„Pescuitul“ în apele din Fiji

FIJI — cuvântul acesta evocă imagini ale unui paradis din sudul Oceanului Pacific. Ape de smarald, recife de corali, palmieri de cocos unduindu-se în bătaia vântului, munţi acoperiţi de vegetaţie, peşti tropicali, flori şi fructe exotice. Toate acestea se găsesc din abundenţă pe cele 300 de insule ale acestui arhipelag din Pacificul de Sud, arhipelag aflat la aproximativ 1 800 de kilometri nord de Noua Zeelandă. Deci credem că nu aţi avea nimic împotrivă dacă am spune că Fiji ar putea fi paradisul tropical la care visează orice om.

Dar Fiji nu fascinează doar prin frumuseţi naturale. Aşa cum printre recifele de corali se găseşte o mare varietate de peşti, o altă varietate, la fel de mare, se găseşte şi pe uscat. Contrastele pe care le oferă amestecul de etnii din Fiji sunt, probabil, fără egal în insulele din Pacificul de Sud. Cele mai mari grupuri, două la număr, din rândul celor aproape 750 000 de locuitori ai arhipelagului le formează fijienii aborigeni, de origine melaneziană, şi indienii născuţi în Fiji, care sunt descendenţi ai muncitorilor aduşi aici din India în timpul regimului colonial britanic. Dar aici trăiesc şi banabani, chinezi, europeni, gilbertezi, rotumani, tuvaluani şi alţii.

În această societate multiculturală, Martorii lui Iehova participă la lucrarea de „pescuire“ (Marcu 1:17). Este o mare încercare să predici vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu într-o societate atât de diversă. În primul rând ai de depăşit bariere lingvistice şi culturale. Deşi limba cel mai des folosită este engleza, de multe ori eşti nevoit să vorbeşti fijiana, hindi, rotumana sau alte limbi.

Trebuie, de asemenea, să foloseşti diferite metode pentru a intra în discuţie cu cei care aparţin unor credinţe religioase atât de diferite. Majoritatea fijienilor aborigeni, precum şi alţi insulari, fac parte din diferite confesiuni creştine. Populaţia indiană este alcătuită din hinduşi, care constituie majoritatea, musulmani şi sikh. În oraşe şi în sate se găsesc numeroase biserici, dar pe două insule, care sunt şi cele mai mari din arhipelag, templele hinduse şi moscheele musulmane sunt mai numeroase decât bisericile.

Mulţi Martori autohtoni au crescut vorbind cele trei limbi principale de aici: engleza, fijiana şi hindi. Cine cunoaşte aceste limbi are un mare avantaj în lucrarea de „pescuire“. Uneori, oamenii rămân surprinşi când aud pe un fijian vorbind fluent hindi sau pe un hindus vorbind fluent fijiana. Ca să faci faţă acestor deosebiri culturale, religioase şi lingvistice este nevoie de flexibilitate în abordarea oamenilor, astfel încât să fii ‘părtaş împreună cu alţii la [vestea bună]’. — 1 Corinteni 9:23.

„Pescuitul“ într-un sat fijian

Fijienii aborigeni sunt un popor prietenos şi ospitalier. Este greu să-ţi imaginezi că, în urmă cu aproximativ un secol, aici era un focar de lupte tribale. De fapt, când au sosit primii europeni, arhipelagul Fiji era cunoscut sub denumirea de Insulele Canibalilor. În cele din urmă, odată cu venirea la putere a unui şef suprem şi convertirea lui la creştinism, luptele şi canibalismul au încetat. Diferendele tribale mai există doar sub forma numeroaselor dialecte care se vorbesc în provinciile ţării, deşi dialectul bauan este înţeles pretutindeni.

În afară de Suva, capitala ţării, există numeroase oraşe răspândite în tot arhipelagul. Majoritatea fijienilor trăiesc în comunităţi rurale conduse de o turaga ni koro, sau căpetenie. Când intri într-un sat pentru a începe „pescuitul“, trebuie, conform obiceiului, să vorbeşti cu această persoană pentru a-i cere permisiunea de a vizita bure, sau locuinţele satului. Această permisiune este rar refuzată, iar când se întâmplă astfel, motivul este, de obicei, opoziţia pe care preoţii din unele sate o manifestă faţă de Martorii lui Iehova. Dar cum se desfăşoară o vizită la o locuinţă fijiană?

