Mângâiere pentru cei cu „duhul doborât de întristare“

ASTĂZI, lumea lui Satan a ajuns ‘să-şi piardă orice pic de simţire’ (Efeseni 4:19; 1 Ioan 5:19). Adulterul şi fornicaţia sunt pandemice. În multe ţări, 50% sau mai mult din numărul căsătoriilor se sfârşesc prin divorţ. Homosexualitatea este acceptată pe scară largă. Violenţa sexuală — violul — apare frecvent în ştiri. Pornografia este o industrie de miliarde de dolari. — Romani 1:26, 27.

Printre cele mai detestabile perversiuni se numără abuzul sexual asupra copiilor inocenţi. Asemenea înţelepciunii lumii lui Satan, abuzul sexual asupra copiilor este ‘animalic, demonic’ (Iacov 3:15, NW). Numai în Statele Unite, afirmă revista Time, „peste 400 000 de rapoarte privitoare la agresiuni sexuale verificabile sunt înaintate în fiecare an autorităţilor de către cadre didactice şi medici“. Când victimele acestui abuz devin adulţi, mulţi încă resimt răni dureroase, şi acele răni sunt reale! Biblia spune: „Duhul [înclinaţia mintală, sentimentele interioare şi gândurile] omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare [rănit, profund tulburat], cine îl va ridica?“ — Proverbele 18:14.

Vestea bună a Regatului lui Dumnezeu atrage tot felul de oameni, inclusiv pe cei „cu inima zdrobită“ şi cu un „duh mâhnit“ (Isaia 61:1–4). Nu este surprinzător faptul că mulţi dintre cei care suferă pe plan afectiv reacţionează favorabil la invitaţia: „Celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată“ (Apocalipsa 22:17). Congregaţia creştină poate fi un loc de mângâiere pentru aceştia. Ei se bucură să afle că suferinţa va aparţine în curând trecutului (Isaia 65:17). Pănă atunci însă, poate că este nevoie să-i ‘mângâiem’ şi să le ‘pansăm’ rănile. Pavel i-a sfătuit în mod potrivit pe creştini: „Să mângâiaţi pe cei deznădăjduiţi, să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători faţă de toţi“. — 1 Tesaloniceni 5:14.

„Amintiri refulate“

În ultimii ani, unii au ajuns să aibă „inima zdrobită“ din motive pe care alţii le găsesc greu de înţeles. Ei sunt adulţi care, pe baza a ceea ce a fost descris drept „amintiri refulate“, afirmă că au fost agresaţi sexual în copilărie.a Unii nu s-au gândit că au fost molestaţi până când, dintr-o dată, le-au revenit în memorie imagini vii şi „amintiri“ ale unui adult (sau adulţi) care i-au agresat sexual când erau copii. Este vreun membru al congregaţiei creştine chinuit de astfel de gânduri tulburătoare? În unele ţări, da, şi aceste persoane dedicate simt, probabil, o suferinţă profundă, mânie, vinovăţie, ruşine sau singurătate. Asemenea lui David, ei se pot simţi departe de Dumnezeu şi strigă cu glas tare: „Pentru ce stai aşa de departe, DOAMNE? Pentru ce Te ascunzi la timp de necaz?“ — Psalmul 10:1.

Multe aspecte ale acestor „amintiri“ nu sunt înţelese prea bine de psihiatri. Şi totuşi, astfel de „amintiri“ pot afecta spiritualitatea creştinilor dedicaţi. Noi ne îndreptăm deci cu încredere spre Cuvântul lui Dumnezeu pentru a primi îndrumare în vederea rezolvării lor. Biblia ne dă „pricepere în toate“ (2 Timotei 2:7; 3:16). De asemenea, ea îi ajută pe toţi cei afectaţi să-şi pună încrederea în Iehova, „Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre“. — 2 Corinteni 1:3, 4.

S-a întâmplat într-adevăr?

În lume se discută mult în contradictoriu cu privire la natura acestor „amintiri“ şi în ce măsură reprezintă ele lucruri care s-au întâmplat efectiv. Martorii lui Iehova „nu sunt din lume“ şi nu se amestecă în această controversă (Ioan 17:16). Potrivit unor rapoarte publicate, aceste „amintiri“ s-au dovedit uneori a fi exacte. De exemplu, când agentul de asigurări Frank Fitzpatrick şi-a „amintit“ că a fost agresat sexual de un anumit preot, aproape o sută de alte victime au susţinut că şi ele fuseseră agresate de acelaşi preot. Se spune că preotul a recunoscut acest abuz.

