Absolvenţii Galaadului sunt dornici să răspândească vestea bună
„ESTE cel mai minunat lucru pe care ni l-am putut imagina vreodată“, au spus Anders şi Amalia Groth despre instruirea lor misionară. Ei au dat expresie sentimentelor tuturor celor 48 de absolvenţi ai celei de-a 97-a clase a Şcolii Biblice Galaad, spunând: „Instruirea de la Galaad ne-a dat îndemnuri şi ne-a pregătit, astfel încât suntem dornici să mergem la locurile noi, unde am fost repartizaţi“.
Putem observa această bucurie în timp ce cursanţii discută despre programul de absolvire. Pe 4 septembrie 1994, cu ocazia acestui eveniment, au fost prezenţi 6 420 de persoane.
„Theodore Jaracz, membru al Corpului de Guvernare, a deschis programul cu o cuvântare intitulată «Cum suntem învăţaţi de Iehova»“, au spus David Abel şi soţia sa, Kelli. „Fratele Jaracz a atins un punct pe care nu-l vom uita niciodată: «Trebuie să ne recunoaştem micimea în comparaţie cu Iehova», a spus el, dând ca exemplu extraordinara lecţie pe care o găsim în Iov, capitolele 38 şi 39. El a ţinut să menţioneze faptul că deşi cunoştinţele noastre biblice s-au îmbogăţit prin frecventarea Şcolii Galaad, noi nu cunoaştem răspunsul la toate întrebările. Trebuie să continuăm să studiem Cuvântul lui Dumnezeu.“
Christian şi Angele Coffy au spus: „Ne-a impresionat cuvântarea «Ce valoare are o temelie bună?», pe care a ţinut-o Max Larson. Ne-a plăcut faptul că ne-a asemănat cu o clădire care are nevoie de o temelie adâncă, pusă într-un pământ compact, pentru ca clădirea să rămână stabilă chiar şi în timpul unui cutremur. Studiind cu sârguinţă, putem să strângem mai mult relaţiile cu Iehova şi să ne clădim credinţa pe baza unei cunoaşteri profunde, astfel încât să rămânem stabili în timpuri grele“.
„Vom ţine minte mult timp cuvântarea fratelui Milton Henschel, directorul şcolii, pe tema «Câmpurile sunt albe pentru seceriş»“, au spus Gary şi Lynn Elfers. „Versetele-cheie — Ioan 4:35–38 — au subliniat privilegiul pe care îl avem de a intra pe un teren pe care l-au semănat deja lucrătorii dinaintea noastră. Lucrul acesta ne va stimula să lucrăm cu sentimentul urgenţei.“ Subscriind la această idee, Jan şi Sirpa Vaahtola au remarcat următoarele: „Fratele Henschel ne-a sporit nerăbdarea cu privire la secerişul care mai este de făcut, anunţându-ne ultimele rapoarte sosite din ţările baltice. În Estonia a avut loc o creştere de 51 la sută, în Letonia de 106 la sută, iar în Lituania de 51 la sută. Este, într-adevăr, impresionant! Fraţii de acolo îl imploră pe Stăpân să trimită mai mulţi lucrători. Ne-am bucurat nespus când am auzit aceasta, deoarece repartiţia noastră este Estonia!“
Apoi a fost rândul lui Kevin şi Evelyn Cortina, care au spus că „următoarea cuvântare a ţinut-o Joel Adams, tema ei fiind «Încrede-te în Iehova!». El ne-a sfătuit să nu credem niciodată că uneori putem să ne încredem în Iehova, iar alteori putem să ne bizuim pe propria noastră înţelepciune. În lucrarea noastră ne vom confrunta cu multe situaţii grele în ce priveşte sănătatea, hrana, limba, obiceiurile şi aşa mai departe. Toate acestea vor pretinde din partea noastră încredere în Iehova“.
Următorul vorbitor a fost Gerrit Lösch, membru al Corpului de Guvernare, care a prezentat tema „Continuaţi să reflectaţi îndurarea lui Iehova“. Iată ce au spus despre aceasta Alen şi Ann Marie Gokavi: „El a arătat că faptul de a manifesta îndurare faţă de colaboratorii noştri misionari şi faţă de cei cărora le împărtăşim vestea bună este o dovadă a maturităţii creştine. Activitatea în ţări străine pretinde sacrificii, dar dacă ne lipseşte îndurarea, atunci sacrificiul nostru va fi de foarte mică valoare“ (Matei 9:13). La cele spuse de colegii lor, Peter şi Fleur Hupston au adăugat: „Fratele Lösch a spus că trebuie să fim îndurători şi faţă de fraţii şi surorile noastre, privindu-i cu binoclul pus invers, ca să spunem aşa, astfel încât, în loc să le amplificăm greşelile, să le minimalizăm“.
„Următoarea temă, «Ştiţi să păstraţi o mustrare?», a fost prezentată de Jack Redford, unul dintre instructorii noştri de la Galaad“, au spus Mickey şi Sherry Minsky. „El a arătat că mândria face dificilă acceptarea mustrării şi că dacă suntem exagerat de sensibili la sfaturi, nu vom putea trage foloase din ele. Apoi, pornind de la textul din Plângerile 3:27–31, a dat câteva sfaturi practice cu privire la acceptarea mustrării.“ Charles şi Joan Held au adăugat următoarele: „În majoritatea cazurilor suntem orbi la defectele proprii; de aceea trebuie să considerăm mustrarea drept o cale care ne deschide ochii la lucrurile de care nu suntem conştienţi. Mustrarea sau sfaturile din partea lui Iehova sunt o dovadă a iubirii pe care ne-o poartă el“.
