Şcoala Galaad a împlinit 50 de ani şi continuă să prospere!

„EXISTĂ multe locuri în care nu s-a depus suficientă mărturie despre Regat“, declara N. H. Knorr în faţa primei clase Galaad în ziua inaugurării şcolii — 1 februarie 1943. El a adăugat: „Şi cu siguranţă că dacă ar fi mai mulţi lucrători pe ogor, s-ar putea ajunge la mai multe sute şi la mai multe mii de oameni. Prin harul Domnului, vor fi mai mulţi“.

Şi, într-adevăr, au fost mai mulţi lucrători, de fapt mai multe milioane! Rîndurile vestitorilor Regatului au crescut de la 129 070, răspîndiţi în 54 de ţări, în 1943, la 4 472 787 de vestitori în 229 de ţări, în 1992! Şcoala Galaad a contribuit mult la depunerea mărturiei care a dus la această creştere. După 50 de ani, ea continuă să joace un rol deosebit în instruirea de lucrători misionari care să slujească oriunde este nevoie de ei pe ogorul mondial.

La 7 martie 1993, au fost invitate 4 798 de persoane, oaspeţi şi membri ai familiei Betel din S.U.A., care s-au adunat în Sala de Adunări din Jersey City, Statul New Jersey, pentru festivitatea de absolvire a celei de-a 94-a clase. Această ocazie, într-adevăr deosebită, a dat şi posibilitatea de a arunca o privire retrospectivă asupra celor 50 de ani de activitate a Şcolii Galaad. Nu v-ar face plăcere să aflaţi cîteva lucruri cu privire la programul respectiv?

După o cîntare de deschidere, George D. Gangas din Corpul de Guvernare a rostit o rugăciune fierbinte. Apoi, după cuvintele introductive ale preşedintelui întrunirii, Carey W. Barber, absolvenţii — şi întreaga asistenţă — au ascultat cu atenţie o serie de cuvîntări scurte.

Primul a vorbit Robert W. Wallen, care a susţinut tema: „Nu sînteţi niciodată singuri“. Pe un ton plin de căldură, el a spus: ‘În viitorul apropiat se vor ivi situaţii în care vă veţi simţi foarte singuri şi foarte departe de familie şi de prieteni’. În ce sens se poate deci spune: „Nu sînteţi niciodată singuri“? El a explicat: ‘În sensul că fiecare dintre voi va avea posibilitatea să comunice îndată cu Iehova Dumnezeu’. El i-a îndemnat pe absolvenţi să preţuiască privilegiul rugăciunii şi să recurgă la el zilnic. Atunci, la fel ca Isus, ei vor putea spune: „Nu sînt singur“ (Ioan 16:32). Cît de încurajatoare au fost aceste cuvinte pentru absolvenţi!

Prezentînd tema „Să ţinem ferm la speranţa noastră“ (bazată pe textul de zi din 7 martie), Lyman A. Swingle din Corpul de Guvernare a vorbit în continuare despre două calităţi care ne sînt necesare — perseverenţa şi speranţa. ‘Reproşurile, ostilitatea, ura, întemniţarea şi chiar moartea constituie motive pentru care creştinii trebuie să dea dovadă de perseverenţă’, a spus el. ‘Puterea care depăşeşte normalul şi de care pot beneficia Martorii fideli ai lui Iehova în momente critice nu are limite. Cu siguranţă, acest lucru vă reconfortează îndeosebi pe voi, absolvenţii.’ Dar ce se poate spune despre speranţă? ‘Speranţa este indispensabilă’, a explicat el. ‘Aşa cum un coif protejează capul celui ce-l poartă, tot astfel speranţa salvării păzeşte şi protejează facultăţile mintale ale creştinului, făcîndu-l în stare să-şi păstreze integritatea.’ — 1 Tesaloniceni 5:8.