Este demn de notat însă că un număr de persoane au fost incapabile să-şi dovedească „amintirile“. Unele dintre aceste persoane profund tulburate au avut amintiri vii cu privire la un anumit individ care comisese abuzul sexual sau cu privire la faptul că abuzul se comitea într-un loc anume. Mai târziu însă, dovezi întemeiate au demonstrat contrariul, arătând clar că aceste detalii „amintite“ nu puteau fi adevărate.

Oferirea unui refugiu

Cum pot fi totuşi mângâiaţi cei care au „duhul doborât de întristare“ din cauza unor astfel de „amintiri“? Să ne amintim de parabola lui Isus despre samariteanul prietenos. Un om fusese atacat de tâlhari, bătut şi jefuit de bunurile sale. Când a trecut pe acolo, samariteanului i s-a făcut milă de omul rănit. Ce a făcut el? A insistat oare să afle până la ultimul detaliu tot ce s-a întâmplat? Sau a cerut samariteanul să i se descrie tâlharii, pornind imediat în urmărirea lor? Nu. Omul era rănit! Astfel, samariteanul i-a pansat cu grijă rănile şi l-a dus în mod iubitor la adăpost la un han din apropiere, unde să se poată restabili. — Luca 10:30–37.

Există, desigur, o diferenţă între rănile fizice şi un ‘duh doborât de întristare’ cauzat de un abuz sexual care a avut loc în copilărie. Dar ambele cauzează o mare suferinţă. Din acest motiv, ceea ce a făcut samariteanul pentru iudeul rănit arată ce se poate face pentru a-l ajuta pe un colaborator creştin profund tulburat. Prima prioritate o constituie oferirea unei mângâieri iubitoare şi acordarea ajutorului în vederea restabilirii.

Diavolul l-a chinuit pe fidelul Iov, fiind, evident, sigur că fie suferinţa afectivă, fie cea fizică îi vor ştirbi integritatea (Iov 1:11; 2:5). De atunci încoace, Satan a încercat adesea să recurgă la suferinţă — cauzând-o fie direct, fie indirect — pentru a slăbi credinţa slujitorilor lui Dumnezeu (compară cu 2 Corinteni 12:7–9). Putem pune la îndoială faptul că Diavolul se foloseşte acum de abuzul sexual asupra copiilor şi de „duhul doborât de întristare“ al multor adulţi care au suferit un abuz (sau sunt tulburaţi de astfel de „amintiri“) pentru a încerca să slăbească credinţa creştinilor? Asemenea lui Isus când a fost atacat de Satan, un creştin care suferă, dar care refuză categoric să-şi abandoneze integritatea, spune: „Pleacă Satan!“ — Matei 4:10.

Rămâneţi tari pe plan spiritual

„Sclavul fidel şi prevăzător“ a publicat materiale menite să ne ajute să tratăm rănile spirituale şi afective cauzate de abuzul sexual asupra copiilor (Matei 24:45–47, NW). Experienţa arată că cel care suferă este ajutat dacă se poate baza pe faptul că va fi întărit în ‘Domnul şi în puterea tăriei Lui’, îmbrăcând „toată armătura lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:10–17). Această armură include „adevărul“ Bibliei, care îl demască pe Satan drept duşmanul principal şi care îndepărtează întunericul în care operează el şi acoliţii săi (Ioan 3:19). Mai există apoi „platoşa dreptăţii“. Cel care suferă trebuie să se străduiască să ţină ferm la normele drepte. De exemplu, unii au puternice impulsuri de a-şi face rău lor înşişi sau de a comite imoralitate. De fiecare dată când resping aceste impulsuri, ei câştigă o victorie!

Armura spirituală include şi ‘Evanghelia păcii’. Faptul de a le vorbi altora despre scopurile lui Iehova îi întăreşte atât pe cel care vorbeşte, cât şi pe oricine ascultă (1 Timotei 4:16). Dacă eşti unul dintre cei cu „duhul doborât de întristare“ şi îţi este greu să vorbeşti despre vestea bună, încearcă să însoţeşti un alt creştin care participă la această lucrare vitală. Şi nu uita „scutul credinţei“. Ai încredere că Iehova te iubeşte şi că el va restabili toate lucrurile pe care le-ai pierdut. Crede fără rezerve că şi Isus te iubeşte, el dovedind aceasta prin faptul că a murit pentru tine (Ioan 3:16). Satan a susţinut întotdeauna în mod fals că Iehova nu se îngrijeşte de slujitorii săi. Aceasta nu este decât o altă minciună de-a sa plină de răutate şi grosolană. — Ioan 8:44; compară cu Iov 4:1, 15–18; 42:10–15.