După ce intrăm în bure, ne aşezăm pe duşumea cu picioarele încrucişate. Aici nu este nevoie de o introducere formulată cu multă grijă, de felul celei utilizate pentru a trezi interesul în ţările occidentale. Oricine vine să discute despre Dumnezeu este binevenit. Când este invitat să-şi aducă Biblia, locatarul se ridică repede şi, după ce spune „Tulou!” (Scuzaţi-mă), se duce la un raft ca să ia o Biblie în fijiană, apoi citeşte cu însufleţire versetele menţionate de ministrul care îl vizitează. Însă această atitudine ospitalieră şi respectuoasă a fijienilor prezintă o dificultate de alt gen. Ca să-i atragi pe locatari în discuţie, ca să-i îndemni să urmărească firul argumentaţiei folosite de tine sau ca să-i ajuţi să înţeleagă necesitatea de a face o comparaţie între propriile lor credinţe şi învăţăturile biblice este nevoie de mult discernământ şi tact.

În general, pe fijieni îi interesează să discute mai mult despre teme doctrinale decât despre condiţiile sau problemele sociale. De fapt, mulţi dintre cei peste 1 400 de Martori ai lui Iehova activi din Fiji au manifestat interes faţă de adevărul biblic în urma discutării unor subiecte ca: Ce fel de loc este iadul? Cine merge la cer? Va fi oare pământul distrus? Însă, pentru a urmări interesul manifestat este nevoie de flexibilitate şi perseverenţă. Când revii la o dată convenită cu locatarul, constaţi, deseori, că acesta este plecat la teitei (plantaţie) sau în altă parte. Nu, aceasta nu înseamnă că ei nu apreciază vizita, ci doar că au o altă noţiune a timpului. Bineînţeles, pentru Martorii de aici acesta nu este un lucru neobişnuit. Ei perseverează, revenind la o altă oră. Străzile nu au nume, iar casele nu au număr, aşa că îţi trebuie o memorie bună când faci vizite ulterioare.

„Pescuitul“ în stil polinezian

Acum, să mergem la „pescuit“ cu un ministru itinerant, sau supraveghetor de circumscripţie, când acesta este în vizită la micuţa congregaţie din Rotuma. Acest grup de insule vulcanice se află la 500 de kilometri nord de Fiji. Ca să ajungem acolo, zburăm cu un avion care are 19 locuri. Insula principală are o suprafaţă de numai 50 de kilometri pătraţi şi o populaţie de aproximativ 3 000 de locuitori. Drumul de nisip care şerpuieşte de-a lungul coastei face legătura între 20 de sate. Rotuma este administrată de Fiji, dar cultura şi limba nu sunt fijiene. Fiind de origine polineziană, populaţia de aici se deosebeşte la înfăţişare de fijienii melanezieni. Din punct de vedere religios, majoritatea locuitorilor sunt fie romano-catolici, fie metodişti.

În timp ce avionul coboară pregătindu-se pentru aterizare, privim la vegetaţia luxuriantă care acoperă insula. Pretutindeni se văd frunzele penate ale palmierilor de cocos. În întâmpinarea avionului, care face o singură cursă pe săptămână, au venit mulţi oameni. Printre ei se află şi un grup de Martori. Aceştia ne salută cu căldură oferindu-ne câteva nuci de cocos mari şi verzi. Prin deschizătura scobită în capul nucilor le bem laptele ca să ne potolim setea.

După o scurtă călătorie, ajungem la locul unde vom fi cazaţi. Mâncarea este gătită într-un cuptor săpat în pământ. Apoi, în faţa noastră sunt aşternute friptură de porc şi de pui, peşte prăjit, homari şi taro — o legumă rădăcinoasă. Ce ospăţ copios şi ce privelişte paradiziacă se întinde sub tinerii cocotieri!

A doua zi îi vizităm pe câţiva dintre locuitorii satelor, care se numesc hóaga, în rotumană. În timp ce ne apropiem de prima locuinţă, un purceluş scăpat dintr-una din cocini goneşte pe lângă noi guiţând. Locatarul, care a văzut că venim, ne deschide uşa zâmbind şi urându-ne „Noya!”, în rotumană. Apoi ne invită să luăm loc. Ne pune în faţă o farfurie cu banane coapte şi ne invită, de asemenea, să bem sucul a câtorva nuci de cocos verzi. În Rotuma, ospitalitatea este pe primul plan.