Următorul vorbitor, Ralph E. Walls, a ales o temă care a stîrnit nedumerire: „Cum putem găsi refugiu în siguranţa unui «loc larg»?“ Ce înseamnă acest „loc larg“ (Psalmul 18:19)? „O stare de eliberare care aduce pacea minţii şi siguranţa inimii“, a explicat vorbitorul. De ce anume trebuie să ne eliberăm? ‘De noi înşine — de propriile noastre defecte.’ El a adăugat: ‘Precum şi de situaţiile independente de noi, situaţii manevrate de Satan’ (Psalmul 118:5). Cum putem scăpa pentru a fi în siguranţa unui loc larg? ‘Căutînd să respectăm ordinele lui Iehova în tot ceea ce facem şi implorîndu-l pe Iehova cu credinţă în legătură cu toate îngrijorările noastre’.

„Ce anume vă stă în faţă?“, a fost tema aleasă de Don A. Adams. Şi ce anume le stă în faţă noilor misionari? O perioadă de acomodare, a explicat el. „În faţa voastră se află totodată multe binecuvîntări.“ De exemplu, el a vorbit despre un cuplu căsătorit de noi misionari care, după ce s-au stabilit în locul repartizat, au scris: „Gîndiţi-vă la cea mai fructuoasă zi pe care aţi avut-o vreodată în serviciu şi veţi înţelege ce este pentru noi fiecare zi. Avem nevoie întotdeauna de mai multă literatură decît putem lua cu noi, iar oamenii ne solicită mereu să efectuăm studii biblice cu ei“. Vorbitorul a adresat cîteva cuvinte familiilor şi prietenilor absolvenţilor: ‘Nu trebuie să vă îngrijoraţi cu privire la aceşti absolvenţi. Voi îi puteţi ajuta scriindu-le cuvinte de încurajare’. — Proverbele 25:25.

În continuare au vorbit instructorii şcolii. Jack D. Redford a ales tema „Nu aşteptaţi de la nimeni nimic“. El a explicat că una dintre dificultăţile cu care se vor confrunta absolvenţii este aceea de a se înţelege cu oamenii. Ce anume le poate fi de ajutor? „Treceţi-le cu vederea greşelile. Nu aşteptaţi prea mult din partea altora. Nu vă aşteptaţi niciodată să primiţi într-o măsură deplină ceea ce consideraţi că vi se cuvine. Ţineţi cont de imperfecţiunea altora, iar această atitudine amabilă vă va ajuta să vă înţelegeţi cu oamenii. Capacitatea de a vă înţelege cu oamenii va demonstra nivelul vostru de maturitate“ (Proverbele 17:9). Punerea în practică a acestor sfaturi înţelepte îi va ajuta cu siguranţă pe absolvenţi să se adapteze cu succes însărcinării lor de misionari într-o ţară străină!

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut“, se spune în 2 Corinteni 4:7. Ulysses V. Glass, secretarul şi arhivarul Şcolii Galaad, a făcut comentarii pe marginea acestui text expunînd tema „Încredeţi-vă în fraţii voştri fideli şi încercaţi”. Ce sînt ‘vasele de lut’? „Acestea se referă, probabil, la noi, ca oameni imperfecţi“, a spus el. Ce este „comoara“? „Este ministerul nostru creştin“, a explicat el (2 Corinteni 4:1). Şi ce trebuie să facem cu această comoară? „Comoara pe care ne-a încredinţat-o Iehova nu trebuie tezaurizată. Aşadar, dragii noştri viitori misionari, împărţiţi această comoară oriunde vă duceţi şi învăţaţi-i pe mulţi oameni cum să o împartă şi ei“.

A fost emoţionant momentul în care a început să vorbească Albert D. Schroeder, deoarece el a fost secretarul şi arhivarul Şcolii Galaad la înfiinţarea acesteia. Tema sa a avut titlul: „O jumătate de secol de instruire teocratică“. „Iehova ştie cum să ofere o instruire eficientă şi el a făcut lucrul acesta“, a spus el. Cum anume? Fratele Schroeder s-a referit la instruirea primită prin intermediul a două şcoli înfiinţate acum 50 de ani — Şcoala de minister teocratic şi Şcoala Galaad. El a scos în evidenţă faptul că New World Translation s-a dovedit a fi un instrument valoros în ce priveşte furnizarea unei cunoştinţe exacte. El i-a asigurat pe absolvenţi: „Vă puteţi duce în ţările în care aţi fost repartizaţi cu încrederea deplină că Societatea vă va aproviziona din plin, în continuare, cu cunoştinţa exactă referitoare la scopurile lui Iehova“.