Dacă durerea pe care o ai în inimă te face să-ţi fie greu să crezi că Iehova se interesează de tine, va fi util să te asociezi cu alţii care cred cu fermitate că el se interesează de noi (Psalmul 119:107, 111; Proverbele 18:1; Evrei 10:23–25). Nu-i permite lui Satan să te deposedeze de premiul vieţii. Aminteşte-ţi, „coiful mântuirii“ este şi el o parte a armurii; la fel şi „sabia Duhului“. Biblia este inspirată de spiritul sfânt, pe care Satan nu-l poate birui (2 Timotei 3:16; Evrei 4:12). Cuvintele sale tămăduitoare pot alina durerea afectivă. — Compară cu Psalmul 107:20; 2 Corinteni 10:4, 5.

Şi, în final, roagă-te în mod constant pentru puterea de a răbda (Romani 12:12; Efeseni 6:18). Rugăciunea din inimă l-a susţinut pe Isus în timpul profundei sale suferinţe afective şi ea te poate ajuta şi pe tine (Luca 22:41–43). Îţi este greu să te rogi? Cere-le altora să se roage cu tine şi pentru tine (Coloseni 1:3; Iacov 5:14). Spiritul sfânt va susţine rugăciunile tale (compară cu Romani 8:26, 27). La fel ca în cazul unei boli fizice dureroase, unii care au răni afective adânci poate că nu vor fi complet vindecaţi în acest sistem de lucruri. Dar cu ajutorul lui Iehova putem răbda, iar răbdarea înseamnă victorie, la fel cum a însemnat şi în cazul lui Isus (Ioan 16:33). ‘Popoare, încredeţi-vă în El [Iehova] în orice timp; vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.’ — Psalmul 62:8.

Ce se poate spune despre un presupus agresor?

Un individ care efectiv agresează sexual un copil este un violator şi trebuie considerat ca atare. Orice persoană care este o victimă a acestuia are dreptul să-l acuze pe făptaş. Însă o acuzaţie nu trebuie făcută în pripă, dacă se bazează numai pe „amintiri refulate“ cu privire la abuzul sexual. În acest caz, cel mai important lucru pentru cel care suferă este să-şi redobândească un anumit echilibru afectiv. După câtva timp, el poate fi mai în măsură să-şi evalueze ‘amintirile’ şi să decidă cum să acţioneze, în cazul în care doreşte s-o facă.

Să ne gândim la cazul Donnei. Se spune că ea avea tulburări de alimentaţie şi că s-a dus la un consilier — se pare că la unul nu prea competent. Nu peste mult timp, ea a început să-şi acuze tatăl de incest, motiv pentru care el a fost dus la tribunal. Curtea cu juri nu a putut să ajungă la unitate de păreri, astfel că tatăl nu a fost închis, însă a fost pus să plătească suma de 100 000$ pentru cheltuieli de judecată. Apoi, după ce au trecut toate acestea, Donna le-a spus părinţilor ei că nu mai credea că abuzul a avut loc!

Solomon a spus în mod înţelept: „Nu fi grabnic a ieşi la judecată“ (Proverbele 25:8). Dacă există motive întemeiate de a suspecta că presupusul agresor continuă să agreseze copii, ar putea fi necesar să se dea un avertisment. Bătrânii de congregaţie pot ajuta într-un astfel de caz. Altfel, nu te grăbi. În cele din urmă, s-ar putea să te mulţumeşti cu faptul de a lăsa totul baltă. Dacă totuşi vrei să te confrunţi cu presupusul agresor (după ce mai întâi ai analizat cum te-ai putea simţi în faţa eventualelor sale reacţii), ai dreptul să procedezi ca atare.

În perioada în care cel care are „amintiri“ se vindecă, s-ar putea ivi situaţii penibile. De exemplu, o persoană ar putea avea imagini mintale vii cu privire la faptul că este agresată de cineva pe care îl întâlneşte în fiecare zi. Nu pot fi stabilite reguli pentru reglementarea unei astfel de situaţii. „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“ (Galateni 6:5). Uneori, cineva ar putea crede că este vorba de o rudă sau de un membru apropiat al familiei. Amintiţi-vă de natura dubioasă a unor „amintiri refulate“ atunci când se pune problema identificării celui suspectat drept un violator. Într-o astfel de situaţie, atâta timp cât chestiunea nu a fost ferm stabilită, faptul de a păstra legătura cu familia — cel puţin prin vizite ocazionale, prin scrisori sau prin telefon — va arăta că respectivul încearcă să urmeze o cale scripturală. — Compară cu Efeseni 6:1–3.

Ce pot face bătrânii?

Dacă bătrânii sunt abordaţi de către un membru al congregaţiei care se confruntă cu problema revenirii unor imagini neaşteptate sau a unor „amintiri refulate“ despre un abuz sexual suferit în copilărie, de obicei sunt numiţi doi bătrâni pentru a da ajutor. Aceşti bătrâni trebuie să-l încurajeze cu amabilitate pe cel în cauză să se concentreze între timp asupra depăşirii suferinţei afective. Numele agresorilor „din memorie“ trebuie păstrat strict confidenţial.

