Cum să găsim cheia afecţiunii frăţeşti

„Adăugaţi la . . . devoţiunea voastră sfântă afecţiunea frăţească.“ — 2 PETRU 1:5–7, NW.

1. Care este unul dintre motivele principale pentru care întrunirile poporului lui Iehova sunt evenimente atât de fericite?

CÂNDVA, un medic care nu era Martor al lui Iehova a asistat la festivitatea de absolvire a Galaadului, Şcoala Biblică a Societăţii Watchtower, unde fiica sa fusese pregătită ca misionară. El a fost atât de impresionat de mulţimea fericită pe care a văzut-o acolo, încât şi-a exprimat părerea că în rândul acestor oameni trebuie să existe foarte puţini bolnavi. Ce anume făcea ca acea mulţime să fie atât de fericită? Referitor la aceasta, ce anume face ca toate întrunirile poporului lui Iehova, în cadrul congregaţiilor, al adunărilor de circumscripţie sau al congreselor de district, să constituie ocazii fericite? Oare nu afecţiunea frăţească pe care o manifestă ei unul faţă de altul? Fără îndoială, afecţiunea frăţească este unul dintre motivele pentru care s-a spus că, în afară de Martorii lui Iehova, nici o altă grupare religioasă nu găseşte atâta bucurie, fericire şi satisfacţie în religie.

2, 3. Numiţi cele două cuvinte greceşti care se referă la sentimentele pe care trebuie să le avem unii faţă de alţii, şi arătaţi care sunt caracteristicile lor distincte.

² Având în vedere cuvintele apostolului Petru din 1 Petru 1:22 — „deci, ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţit sufletele ca să aveţi o dragoste de fraţi [afecţiune frăţească, NW] neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii dintr-o inimă curată“ —, trebuie să ne aşteptăm să vedem o asemenea afecţiune frăţească. Unul dintre elementele de bază ale cuvântului grecesc redat aici prin „afecţiune frăţească“ este filía (afecţiune). Sensul lui este strâns legat de sensul lui agápe, cuvânt tradus de obicei prin „iubire“ (1 Ioan 4:8, NW). Deşi afecţiunea frăţească şi iubirea sunt, deseori, folosite una în locul celeilalte, ele au caracteristici distincte. Nu trebuie să le confundăm una cu cealaltă, aşa cum fac atât de mulţi traducători ai Bibliei. (În acest articol şi în cel care urmează vom analiza fiecare dintre aceste două cuvinte.)

³ Referitor la deosebirea dintre aceste două cuvinte greceşti, un elenist a remarcat faptul că filía este, „în mod categoric, un cuvânt care exprimă căldură, apropiere şi afecţiune“. Pe de altă parte, agápe se referă mai mult la minte. Astfel, deşi ni se spune să ne iubim (agápe) duşmanii, noi nu avem afecţiune pentru ei. De ce? Deoarece „prieteniile rele strică obiceiurile bune“ (1 Corinteni 15:33). Cuvintele apostolului Petru arată şi mai mult că există o deosebire: „Adăugaţi la . . . afecţiunea voastră frăţească iubirea“. — 2 Petru 1:5–7, NW; compară cu Ioan 21:15–17.a

Exemple de afecţiune frăţească cu totul deosebită

4. De ce Isus şi Ioan aveau o afecţiune deosebită unul faţă de altul?

⁴ Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o serie de exemple excelente de afecţiune frăţească cu totul deosebită. Această afecţiune deosebită nu este rezultatul unui capriciu oarecare, ci se bazează pe aprecierea unor calităţi remarcabile. Fără îndoială că cel mai cunoscut exemplu este cel al afecţiunii pe care a avut-o Isus Cristos pentru apostolul Ioan. În mod indiscutabil, Isus a manifestat afecţiune frăţească faţă de toţi apostolii săi fideli, şi aceasta din motive bine întemeiate (Luca 22:28). Un mod în care el a demonstrat aceasta a fost spălarea picioarelor lor, dându-le, astfel, o lecţie de umilinţă (Ioan 13:3–16). Însă Isus a avut o afecţiune deosebită pentru Ioan, lucru pe care Ioan îl menţionează în mod repetat (Ioan 13:23; 19:26; 20:2). Aşa cum Isus avea motive să manifeste afecţiune pentru discipolii săi, este foarte probabil că Ioan i-a dat lui Isus motive să aibă o afecţiune deosebită pentru el datorită faptului că el îl aprecia mai profund pe Isus. Putem observa acest lucru din scrierile lui Ioan, atât din evanghelia sa, cât şi din scrisorile sale inspirate. Cât de des menţionează el iubirea în aceste scrieri! Aprecierea deosebită pe care o are Ioan faţă de calităţile spirituale ale lui Isus se desprinde din ceea ce a scris el în Ioan capitolele 1 şi 13–17, precum şi din repetatele referiri pe care le face el la existenţa preumană a lui Isus. — Ioan 1:1–3; 3:13; 6:38, 42, 58; 17:5; 18:37.

