îndoială în legătură cu aceasta — faptul de a-i oferi un cadou unei persoane iubite pentru că doriţi să faceţi acest lucru procură mult mai multă bucurie decât faptul de a-i face un cadou pentru că alţii vă sugerează că ar trebui să o faceţi.

Referitor la strângerea de ajutoare pentru colaboratorii creştini care erau lipsiţi din punct de vedere material, apostolul Pavel a exprimat câteva principii excelente care stau la baza generozităţii sfinte. „Dacă este bunăvoinţă — a scris el — , darul este primit, potrivit cu ce are cineva, nu cu ceea ce nu are.“ El a adăugat: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau de nevoie, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu»“ (2 Corinteni 8:12; 9:7). Astfel, lucrurile depind într-o mare măsură de dumneavoastră. În loc să faceţi datorii din cauza oferirii de cadouri în mod necontrolat, cheltuiţi în funcţie de bugetul dumneavoastră? În loc să vă simţiţi constrânşi să oferiţi cadouri în principal din cauza presiunilor de ordin social şi comercial, faceţi după cum aţi hotărât în inima dumneavoastră? Pavel a scris despre primii creştini care au aplicat asemenea principii divine: „Din proprie iniţiativă ne-au făcut implorări insistente pentru privilegiul de a da cu bunăvoinţă şi pentru a participa la serviciul destinat sfinţilor“. — 2 Corinteni 8:4, NW.

În contrast cu aceasta, Royal Bank Letter (Buletinul Băncii Regale) din noiembrie/decembrie 1994 a spus următoarele referitor la săptămânile premergătoare Crăciunului: „Perioada aceasta poate fi considerată drept o stare de emoţie artificială, stârnită de interesele de afaceri pentru a-i îndemna pe consumatori să cumpere lucruri pe care altfel nu le-ar cumpăra“. Dacă se cumpără pe credit, orice satisfacţie provenită din oferirea de cadouri poate fi repede eclipsată atunci când trebuie achitate notele de plată.

Ce vă preocupă mai mult: ocazia sau manifestarea iubirii?

Constataţi că, de multe ori, oferiţi cadouri cu ocaziile care se pare că pretind acest lucru? Dacă da, este posibil să pierdeţi mult din bucuria pe care o poate procura oferirea spontană de cadouri.

Multe persoane nu sunt încântate de urmările pe care le are oferirea de cadouri cu ocazia anumitor zile. O mamă, care este şi scriitoare, a recunoscut că, cu cât se apropia ziua în care aşteptau să primească daruri, cu atât mai evidentă devenea lăcomia la copiii ei. Ea a mărturisit că însăşi bucuria pe care o simţea ea când primea un cadou drăguţ era umbrită de faptul că sperase să primească altceva. Numeroase rapoarte arată că sărbătorile caracterizate prin festivităţi şi schimburi de cadouri sunt, de asemenea, momente în care există multă depresie afectivă şi abuzuri de alcool.

Remarcând faptul că accentul care se pune pe oferirea de cadouri cu ocazia sărbătorilor are uneori o influenţă negativă asupra copiilor, un profesor de psihologie ale cărui afirmaţii au fost citate de cotidianul The New York Times recomandă: „Consideraţi oferirea unor cadouri în alte zile drept o modalitate de reducere a stresului“. Credeţi că aceasta va avea un efect binefăcător?

Tammy, o fetiţă de 12 ani care face parte dintr-o familie în care nu se sărbătoreşte nici Crăciunul şi nici ziua de naştere, a scris: „Este mai plăcut să primeşti un cadou când te aştepţi cel mai puţin“. Ea a spus că, în loc să le ofere cadouri ei şi fratelui ei numai o dată sau de două ori pe an, părinţii ei fac acest lucru pe tot parcursul anului. Însă pentru ea există altceva mai important decât cadourile. „Mă bucur de o viaţă de familie foarte fericită“, a spus ea.

Cartea Secrets of Strong Families (Secretele familiilor puternice) declară cu francheţe: „Cei mai mulţi dintre noi ne cheltuim de câteva ori pe an timpul şi banii alegând cele mai potrivite cadouri pe care să le oferim persoanelor pe care le iubim cu ocazia zilelor de naştere, a aniversărilor sau a sărbătorilor. Cel mai bun dintre toate cadourile nu costă nimic. Şi nici măcar nu trebuie să-l ambalaţi. Dacă credeţi, ca de altfel majoritatea oamenilor, că viaţa este posesiunea dumneavoastră cea mai valoroasă, atunci o bucăţică din viaţa dumneavoastră este cel mai preţios cadou pe care îl aveţi de oferit. Noi oferim acest cadou preţios sub forma timpului pe care îl dăruim celor dragi“.

