De ce răbdarea este o calitate atât de rară?

EMILIO avea peste 60 de ani.a El a venit pe insula Oahu cu o misiune tristă: să-şi înmormânteze fiul adult. În timp ce urca pe o stradă liniştită şi vorbea cu câţiva prieteni, Emilio s-a speriat de o maşină care ieşea în viteză cu spatele de pe o alee pentru maşini în pantă. Maşina aproape l-a atins şi, cu mânie şi pierzându-şi răbdarea, Emilio s-a răstit la şofer şi a lovit maşina cu palma. A urmat o ceartă. După cât se pare, şoferul l-a împins pe Emilio, care a căzut şi s-a lovit cu capul de pavajul dur. În decurs de câteva zile Emilio a murit din cauza leziunii cerebrale. Ce deznodământ trist!

Trăim într-o lume în care răbdarea este o calitate rară. Tot mai mulţi şoferi conduc cu viteză excesivă. Alţii circulă cu viteza maximă chiar în spatele altor maşini. Iar alţii se strecoară printre maşini de pe o bandă pe alta deoarece nu pot suporta să stea în spatele unui alt autovehicul. În cadrul căminului, membrii familiei pot să dea frâu liber mâniei şi să devină violenţi. Chiar şi unii creştini pot ajunge mult prea supăraţi din cauza slăbiciunilor sau a greşelilor făcute de fraţii lor spirituali.

De ce răbdarea este o calitate atât de rară? Întotdeauna a fost aşa? De ce în timpul nostru este atât de greu să fii răbdător?

Exemple de nerăbdare

Biblia vorbeşte despre o femeie care nu a aşteptat să se consulte cu soţul ei înainte de a lua o decizie capitală. Numele ei este Eva. Luând-o înaintea lui Adam, probabil că, în parte, din nerăbdare, ea a mâncat din fructul interzis (Geneza 3:1–6). Dar soţul ei? Nici el nu a avut răbdare, urmând-o pe Eva în păcat fără ca, mai întâi, să i se adreseze Tatălui său ceresc, Iehova, pentru a-i cere ajutor şi îndrumare. Lăcomia lor, combinată probabil cu nerăbdarea care a condus la păcat, a avut consecinţe fatale pentru noi toţi. Tot de la ei am primit ca moştenire tendinţa de a comite păcate, printre care şi cele săvârşite din aroganţă şi nerăbdare. — Romani 5:12.

La aproximativ 2 500 de ani după ce primii noştri părinţi au păcătuit, israeliţii, poporul ales al lui Dumnezeu, au manifestat o gravă şi persistentă lipsă de credinţă, precum şi nerăbdare. Cu toate că Iehova îi eliberase de curând din sclavia egipteană, ei „au uitat [repede] lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planului Său“ (Psalmul 106:7–14). De repetate ori au comis greşeli grave pentru că au fost nerăbdători. Au făcut un viţel de aur şi i s-au închinat; au murmurat atunci când Iehova le-a furnizat mana pentru a le satisface necesităţile materiale; şi mulţi dintre ei s-au răzvrătit chiar împotriva reprezentantului divin numit de Iehova, Moise. Într-adevăr, lipsa lor de răbdare le-a adus durere şi necaz.

Primul rege uman al Israelului, Saul, a ratat ocazia de a-i avea ca succesori la tron pe propriii săi fii. De ce? Pentru că nu l-a aşteptat pe profetul Samuel, cel care trebuia în mod normal să-i aducă o jertfă lui Iehova. Teama de oameni l-a determinat pe Saul să o ia înaintea lui Samuel şi să ofere jertfa. Imaginaţi-vă cum trebuie să se fi simţit Saul atunci când Samuel a apărut imediat după ce el a încheiat ceremonia! Dacă ar mai fi aşteptat doar câteva minute! — 1 Samuel 13:6–14.

O, măcar dacă Eva l-ar fi aşteptat pe Adam în loc să se avânte şi să ia fructul! Măcar dacă israeliţii şi-ar fi amintit să aştepte sfaturile lui Iehova! Da, răbdarea i-ar fi scutit pe ei şi pe noi de multă suferinţă şi durere!

Ce anume cauzează nerăbdarea

Biblia ne ajută să înţelegem un motiv principal pentru care astăzi nu există răbdare. În 2 Timotei, capitolul 3, generaţia noastră este descrisă ca trecând prin ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (NW). Ea spune că oamenii „vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, . . . neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine“ (versetele 2, 3). O astfel de atitudine lacomă şi egocentrică afectează mintea şi inima multor oameni, făcând ca exercitarea răbdării să fie un lucru dificil pentru toţi, chiar şi pentru creştinii adevăraţi. Când vedem cum oamenii din lume conduc cu viteză excesivă, nu aşteaptă la rând sau ne aruncă în faţă insulte, răbdarea noastră poate fi pusă la grea încercare. Am putea fi tentaţi să-i imităm sau să ne luăm revanşa, coborându-ne astfel la nivelul lor de mândrie egoistă.