Milton G. Henschel, preşedintele Societăţii Watch Tower, a susţinut tema „Mai mult decît biruitori“. Fratele Henschel şi-a elaborat tema pe baza textului anual din anul 1943: „Mai mult decît biruitori prin Acela care ne-a iubit“ (Romani 8:37). A fost un text anual oportun, a explicat el, deoarece, în timp ce al doilea război mondial era în plină desfăşurare, fraţii noştri din multe ţări se confruntau cu mari persecuţii. Fratele Henschel a citit cîteva pasaje extrase din numărul revistei Turnul de veghere care dezbătea textul anual respectiv şi apoi a spus: „Acest articol din Turnul de veghere [din 15 ianuarie 1943] a fost studiat de către prima promoţie Galaad în luna februarie, şi acest lucru i-a pregătit pentru ceea ce le stătea în faţă“. De-a lungul ultimilor 50 de ani, numeroşi absolvenţi au dovedit că sînt deja biruitori, a explicat el. Ce se poate spune despre cea de-a 94-a promoţie? „Staţi aproape de Iehova, staţi aproape de iubirea sa şi biruinţa vă este asigurată!“

În continuarea cuvîntărilor din sesiunea de dimineaţă preşedintele a transmis cîteva saluturi primite din diferite ţări. Apoi a sosit momentul aşteptat cu nerăbdare de cele 24 de cupluri căsătorite — înmînarea diplomelor. Da, cursanţii Galaad erau acum în mod oficial absolvenţi Galaad! Ei veniseră din cinci ţări, dar erau repartizaţi în 17 ţări, inclusiv în Hong Kong, Taiwan, Mozambic şi în unele zone din Europa Răsăriteană.

După pauză, programul de după-amiază a început cu un studiu concis din Turnul de veghere, condus de Robert L. Butler. Apoi, absolvenţii au prezentat cîteva dintre experienţele remarcabile de care s-au bucurat în timp ce au depus mărturie în apropiere de Wallkill, New York. Programul a reflectat unul dintre lucrurile care i-au adus fără îndoială la Galaad — iubirea lor profundă pentru ministerul de teren.

La încheierea programului susţinut de cursanţi, mulţi dintre cei prezenţi se întrebau dacă urma să se prezinte şi ceva special pentru a se comemora împlinirea a 50 de ani de activitate a Şcolii Galaad. Ei nu au fost dezamăgiţi! — Vezi chenarul alăturat, cu titlul „O trecere în revistă a 50 de ani de activitate a Şcolii Galaad“.

Cu 50 de ani în urmă, fratele Knorr s-a dovedit a fi un bărbat al credinţei înzestrat cu un remarcabil simţ al previziunii. În cuvîntarea sa de deschidere prezentată în faţa primei clase, el şi-a exprimat convingerea că Şcoala Galaad urma să se bucure de succes, spunînd: „Credem că din acest loc, în armonie cu numele pe care-l poartă, o «movilă a mărturiei» se va răspîndi în toate părţile lumii şi că această mărturie va rămîne ca un monument spre gloria lui Dumnezeu, un monument care nu poate fi distrus niciodată. Ca miniştri ordinaţi, puneţi-vă încrederea deplină în Cel Preaînalt, ştiind că el vă va îndruma şi vă va conduce în toate momentele dificile şi veţi cunoaşte, de asemenea, că el este şi Dumnezeul binecuvîntării“.a

După 50 de ani de activitate, Şcoala Galaad prosperă încă! Absolvenţii celei de-a 94-a clase au acum privilegiul să calce pe urmele celor peste 6 500 de absolvenţi care i-au precedat. Fie ca ei să-şi pună toată încrederea în Cel Preaînalt în timp ce îşi vor face partea lor în acumularea unei ‘movile a mărturiei’ care va rămîne ca un monument spre gloria lui Iehova Dumnezeu.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 25]