Kenneth şi Lisbeth Ardkäll au declarat: „Un alt instructor, Ulysses Glass, a prezentat tema «Dobândiţi înţelepciune practică ce duce la viaţă». El a întrebat: «Cum veţi aplica ceea ce aţi învăţat? Apoi a făcut o ilustrare bazată pe Proverbele 30:24–26 (NW), cu privire la micuţul bursuc de stâncă şi la modul în care Iehova l-a înzestrat complet pentru supravieţuire. Noi, dimpotrivă, nu avem o înţelepciune instinctivă, deci trebuie să ne străduim să dobândim înţelepciune. Iehova ne-a înzestrat cu tot ce avem nevoie pentru a face aceasta. Atât timp cât ne apropiem de Iehova, precum şi unul de altul în iubire, vom realiza multe lucruri»“.
Cuvântarea principală
„Fratele Karl F. Klein, membru al Corpului de Guvernare, a ţinut cuvântarea intitulată «Un giuvaier între giuvaiere», în care, plin de căldură, a analizat cu noi Psalmul 19“, au spus Jay şi Gwen Abraczinskas. „El a evidenţiat profunda apreciere a psalmistului David faţă de Iehova, precum şi iubirea sa pentru Cuvântul lui Dumnezeu.“ Şi iată ce au remarcat Keith şi Donna Hornback: „Fratele Klein a împărţit psalmul în trei părţi. Partea I (versetele 1–6) exprimă aprecierea lui David faţă de creaţia lui Dumnezeu, partea a II-a (versetele 7–10) exprimă aprecierea sa faţă de legile lui Dumnezeu, iar partea a III-a (versetele 11–14) ne aminteşte că, asemenea lui David, trebuie să dorim să întreţinem relaţii bune cu Iehova“.
„Ne-a plăcut afirmaţia că teama de Iehova joacă un rol esenţial dacă vrem să evităm ce este rău. Ea ne determină să facem ceea ce este pur în ochii săi“, au spus David şi Raylene Long. Frank şi Vibeke Madsen au fost şi ei de aceeaşi părere. „Cuvintele fratelui Klein, care au arătat cât de utile sunt avertismentele, legile şi poruncile lui Iehova au rezumat cât se poate de bine ceea ce am învăţat la Galaad“, au spus ei. „Acestea ne-au întărit şi mai mult hotărârea de a urma fără rezerve, în viitor, Cuvântul lui Dumnezeu şi de a-l considera drept un tezaur de giuvaiere.“
După cuvântarea principală, cursanţii au primit diplomele şi au fost anunţate ţările pentru care au primit repartiţii. După o pauză în care s-au servit sandvişuri şi răcoritoare, toţi s-au reîntâlnit pentru sesiunea de după-amiază. Absolvenţii au participat la un studiu prescurtat al Turnului de veghere, dând răspuns la întrebările care s-au pus.
„A urmat apoi programul «Instruiţi pentru a deveni predicatori ai Regatului pe tot pământul», prezentat de cursanţi“, au spus Bob şi Shannon Lakatos. „Prima parte a programului a cuprins experienţele pe care le-am avut noi, cursanţii, în minister de-a lungul celor cinci luni cât a durat cursul. Ea s-a axat pe folosirea cu iscusinţă a întrebărilor în minister. În partea rezervată interviurilor s-au prezentat modalităţi pozitive de a face faţă greutăţilor şi schimbărilor care survin în viaţa unui misionar. Cele trei serii de diapozitive despre Costa Rica, India şi Malawi ne-au oferit o imagine a organizaţiei mondiale a lui Iehova.“
„Drama care a urmat, intitulată Fiţi persoane teocratice, nu lumeşti, a ilustrat influenţa negativă pe care o pot exercita unele rude cu o atitudine independentă, lumească“, au spus Jesse şi Michelle Duncan. „Ea a arătat că creştinii trebuie să recunoască faptul că îndrumările şi directivele teocratice sunt necesare şi utile“, au adăugat Wenzel şi Kelly Koula.
O cântare şi o rugăciune au încheiat acest minunat program. În timp ce absolvenţii plecau nerăbdători pentru a se duce să lucreze în cele 18 ţări străine, gândurile lor şi-au găsit expresia în cuvintele spuse la plecare de Tommi şi Jael Kauko: „Dorim foarte mult să mergem la locul repartiţiei şi să punem în practică ce am învăţat. Am primit atât de mult! Acum este rândul nostru să dăm“.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]
Absolvenţii celei de-a 97-a clase a Şcolii Biblice Galaad
În lista de mai jos, rândurile se numără din faţă în spate, iar numele sunt menţionate de la stânga la dreapta pe fiecare rând.
1) Hong, J.; Hong, D.; Groth, A.; Cortina, E.; Lakatos, S.; Hornback, D.; Acevedo, L.; Coffy, A. 2) Elfers, L.; Gokavi, A.; Ardkäll, L.; Abraczinskas, G.; Knott, K.; Lizer, T.; Abel, K.; Abel, D. 3) Duncan, M.; Gokavi, A.; Held, J.; Hupston, F.; Lakatos, B.; Long, R.; Minsky, S.; Acevedo, E. 4) Ardkäll, K.; Kauko, J.; Vaahtola, S.; Cortina, K.; Carson, N.; Minsky, M.; Lizer, G.; Koula, K. 5) Duncan, J.; Abraczinskas, J.; Vaahtola, J.; Madsen, F.; Madsen, V.; Long, D.; Carson, C.; Elfers, G. 6) Kauko, T.; Hupston, P.; Held, C.; Groth, A.; Hornback, K.; Koula, W.; Knott, D.; Coffy, C.