Sarcina principală a bătrânilor este să acţioneze ca păstori (Isaia 32:1, 2; 1 Petru 5:2, 3). Ei trebuie să fie deosebit de atenţi să se ‘îmbrace cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare’ (Coloseni 3:12). Ei trebuie să asculte cu amabilitate şi apoi să ofere cuvinte tămăduitoare din Scripturi (Proverbele 12:18). Unele persoane care suferă din cauza unor „amintiri“ dureroase şi-au exprimat recunoştinţa pentru faptul că bătrânii le vizitează cu regularitate sau chiar le telefonează pentru a vedea ce mai fac. Nu este necesar ca aceste acţiuni să ia mult timp, însă ele arată că organizaţia lui Iehova le poartă de grijă. Când persoana care suferă îşi dă seama că fraţii săi creştini o iubesc într-adevăr, ea poate fi ajutată să-şi recapete într-o măsură considerabilă echilibrul afectiv.

Dar dacă persoana care suferă decide să aducă o acuzaţie?b Atunci cei doi bătrâni o pot sfătui că, în armonie cu principiul din Matei 18:15, ea trebuie să-l abordeze personal pe cel acuzat pentru a discuta problema. Dacă acuzatorul nu este capabil din punct de vedere afectiv să facă aceasta printr-o confruntare directă, lucrul acesta poate fi făcut telefonic sau, poate, printr-o scrisoare. În acest mod, acuzatului i se dă posibilitatea să facă o declaraţie solemnă înaintea lui Iehova conţinând răspunsul dat acuzaţiei. El poate fi chiar în măsură să prezinte dovezi că el nu putea să comită abuzul respectiv. Sau poate că acuzatul se va confesa, ajungându-se, probabil, la o reconciliere. Ce binecuvântare ar fi aceasta! Dacă el se confesează, cei doi bătrâni se vor ocupa în continuare de problemă în armonie cu principiile scripturale.

Dacă acuzaţia este respinsă, bătrânii trebuie să-i explice celui care a făcut-o că în privinţă judiciară nu se mai poate face nimic. Iar congregaţia va continua să-l privească pe cel acuzat drept o persoană inocentă. Biblia spune că trebuie să existe doi sau trei martori înainte de a se întreprinde o acţiune judiciară (2 Corinteni 13:1; 1 Timotei 5:19). Chiar dacă nu numai o singură persoană are „amintiri“ cu privire la un abuz comis de acelaşi individ, dacă nu există alte dovezi, natura acestor amintiri este efectiv prea nesigură pentru a constitui baza unor decizii judecătoreşti. Aceasta nu înseamnă că aceste „amintiri“ sunt considerate false (sau că sunt considerate adevărate). Dar în rezolvarea unei chestiuni judiciare trebuie urmate principiile biblice.

Dar dacă cel acuzat — deşi neagă păcatul — este realmente vinovat? „A scăpat el basma curată“, cum s-ar spune? Categoric, nu! Chestiunea privitoare la vinovăţia sau nevinovăţia sa poate fi lăsată cu toată încrederea în mâinile lui Iehova. „Păcatele unor oameni sunt arătate dinainte, mergând înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă“ (1 Timotei 5:24; Romani 12:19; 14:12). Cartea Proverbele spune: „Aşteptarea celor drepţi nu va fi decât bucurie, dar speranţa celor răi va pieri“. „Când moare cel rău, îi piere speranţa“(Proverbele 10:28; 11:7). În cele din urmă, Iehova Dumnezeu şi Cristos Isus vor pronunţa o judecată definitivă, dreaptă. — 1 Corinteni 4:5.

Împotriviţi-vă Diavolului

Când cei dedicaţi continuă să rămână fermi în pofida unei mari suferinţe fizice sau afective, ce forţă interioară şi ce iubire faţă de Dumnezeu dovedesc ei! Şi ce dovadă este aceasta că puterea spiritului lui Iehova îi susţine! — Compară cu 2 Corinteni 4:7.

Cuvintele lui Petru li se aplică unora ca aceştia: „Împotriviţi-vă lui [Satan] tari în credinţă“ (1 Petru 5:9). Lucrul acesta poate să nu fie uşor. Uneori poate fi chiar greu să gândeşti în mod clar şi logic. Dar curaj! În curând, Diavolul şi maşinaţiile sale viclene nu vor mai fi. Într-adevăr, tânjim după timpul când „Dumnezeu Însuşi . . . va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“. — Apocalipsa 21:3, 4.

[Note de subsol]