Nu se găsesc aici nici agnostici, nici evoluţionişti. Toată lumea crede în Biblie. Teme ca scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ trezesc repede atenţia localnicilor. Locatarul află cu surprindere că pământul, în loc să fie distrus, va fi locuit de oameni drepţi care vor trăi veşnic pe el (Psalmul 37:29). El urmăreşte în paralel şi cu atenţie când se citesc textele biblice care confirmă acest lucru şi acceptă cu plăcere literatura biblică oferită de noi. În timp ce ne pregătim de plecare, gazda ne mulţumeşte pentru vizită şi ne oferă o pungă de plastic plină cu banane coapte ca să le mâncăm pe drum. Cine predică aici se poate îngrăşa repede!

Flexibilitate faţă de comunitatea indiană

Deşi numeroase ţări insulare din Pacificul de Sud sunt multirasiale, Fiji ocupă un loc de frunte în această privinţă. Alături de culturile melaneziană, microneziană şi polineziană există una adusă din Asia. Între anii 1879 şi 1916, au fost aduşi din India, pe bază de contract sinalagmatic, muncitori care să lucreze pe plantaţiile de trestie de zahăr. Acest sistem, numit girmit (acord), a avut drept rezultat venirea în Fiji a mii de indieni. Descendenţii acestor muncitori alcătuiesc o mare parte din populaţia ţării. Ei şi-au păstrat cultura, limba şi religia.

Pe coasta bătută de vânt a principalei insule din arhipelag se află oraşul Lautoka. El este centrul industriei trestiei de zahăr din Fiji şi zona în care locuieşte o mare parte din populaţia indiană a ţării. Membrii celor trei congregaţii ale Martorilor lui Iehova de aici trebuie să fie foarte flexibili în lucrarea de „pescuire“. Când merg din casă în casă, ei trebuie să fie pregătiţi să schimbe tema discuţiilor în funcţie de rasa şi religia locatarului. Să însoţim un grup de Martori locali care vizitează locuinţele răspândite printre plantaţiile de trestie de zahăr aflate la ieşirea din Lautoka!

În timp ce ne apropiem de prima casă din grupul de locuinţe împrejmuit, observăm în colţul din faţă al acestuia câţiva stâlpi lungi de bambus care au legaţi în vârf bucăţi de pânză roşie. Aceasta înseamnă că aici locuieşte o familie de hinduşi. Majoritatea locuinţelor hinduse sunt împodobite cu picturi ale dumnezeilor lor. Mulţi au un dumnezeu favorit, de exemplu Krişna, iar, deseori, găsim în aceste locuinţe un mic altar.a

Cei mai mulţi hinduşi cred că toate religiile sunt bune, dar că există diferite feluri de închinare. Astfel, un locatar te poate asculta politicos, poate accepta literatură, te poate servi cu răcoritoare şi consideră, probabil, că şi-a făcut datoria. Ca să pui întrebări oportune prin care să-i atragi pe locatari în discuţii mai interesante este, deseori, util să ştii câteva dintre legendele care fac parte din credinţa lor. De exemplu, dacă ştii unele dintre aceste legende care îi prezintă pe dumnezeii lor comiţând acte pe care mulţi le consideră dubioase, i-ai putea întreba: „Aţi fi de acord ca soţia (soţul) dumneavoastră să aibă o asemenea conduită?“ În general, răspunsul este: „Nu, categoric nu!“ Atunci, o puteţi întreba pe persoana respectivă: „Ar trebui ca un dumnezeu să se comporte aşa?“ Deseori, discuţiile de acest gen oferă prilejul de a demonstra valoarea Bibliei.

Credinţa în reîncarnare, o altă caracteristică a hinduismului, este un subiect care se pretează la multe discuţii. O intelectuală hindusă al cărei tată murise de puţin timp a fost întrebată: „Aţi dori să-l revedeţi pe tatăl dumneavoastră aşa cum arăta el înainte?“ Ea a răspuns: „Da, lucrul acesta ar fi minunat!“ Din răspunsul ei şi din discuţia care a urmat a reieşit clar că ea nu era mulţumită de credinţa potrivit căreia tatăl ei era acum viu sub o altă formă, dar că nu îl va mai recunoaşte niciodată. Însă minunata învăţătură biblică referitoare la înviere i-a sensibilizat inima.

