Ştiinţa, religia şi căutarea adevărului

„Faptul că s-au răspândit multe religii false . . . a avut o anumită influenţă asupra mea.“ — Charles Darwin

LA ÎNCEPUTUL secolului al XIX-lea, ştiinţa şi religia s-au bucurat de o relaţie armonioasă. „Nici chiar în lucrările ştiinţifice, spune cartea Darwin: Before and After, autorii nu ezitau să vorbească despre Dumnezeu într-un mod evident, natural şi sincer.“

Lucrarea lui Darwin, Originea speciilor, a contribuit la schimbarea situaţiei. Ştiinţa şi evoluţia au ajuns să formeze o legătură care a scos religia — şi implicit pe Dumnezeu — din context. „În mentalitatea evoluţioniştilor, spune Sir Julian Huxley, nu mai există nici necesitate, nici loc pentru supranatural.“

Astăzi se pretinde că teoria evoluţiei este un fundament indispensabil al ştiinţei. Un motiv-cheie pentru această relaţie este identificat de fizicianul Fred Hoyle: „Savanţii conservatori sunt mai preocupaţi de prevenirea unei întoarceri la ideile religioase extremiste din trecut, decât de cercetarea adevărului“. Ce idei extremiste au făcut ca religia să cadă în dizgraţia ştiinţei?

Religia pune creaţia într-o lumină nefavorabilă

Într-o pretinsă încercare de sprijinire a Bibliei, „creaţioniştii“ — majoritatea fiind asociaţi cu protestanţii fundamentalişti — au insistat asupra ideii că pământul şi universul au mai puţin de 10 000 de ani vechime. Acest punct de vedere extremist a atras ridiculizarea din partea geologilor, a astronomilor şi a fizicienilor, deoarece contrazicea descoperirile lor.

Dar ce spune în realitate Biblia? „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“ (Geneza 1:1). Timpul implicat nu este specificat. „Prima zi“ de creare nici măcar nu este menţionată până în Geneza 1:3–5. „Cerurile şi pământul“ deja existau când a început această primă „zi“. Este, deci, posibil ca pământul şi cerurile să dateze de miliarde de ani, după cum susţin savanţii? Da, este foarte posibil. Biblia pur şi simplu nu specifică timpul implicat.

O altă idee religioasă extremistă o constituie modul în care unii interpretează cele şase ‘zile’ de creare. Unii fundamentalişti insistă asupra faptului că aceste zile sunt literale, restrângând creaţia pământească la o perioadă de 144 de ore. Acest lucru generează scepticism din partea savanţilor, deoarece ei consideră că această pretenţie este în contradicţie cu observaţiile ştiinţifice evidente.

Însă nu Biblia, ci interpretarea fundamentalistă a Bibliei se contrazice cu ştiinţa. Biblia nu spune că fiecare „zi“ de creare era de 24 de ore; de fapt ea include toate aceste ‘zile’ în mult mai lunga ‘zi când DOMNUL Dumnezeu a făcut pământ şi ceruri’, arătând că nu toate ‘zilele’ biblice aveau doar 24 de ore (Geneza 2:4). Unele puteau să fi avut multe mii de ani.a

Astfel, noţiunea de creaţie a fost pusă într-o lumină nefavorabilă din cauza creaţioniştilor şi fundamentaliştilor. Învăţăturile lor cu privire la vârsta universului şi la durata ‘zilelor’ de creare nu sunt în armonie nici cu ştiinţa raţională, nici cu Biblia. Mai există însă şi alte idei extremiste care au făcut ca religia să cadă în dizgraţia savanţilor.

