A dărui este un lucru aşteptat?
DUPĂ cum poate bine ştiţi, oferirea de cadouri este adesea dictată de tradiţie. În majoritatea culturilor există ocazii când oferirea de cadouri este un lucru aşteptat. Aceste cadouri pot fi oferite ca simbol al respectului sau ca expresie a iubirii. Multe dintre ele nu sunt folosite niciodată de către cel care le primeşte; altele ajută la satisfacerea unor necesităţi reale şi sunt apreciate foarte mult.
În Danemarca, atunci când se naşte un copil, prietenii şi rudele vin în vizită şi aduc cu ei cadourile care cred că-i vor fi de folos bebeluşului. În alte ţări, prietenii pot da o petrecere la care asemenea cadouri sunt oferite înainte de naştere.
Ocaziile în care se aşteaptă cadouri sunt, în multe cazuri, evenimente anuale. Deşi astfel de celebrări nu au constituit o practică în rândul primilor creştini, ele s-au răspândit foarte mult, atât în rândul creştinilor nominali, cât şi în rândul necreştinilor. În unele culturi, practica de a oferi cadouri cu ocazia zilei de naştere se pierde, probabil, pe măsură ce copiii cresc, însă grecilor li se recomandă prin tradiţie exact contrariul. În Grecia se acordă o atenţie deosebită zilelor de naştere. Grecii oferă cadouri unei persoane şi cu ocazia „onomasticii“ acesteia. Ce este aceasta? Ei bine, tradiţia religioasă atribuie fiecărei zile a anului câte un „sfânt“, iar multe persoane primesc numele acestor „sfinţi“. Când soseşte ziua „sfântului“, cei care poartă numele acestuia primesc cadouri.
În afara faptului că sărbătoresc zilele de naştere ale copiilor lor, coreenii au o sărbătoare naţională cunoscută drept Ziua Copiilor. Acesta este un moment în care se organizează excursii în familie şi li se oferă cadouri copiilor, indiferent de data naşterii acestora. Coreenii mai sărbătoresc şi Ziua Părinţilor, în care copiii le oferă părinţilor lor cadouri, şi Ziua Profesorilor, în care elevii îşi omagiază profesorii şi le oferă cadouri. Potrivit tradiţiei coreene, atunci când o persoană împlineşte 60 de ani, se organizează o reuniune mare. Familia şi prietenii se reunesc pentru a-i ura celui care a ajuns la acest moment al existenţei viaţă lungă şi fericire şi pentru a-i oferi cadouri.
Nunta este o altă ocazie la care tradiţia populară poate pretinde să se ofere cadouri. În Kenia, când un cuplu se căsătoreşte, se aşteaptă ca familia mirelui să ofere un cadou familiei miresei. Musafirii aduc şi ei cadouri. Dacă mireasa şi mirele respectă preceptele tradiţiei, ei vor lua loc pe un podium, în timp ce musafirii le vor prezenta cadourile. Pe măsură ce fiecare îşi prezintă cadoul, se anunţă că „cutare şi cutare i-au adus un cadou cuplului“. Mulţi dintre cei care oferă cadouri ar fi extrem de supăraţi dacă nu li s-ar arăta o astfel de recunoştinţă.
La libanezi, când cineva se căsătoreşte, prietenii şi vecinii, şi chiar persoanele care nu cunosc prea bine cuplul, vin cu cadouri timp de multe zile după ziua nunţii. Ei sunt învăţaţi încă din copilărie că oferirea de cadouri constituie o responsabilitate, asemenea plătirii unei datorii. „Dacă nu faci acest lucru, nu te simţi bine“, spunea un libanez. „Aşa se obişnuieşte.“
Însă în multe ţări, dintre toate ocaziile în care se aşteaptă să se ofere cadouri, Crăciunul este cea mai importantă. Nu aşa stau lucrurile şi în zona în care trăiţi? În 1990 s-a estimat că americanii cheltuiesc anual peste 40 de miliarde de dolari pe cadourile de Crăciun. Această sărbătoare este celebrată cu mare fervoare şi în Japonia, de către budişti şi şintoişti, şi în Europa, America de Sud şi în unele regiuni din Africa, unde se întâlnesc diferite forme de celebrare a acestei sărbători.
Crăciunul este un moment în care oamenii aşteaptă să fie fericiţi, însă mulţi nu sunt. Şi nu puţini sunt cei care descoperă că cumpărarea cu frenezie a cadourilor şi îngrijorarea cauzată de achitarea notelor de plată umbresc puţinele momente de plăcere pe care le trăiesc.
Totuşi, Biblia spune că există fericire în a da. Şi, într-adevăr, există, numai că aceasta depinde de spiritul cu care se oferă cadouri. — Faptele 20:35.