Unii hinduşi pun, într-adevăr, întrebări şi caută cu aviditate răspunsuri satisfăcătoare. Când un Martor a vizitat locuinţa unor hinduşi, locatarul l-a întrebat: „Cum se numeşte dumnezeul dumneavoastră?“ Martorul i-a citit Psalmul 83:18 şi i-a explicat că numele lui Dumnezeu este Iehova şi că, potrivit textului din Romani 10:13, pentru a fi salvaţi trebuie să invocăm acest nume. Omul respectiv a rămas impresionat şi a dorit să cunoască mai mult. De fapt, acest om căuta cu disperare să ştie mai mult. El i-a explicat Martorului că tatăl său, care era un închinător fervent al idolului familiei, s-a îmbolnăvit după ce s-a închinat înaintea acestuia şi, la scurt timp, a murit. Acelaşi lucru se întâmplase şi cu fratele său mai mare. Apoi, el a adăugat: „Imaginea asta ne aduce moarte, nu viaţă. Deci ceva nu e-n regulă cu închinarea la ea. Poate că acest Dumnezeu, Iehova, ne poate ajuta să găsim calea spre viaţă“. Astfel, s-a început un studiu biblic cu el, cu soţia lui şi cu cei doi copii ai săi. Toţi au progresat repede şi s-au botezat în scurtă vreme. Şi-au părăsit idolii, iar acum umblă pe calea lui Iehova, Dumnezeul vieţii.

La următoarea casă întâlnim o familie de musulmani. Suntem primiţi cu aceeaşi ospitalitate şi, îndată ce ne aşezăm, suntem serviţi cu băuturi răcoritoare. Nu vedem pe pereţi nici un tablou religios, ci doar un scurt verset în limba arabă, înrămat. Noi le spunem că Biblia şi Coranul au un element comun — patriarhul Avraam — şi că Dumnezeu i-a promis lui Avraam că, prin intermediul seminţei lui, toate naţiunile vor fi binecuvântate. Această promisiune trebuie să se împlinească prin Isus Cristos, Fiul Său. Unii musulmani resping ideea că Dumnezeu are un fiu. Atunci noi le explicăm că aşa cum primul om, Adam, este numit fiu al lui Dumnezeu deoarece a fost creat de Dumnezeu, tot aşa Isus este Fiu al lui Dumnezeu. Arătăm, de asemenea, că, pentru a da naştere unor astfel de fii, Dumnezeu nu are nevoie de o soţie carnală. Deoarece musulmanii nu cred în doctrina Trinităţii, folosim acest numitor comun ca să arătăm că Iehova Dumnezeu este Cel Suprem.

Dar iată că a sosit ora prânzului, astfel că cei din grupul nostru părăsesc plantaţiile de trestie de zahăr şi ies la şosea ca să aştepte autobuzul care îi duce înapoi în oraş. Deşi cam obosiţi, toţi sunt entuziasmaţi de „pescuitul“ din dimineaţa aceasta. A meritat să depunem eforturi pentru a ne adapta diferitelor situaţii şi credinţe întâlnite în lucrare.

În apele şi printre recifele de corali din Fiji găsim multe specii de peşti. Ca să aibă succes, gonedau (pescarul) fijian trebuie să fie iscusit în lucrarea sa. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la lucrarea de „pescuire“ pe care Isus Cristos le-a încredinţat-o discipolilor săi. Creştinii, care sunt „pescari de oameni“, trebuie să fie iscusiţi, adaptându-şi prezentarea şi argumentele la marea varietate de credinţe ale oamenilor (Matei 4:19). Lucrul acesta este, cu siguranţă, necesar în Fiji. Cât despre rezultate, acestea se văd la congresele anuale ale Martorilor lui Iehova, unde fijieni, indieni, rotumani şi oameni de origine etnică mixtă sunt uniţi în închinarea la Iehova Dumnezeu. Da, El binecuvântează lucrarea de „pescuire“ în apele din Fiji.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Viti Levu

Vanua Levu

Suva

Lautoka

Nandi

0 100 km

0 100 mi

18°

180°

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

O bure, sau locuinţă, a băştinaşilor

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Un templu hindus din Fiji

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

„Pescuirea“ de oameni în Fiji se bucură de succes.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]

Fiji Visitors Bureau