Uneori propriile noastre concluzii greşite ne determină să ne pierdem răbdarea. Observaţi modul în care înţeleptul rege Solomon a descris legătura dintre o judecată pripită şi greşită şi un comportament lipsit de răbdare, mânios: „Mai bun este cel răbdător decât cel îngâmfat. Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor“ (Eclesiastul 7:8, 9). Dacă înainte de a reacţiona ne rezervăm timp pentru a ne forma o imagine completă şi exactă a situaţiei, foarte probabil că vom fi mai înţelegători, mai compătimitori şi mai răbdători cu alţii. Pe de altă parte, s-ar putea ca un spirit îngâmfat şi egoist să ne determine să fim rigizi, nerăbdători şi caustici, la fel ca israeliţii nemulţumiţi şi încăpăţânaţi care i-au cauzat suferinţe lui Moise. — Numeri 20:2–5, 10.

Un alt motiv care stă la baza lipsei crescânde de răbdare din lumea actuală este starea de disperare în care se află ea din cauza înstrăinării de Iehova. David a exprimat nevoia omului de a spera în Iehova: „Tu, suflete al meu, linişteşte-te în Dumnezeu, căci în El este nădejdea mea“ (Psalmul 62:5). Mulţi oameni care nu îl cunosc pe Iehova au perspective limitate şi sumbre, aşa că ei încearcă să profite de orice moment de plăcere şi de orice avantaj cât timp mai trăiesc. Asemenea tatălui lor spiritual, Satan Diavolul, deseori nu le pasă cum i-ar putea leza acţiunile lor pe alţii. — Ioan 8:44; 1 Ioan 5:19.

Nu este de mirare că răbdarea este o calitate atât de rară în prezent. Acest sistem de lucruri rău şi egoist, dumnezeul lui, Satan, şi tendinţele păcătoase ale cărnii decăzute fac să fie dificil pentru toţi, chiar şi pentru cei sinceri, să manifeste răbdare. Totuşi, Biblia ne îndeamnă să fim „îndelung răbdători“, mai ales când este vorba de realizarea scopurilor lui Dumnezeu (Iacov 5:8). De ce este răbdarea atât de preţioasă? Ce foloase ne poate aduce ea?

De ce este răbdarea atât de preţioasă

„Şi cei care stau doar şi aşteaptă slujesc.“ Aceste cuvinte au fost rostite cu peste trei sute de ani în urmă de poetul englez John Milton în sonetul său „În orbirea lui“. În prima parte a poeziei, el şi-a exprimat frustrarea şi neliniştea datorate faptului că se simţea incapabil să-l slujească pe Dumnezeu în mod complet, deoarece orbise după vârsta de 40 de ani. Însă, aşa cum reiese din ultimul vers al poeziei, vers citat mai sus, el a ajuns să înţeleagă că o persoană i se poate închina lui Dumnezeu suportând cu răbdare necazurile şi căutând cu calm ocazii de a-i sluji. Milton a înţeles valoarea încrederii răbdătoare în Dumnezeu.

Cei mai mulţi dintre noi au o vedere bună, dar toţi avem limite care ne pot supăra sau nelinişti. Cum putem cultiva şi manifesta răbdare?

Exemple încurajatoare

Biblia ne oferă câteva exemple excelente de răbdare. Răbdarea lui Iehova le oferă posibilitatea multor milioane de oameni să obţină viaţă veşnică (2 Petru 3:9, 15). În invitaţia binevoitoare pe care ne-o face de a lua jugul lui şi a ‘găsi înviorare pentru sufletele noastre’, Isus reflectă în mod perfect răbdarea minunată a Tatălui său (Matei 11:28–30). Meditând la exemplele date de Iehova şi Isus putem deveni mai răbdători.

O persoană care părea să aibă o mulţime de motive ca să fie mânioasă, caustică sau răzbunătoare a fost fiul lui Iacov, Iosif. Fraţii lui l-au tratat foarte nedrept, punând la cale uciderea lui şi vânzându-l în cele din urmă ca sclav. În Egipt, în pofida serviciului loial şi conştiincios adus lui Potifar, Iosif a fost acuzat pe nedrept şi închis. El a suportat cu răbdare toate necazurile sale, înţelegând probabil că astfel de teste ar putea servi scopurilor lui Iehova (Geneza 45:5). Întrucât a cultivat credinţă şi speranţă în Iehova, precum şi umilinţă şi înţelegere, Iosif a putut manifesta răbdare chiar şi în condiţii foarte dificile.