Statistica promoţiei

Numărul total de cursanţi: 48

Numărul ţărilor reprezentate: 5

Numărul ţărilor în care sînt repartizaţi: 17

Vîrsta medie: 32

Media anilor în adevăr: 15,3

Media anilor în ministerul cu timp integral: 9,6

[Chenarul de la paginile 26, 27]

O TRECERE ÎN REVISTĂ A 50 DE ANI DE ACTIVITATE A ŞCOLII GALAAD

Există oare o modalitate mai bună de a privi înapoi asupra istoriei Şcolii Galaad decît cea oferită de experienţele celor care au trăit-o — ale absolvenţilor anteriori, ale instructorilor şi ale altor fraţi care au contribuit la organizarea ei? Cei prezenţi au fost încîntaţi să asculte partea din program condusă de Theodore Jaracz intitulată „O trecere în revistă a 50 de ani de activitate a Şcolii Galaad“.

Care au fost împrejurările care au condus la înfiinţarea şcolii? Fratele Schroeder a arătat că atît lui, cît şi altor doi instructori li s-au acordat numai patru luni pentru organizarea şcolii. „Dar luni, 1 februarie 1943, eram pregătiţi pentru inaugurare.“

Cum a fost situaţia în cazul primilor misionari care au fost trimişi în ţări străine? Fratele Henschel şi-a reamintit: „Dispuneam de departamentul expediţie al Societăţii pentru a împacheta în lăzi de lemn toate bunurile pe care misionarii voiau să le ia cu ei. Cînd lăzile ajungeau la destinaţie, ei le deschideau cu grijă şi îşi scoteau lucrurile care le aparţineau. După aceea însă ei foloseau lăzile pentru a-şi face mobilier din ele“. În cele din urmă, a spus el, Societatea a luat măsuri pentru a pune la dispoziţie cămine pentru misionari modest amenajate.

În continuarea programului, cîţiva absolvenţi din primele promoţii ale Şcolii Galaad, care sînt în prezent membri ai familiei Betel din Statele Unite, au împărtăşit din amintirile, din sentimentele şi din experienţele lor. Comentariile lor au mişcat cu adevărat inima tuturor celor prezenţi.

„După ce am primit invitaţia de a face parte din prima promoţie, am aflat că mama mea avea cancer. Dar, întrucît ea făcuse pionierat de la vîrsta de 16 ani, m-a sfătuit cu hotărîre să accept invitaţia. Astfel, cu sentimente confuze şi cu încredere în Iehova, am efectuat călătoria la South Lansing. M-am bucurat deosebit şi am apreciat profund instruirea primită la Galaad. Mama şi-a sfîrşit alergarea pămîntească la scurt timp după ce am absolvit şcoala.“ — Charlotte Schroeder, care a slujit în Mexic şi în El Salvador.

„Întrucît Iehova îmi purtase deja de grijă în acea parte a globului unde trăiam, m-am gîndit că oriunde aş fi mers eram tot pe pămîntul care-i aparţine lui şi el avea să-mi poarte de grijă. Aşa am fost foarte fericită să accept invitaţia de a face parte din prima promoţie.“ — Julia Wildman, care a slujit în Mexic şi El Salvador.

„Lucrarea de misionar era minunată! Aveam ocazia să vorbesc la fiecare uşă. În prima lună, am plasat 107 cărţi şi am condus 19 studii biblice. În a doua lună aveam 28 de studii biblice. Bineînţeles, a trebuit să ne obişnuim cu cîteva lucruri — cu căldura, cu umiditatea şi cu insectele. Dar faptul de a fi acolo era un privilegiu extraordinar. Este un lucru pe care-l voi preţui întotdeauna.“ — Mary Adams, din a doua promoţie, referitor la serviciul efectuat în Cuba.

„Vremea a fost unul dintre marile obstacole pe care a trebuit să le înfruntăm în Alaska. În nord era extrem de frig, cu temperaturi care coborau pînă la –50°C şi chiar mai jos. În satele indienilor şi în micile locuri izolate din sud-estul Alaskăi se putea ajunge numai cu vaporul sau cu avionul.“ — John Errichetti, din a treia promoţie.