Puteţi face ca oferirea de cadouri să nu se rezume numai la familia dumneavoastră. Oferirea spontană de cadouri cu scopul de a le satisface altora o necesitate evidentă poate aduce o satisfacţie deosebită. Isus Cristos ne-a îndemnat să dovedim o asemenea preocupare iubitoare faţă de cei săraci, faţă de şchiopi şi faţă de orbi, adăugând: „Va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească“. — Luca 14:12–14.

Cotidianul Rockland Journal-News (S.U.A.) a prezentat recent un exemplu care reflectă acest fel de a oferi. Când casa unei femei în vârstă nevăzătoare s-a dărâmat, prietenii i-au construit o casă nouă. Câteva firme locale au făcut donaţii, iar o organizaţie guvernamentală locală a acordat o subvenţie. „Însă — a afirmat cotidianul — lucrul cel mai important este că cele aproximativ 150 de persoane, dintre care cele mai multe frecventează congregaţia Haverstraw a Martorilor lui Iehova, au donat timpul necesar pentru construirea casei.“

În continuare, articolul arăta: „Pe şantier existau grămezi de materiale alături de mese pline cu alimente. În două zile, lucrătorii au construit o locuinţă cu două etaje pentru două familii. . . . Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi pentru capacitatea lor de a construi cu rapiditate. . . . Această rapiditate însă contrastează cu caracterul permanent al misiunii lor, şi anume aceea de a oferi durabilitate unei lucrări izvorâte din iubire. Dna Blakely nu poate să-şi vadă noua casă, însă mâinile ei o pot simţi, iar inima ei cunoaşte profunzimile emoţiei datorate acestei acţiuni altruiste“.

Un spirit de generozitate care durează tot anul

Cei care au un spirit cu adevărat generos nu aşteaptă ocazii speciale. Vieţile lor nu se axează doar pe propria persoană. Când primesc un lucru bun, ei se bucură să-l împartă cu alţii. Aceasta nu înseamnă că suferă de mania de a oferi cadouri. Nu înseamnă nici că ei oferă cadouri într-o asemenea măsură, încât familiile lor să fie păgubite. Şi nu înseamnă nici că oferă cadouri fără să se gândească la efectul pe care îl vor avea acestea asupra celui care le primeşte. Totuşi, acestea sunt persoane care ‘fac o practică din a da’, aşa cum i-a învăţat Isus pe discipolii săi să procedeze. — Luca 6:38, NW.

Ei cunosc situaţia prietenilor şi a vecinilor care sunt în vârstă, bolnavi sau care se confruntă cu alte probleme şi au nevoie de încurajare. „Cadoul“ lor poate consta în a le face cumpărăturile sau în a le oferi ajutor la treburile gospodăreşti; poate consta în spartul lemnelor sau în curăţarea zăpezii; poate consta într-un vas cu mâncare gătită sau într-o oră pe parcursul căreia fac o vizită şi citesc împreună cu persoana vizitată. Este posibil ca vieţile lor să fie pline de ocupaţii, însă nu într-atât de mult, încât să nu ofere ajutor. Aceste persoane au învăţat din experienţă că, într-adevăr, „este mai ferice să dai decât să primeşti“. — Faptele 20:35.

Cel mai mare Donator este, desigur, Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu. El „dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile“ (Faptele 17:25). Prin intermediul Bibliei, el ne furnizează, de asemenea, o înţelegere profundă a scopului său de a pune capăt răutăţii, bolii şi morţii şi de a transforma acest pământ în paradis (Psalmul 37:10, 11; Apocalipsa 21:4, 5). După ce învaţă despre aceste lucruri, persoanele care au un spirit generos nu păstrează numai pentru ele această veste bună. Una dintre cele mai mari plăceri ale lor este aceea de a o împărtăşi altora. Spiritul pe care îl manifestă ele este, într-adevăr, un spirit teocratic de a dărui. Este acesta spiritul pe care îl cultivaţi şi dumneavoastră?

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Unele dintre cele mai preţioase cadouri nu costă nici un ban.