Un alt ajutor important este spiritul sfânt al lui Iehova. Dacă, de exemplu, avem un temperament iute şi o limbă ascuţită, am putea cere ajutorul spiritului sfânt ca să-i putem cultiva roadele. Faptul de a reflecta la fiecare dintre aceste roade, cum ar fi îndelunga răbdare şi stăpânirea de sine, ne poate ajuta să vedem modul în care ele sunt strâns legate de răbdare. — Galateni 5:22, 23.

Ce foloase aduce răbdarea

Dacă suntem răbdători, putem avea multe foloase. Răbdarea ne oţeleşte caracterul şi ne protejează de comiterea unor acte pripite şi nesăbuite. Cine nu i-a rănit pe alţii prin greşelile datorate unor reacţii pripite la situaţiile dificile sau stresante? Poate că am spus ceva prea aspru sau ne-am comportat grosolan. Poate că am permis unui incident banal să se transforme într-o adevărată luptă a voinţelor cu o persoană iubită. După multă mânie, frustrare şi durere, poate că am ajuns la concluzia plină de regrete: „Măcar de-aş mai fi aşteptat puţin!“ Răbdarea poate fi o protecţie împotriva oricărei forme de durere. Acest fapt în sine dă vieţii noastre mai multă pace, stabilitate şi mulţumire. — Filipeni 4:5–7.

Fiind răbdători putem avea, totodată, o inimă calmă şi plină de încredere. Aceasta ne poate îmbunătăţi sănătatea fizică, afectivă şi spirituală (Proverbele 14:30). Scăpată de sub control, furia poate cauza boli grave de natură fizică sau afectivă şi chiar moartea. Pe de altă parte, fiind răbdători putem dobândi o atitudine mai pozitivă faţă de alţii, în special faţă de fraţii noştri spirituali şi faţă de membrii familiei noastre. Atunci vom fi mai dispuşi să le arătăm consideraţie şi să le dăm ajutor, în loc să fim iritabili şi critici. La rândul lor, alţii vor constata că este mai uşor şi mai plăcut să stea în compania noastră.

Este necesar ca mai ales bătrânii din congregaţia creştină să manifeste răbdare. Câteodată, colaboratorii creştini îi abordează cu probleme serioase. Aceste persoane sincere pot fi dezorientate, răvăşite sau deprimate, în timp ce bătrânii înşişi pot fi obosiţi sau distraşi de propriile lor probleme personale sau familiale. Cu toate acestea, cât de vital este ca bătrânii să manifeste răbdare în astfel de împrejurări dificile! În felul acesta ei pot instrui „cu blândeţe“ şi pot „trata cu tandreţe turma“ (2 Timotei 2:24, 25; Faptele 20:28, 29, NW). Sunt în joc vieţi preţioase. Ce binecuvântare se dovedesc a fi pentru congregaţie bătrânii amabili, iubitori şi răbdători!

Capii de familie trebuie să-şi trateze casa cu răbdare, înţelegere şi bunăvoinţă. Ei ar trebui, de asemenea, să le pretindă tuturor membrilor familiei să exercite aceste calităţi şi să-i încurajeze în acest sens (Matei 7:12). Aceasta va contribui mult la iubirea şi pacea din cămin.

Manifestând răbdare atunci când se află în serviciul de teren, miniştrii creştini vor găsi mai multă bucurie în acest serviciu. Ei vor putea suporta mai uşor indiferenţa şi opoziţia cu care se confruntă. În loc să discute în contradictoriu cu locatarii furioşi, miniştrii răbdători vor fi în stare să dea un răspuns blând sau să plece în linişte, menţinându-şi astfel pacea şi bucuria (Matei 10:12, 13). În plus, atunci când creştinii îi tratează pe toţi cu răbdare şi cu bunăvoinţă, cei asemănători oilor vor fi atraşi la mesajul Regatului. Iehova a binecuvântat eforturile răbdătoare depuse la scară mondială, întrucât sute de mii de căutători blânzi ai adevărului se adună la congregaţia iubitoare a lui Iehova în fiecare an.

Într-adevăr, exercitarea răbdării ne va aduce foloase extraordinare. Vom evita multe incidente şi probleme cauzate de acţiuni sau de cuvinte pripite. Vom fi mai fericiţi, mai calmi şi probabil mai sănătoşi. Vom avea parte de mai multă bucurie şi pace în ministerul nostru, în congregaţie şi acasă. Însă, mai presus de toate, ne vom bucura de o relaţie mai strânsă cu Dumnezeu. Aşadar, aşteaptă-l pe Iehova! Exercită răbdare!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Câtă răbdare ai în viaţa cotidiană?