„Pentru mine, Şcoala Galaad a fost o invitaţie adresată de Iehova prin intermediul organizaţiei sale pămînteşti pentru a ne întări spiritualiceşte şi pentru a ne indica un mod minunat de viaţă.“ — Mildred Barr, din a 11-a promoţie, a slujit în Irlanda.

Au urmat şi alte interviuri care au procurat încîntare — Lucille Henschel (a 14-a promoţie, a slujit în Venezuela), Margareta Klein (a 20-a promoţie, a slujit în Bolivia), Lucille Coultrup (a 24-a promoţie, a slujit în Peru), Lorraine Wallen (a 27-a promoţie, a slujit în Brazilia), William şi Sandra Malenfant (a 34-a promoţie, au slujit în Maroc), Gerrit Lösch (a 41-a promoţie, a slujit în Austria), şi David Splane (a 42-a clasă, a slujit în Senegal).

Ce se poate spune despre fraţii care au slujit ca instructori? Au fost intervievaţi şi mulţi dintre aceştia — Russell Kurzen, Karl Adams, Harold Jackson, Fred Rusk, Harry Peloyan, Jack Redford şi Ulysses Glass. Ei au făcut unele remarci asupra privilegiului lor, arătînd ce efecte a avut acesta asupra lor pînă în ziua de azi.

O mărturie impresionantă în legătură cu eficienţa misionarilor instruiţi la Galaad a fost oferită de Lloyd Barry, care a slujit în Japonia. In 1949, cînd au fost trimişi acolo 15 misionari, existau mai puţin de 10 vestitori în toată Japonia. Dar acum, după 44 de ani, în această ţară există peste 175 000 de proclamatori ai Regatului! Robert Wallen a vorbit apoi despre succesele remarcabile pe care le-au avut unii misionari în a-i ajuta pe oameni să cunoască adevărul, inclusiv despre o soră misionară care se află în Panama de peste 45 de ani şi care a ajutat 125 de persoane să ajungă la pasul dedicării şi al botezului.

Programul a atins punctul culminant atunci cînd toţi absolvenţii Galaad prezenţi în sală au fost invitaţi să urce pe scenă. A fost într-adevăr un moment emoţionant. Un şir neîntrerupt de fraţi şi surori — 89 de membri ai familiei Betel şi absolvenţi invitaţi ca oaspeţi — au mers în şir pe culoarele de trecere ale Sălii de Adunări şi au urcat pe scenă. Lor li s-au alăturat fraţii care, de-a lungul anilor, au slujit ca instructori, precum şi membrii celei de-a 94-a promoţii — în total, aproximativ 160!

„A avut oare succes activitatea desfăşurată de Şcoala Galaad în ce priveşte instruirea de misionari pentru ţări străine?“, a întrebat fratele Jaracz. „Dovezile oferite de cei 50 de ani care au trecut constituie o confirmare zdrobitoare!“

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Absolvenţii celei de-a 94-a promoţii a Şcolii Biblice Galaad a Watchtower

În lista următoare, rîndurile sînt numărate din faţă în spate, iar numele sînt menţionate de la stînga la dreapta pe fiecare rînd.

1) De La Garza, C.; Borg, E.; Arriaga, E.; Chooh, E.; Purves, D.; Fosberry, A.; Delgado, A.; Drescher, L. 2) Scott, V.; Fridlund, L.; Kettula, S.; Copeland, D.; Arriaga, J.; Thidé, J.; Olsson, E.; Widegren, S. 3) Delgado, F.; Keegan, S.; Leinonen, A.; Finnigan, E.; Fosberry, F.; Halbrook, J.; Berglund, A.; Jones, P. 4) Watson, B.; Frias, C.; Chooh, B.; Halbrook, J.; Purves, J.; Finnigan, S.; Jones, A.; Cuccia, M. 5) Scott, G.; Copeland, D.; Drescher, B.; De La Garza, R.; Leinonen, I.; Keegan, D.; Watson, T.; Kettula, M. 6) Widegren, J.; Borg, S.; Cuccia, L.; Berglund, A.; Olsson, B.; Frias, J.; Fridlund, T.; Thidé, P.