Abuzul de putere

De-a lungul istoriei, religia a fost răspunzătoare de multă nedreptate. Pe parcursul evului mediu, de exemplu, doctrina creaţiei a fost denaturată pentru a justifica sprijinul acordat de Biserică autocraţiei Europei. Implicaţia consta în aceea că oamenii erau plasaţi în poziţiile lor, bogaţi sau săraci, prin decret divin. The Intelligent Universe explică: „Fiilor mai mici ai celor bogaţi li se spunea că era «aranjamentul lui Dumnezeu» ca ei să primească puţin sau nimic din averea familiei, iar muncitorul era îndemnat în mod constant să fie mulţumit cu «starea la care l-a chemat Dumnezeu»“.

Nu este de mirare că mulţi se tem să se reîntoarcă la „ideile religioase extremiste din trecut“! În loc să satisfacă necesităţile spirituale ale omului, religia adesea le-a exploatat. (Ezechiel 34:2). Un editorial al revistei India Today afirmă: „Cu genul de reputaţie pe care şi-a dobândit-o de-a lungul erelor, este de mirare că religia nu a anulat orice credibilitate. . . . În numele Creatorului Suprem, . . . fiinţele umane au comis cele mai abominabile atrocităţi împotriva semenilor lor“.

Reputaţia oribilă a religiei false a avut o influenţă considerabilă asupra gândirii lui Darwin. „Treptat am ajuns să nu mai cred în creştinism ca fiind o revelaţie divină“, a scris el. „Faptul că pe mari suprafeţe ale pământului s-au răspândit, asemenea unui foc mistuitor, multe religii false a avut o anumită influenţă asupra mea.“

Triumful religiei adevărate

Ipocrizia religioasă nu este ceva nou în această lume. Isus le-a zis conducătorilor religioşi însetaţi de putere din zilele sale: „Voi păreţi oameni buni pe dinafară — dar pe dinăuntru sunteţi un morman de înşelătorie şi de răutate“. — Matei 23:28, Phillips.

Adevăratul creştinism însă ‘nu este din lume’ (Ioan 17:16). Membrii săi nu se implică în religia coruptă şi în politică; nici nu sunt înşelaţi de filozofii care neagă existenţa unui Creator. „Înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu“, a scris apostolul Pavel. — 1 Corinteni 3:19.

Aceasta nu înseamnă însă că adevăraţii creştini sunt ignoranţi din punct de vedere ştiinţific. Dimpotrivă, adepţii adevăratei religii sunt interesaţi de ştiinţă. „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi!“, i s-a spus anticului profet Isaia. „Cine a creat aceste lucruri?“ (Isaia 40:26). În mod similar, pentru a-l înţelege mai bine pe Creator, Iov a fost invitat să cerceteze minunăţiile naturii şi ale universului. — Iov, capitolele 38—41.

Da, cei care cred în Creator privesc creaţia cu veneraţie şi teamă (Psalmul 139:14). În plus, ei se încred în ceea ce spune Creatorul, Iehova Dumnezeu, cu privire la o speranţă minunată de viitor (Apocalipsa 21:1–4). Printr-un studiu al Bibliei, milioane de oameni află că nici originea omului, nici viitorul lui nu depind de întâmplarea oarbă. Iehova a făcut omul cu un scop, şi acel scop va fi realizat — spre binecuvântarea tuturor oamenilor ascultători. Vă invităm să examinaţi personal această problemă.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

IGNORANŢI ÎN CE PRIVEŞTE DOVEZILE?

„CHIAR şi Martorii lui Iehova cunosc multă biologie“, a scris avocatul Norman Macbeth în 1971 în cartea sa Darwin Retried—An Appeal to Reason. După citirea unui articol despre evoluţie din revista Treziţi-vă!, Macbeth notează: „Am fost uluit să constat că acesta conţinea o critică subtilă la adresa darwinismului“. Observând cercetările profunde şi citatele bine alese din surse autorizate cu privire la acest subiect, autorul conchidea: „Cuvintele lui Simpson nu mai corespund realităţii: «. . . cei care nu cred în ea [în evoluţie] sunt, aproape toţi, categoric nişte ignoranţi în ce priveşte dovezile ştiinţifice»“.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Viitorul omenirii nu a fost lăsat pe seama întâmplării oarbe.