5. Ce se poate spune despre afecţiunea deosebită pe care Pavel şi Timotei o aveau unul faţă de altul?

⁵ De asemenea, nu am dori să trecem cu vederea afecţiunea frăţească deosebită pe care apostolul Pavel şi însoţitorul său creştin Timotei o aveau unul faţă de celălalt şi care se baza, cu certitudine, pe aprecierea reciprocă a calităţilor. Scrierile lui Pavel conţin comentarii remarcabile la adresa lui Timotei, cum este şi cel de mai jos: „N-am pe nimeni care să fie însufleţit de acelaşi sentiment, ca să se îngrijească de starea voastră . . . Cunoaşteţi însă rîvna lui încercată: cum, ca un copil cu tatăl lui, ca un rob a slujit împreună cu mine în lucrarea Evangheliei“ (Filipeni 2:20–22). În scrisorile sale către Timotei găsim multe referiri făcute de el la persoana acestuia, referiri care dezvăluie calda afecţiune a lui Pavel pentru Timotei. Observaţi, de exemplu, 1 Timotei 6:20: „Timotei! păzeşte ce ţi s-a încredinţat“ (vezi şi 1 Timotei 4:12–16; 5:23; 2 Timotei 1:5; 3:14, 15). O comparaţie între scrisorile lui Pavel către Timotei şi scrisoarea către Tit scoate în special în evidenţă afecţiunea deosebită a lui Pavel pentru acest tânăr. Cu siguranţă că Timotei a manifestat aceleaşi sentimente faţă de prietenia lor, după cum se poate observa din cuvintele lui Pavel consemnate în 2 Timotei 1:3, 4: „Neîncetat îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele . . . căci mi-aduc aminte de lacrimile tale şi doresc mult să te văd, ca să mă umplu de bucurie“.

6, 7. Ce sentiment aveau David şi Ionatan unul faţă de altul, şi de ce?

⁶ Şi Scripturile ebraice ne oferă exemple excelente, cum ar fi cel al lui David şi Ionatan. Citim în ele că, după ce David l-a ucis pe Goliat, „sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David; şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el“ (1 Samuel 18:1). Aprecierea faţă de exemplul plin de zel al lui David pentru numele lui Iehova şi neînfricarea acestuia prin faptul că a ieşit să-l înfrunte pe uriaşul Goliat l-au determinat, fără îndoială, pe Ionatan să manifeste afecţiune deosebită pentru David.

⁷ Ionatan a avut o asemenea afecţiune pentru David, încât şi-a riscat propria viaţă pentru a-l apăra pe David de regele Saul. Ionatan nu s-a mâniat niciodată pentru faptul că David a fost ales de Iehova ca să urmeze la tronul Israelului (1 Samuel 23:17). David a manifestat şi el o afecţiune profundă pentru Ionatan, afecţiune care iese în evidenţă din ceea ce a spus el când a deplâns moartea lui Ionatan: „Sînt îndurerat pentru tine, fratele meu Ionatan! Tu erai plin de farmec pentru mine; iubirea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea de femeie“. Într-adevăr, o apreciere deosebită a caracterizat relaţiile lor. — 2 Samuel 1:26.

8. Care sunt cele două femei care au manifestat afecţiune deosebită una faţă de cealaltă, şi de ce?

⁸ În Scripturile ebraice avem şi un exemplu excelent de afecţiune deosebită din partea a două femei: Naomi şi nora ei văduvă, Rut. Amintiţi-vă de cuvintele lui Rut către Naomi: „Nu mă îndemna să te părăsesc şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu“ (Rut 1:16). Nu trebuie să tragem concluzia că atât conduita lui Naomi, cât şi faptul că ea vorbea despre Iehova au contribuit la apariţia acestei reacţii pline de apreciere din partea lui Rut? — Compară cu Luca 6:40.

Exemplul apostolului Pavel

9. Ce anume arată că Pavel era exemplar în ce priveşte manifestarea afecţiunii frăţeşti?

⁹ După cum am văzut, apostolul Pavel avea o afecţiune frăţească cu totul deosebită pentru Timotei. Dar el a dat un minunat exemplu şi în ce priveşte exprimarea unei afecţiuni frăţeşti călduroase faţă de fraţii săi în general. El le-a spus bătrânilor din Efes că ‘timp de trei ani, noapte şi zi, [el] nu a încetat să sfătuiască, cu lacrimi, pe fiecare’. Este aceasta afecţiune frăţească plină de căldură? Fără îndoială că da! Şi ei au avut aceleaşi sentimente faţă de Pavel. Auzind că nu îl vor mai vedea niciodată, „au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe gîtul lui Pavel şi l-au acoperit cu sărutări“ (Faptele 20:31, 37). Afecţiune frăţească bazată pe apreciere? Da! Afecţiunea sa frăţească se desprinde şi din cuvintele sale consemnate în 2 Corinteni 6:11–13: „Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor, inima ne este largă. Voi nu sînteţi la strîmtoare în noi; dar voi sînteţi la strîmtoare în sentimentele voastre. Şi ca răsplată dreaptă vă vorbesc ca unor copii ai mei: lărgiţi-vă şi voi“.

10. Ce lipsă de afecţiune frăţească l-a determinat pe Pavel să relateze, în 2 Corinteni, capitolul 11, încercările prin care a trecut?

¹⁰ Un lucru era limpede: multor corinteni le lipsea afecţiunea frăţească, plină de apreciere faţă de apostolul Pavel. Iată de ce unii dintre ei se plângeau astfel: „Epistolele lui sînt cu greutate şi pline de putere; dar prezenţa lui în trup este slabă şi cuvîntul lui de dispreţuit“ (2 Corinteni 10:10). Iată de ce Pavel s-a referit la ‘apostolii lor nespuşi de aleşi’ şi s-a simţit îndemnat să relateze despre încercările suportate de el, după cum este consemnat în 2 Corinteni 11:5, 22–33.

11. Ce dovadă există cu privire la afecţiunea lui Pavel faţă de creştinii din Tesalonic?

¹¹ Calda afecţiune a lui Pavel pentru cei cărora le slujea iese îndeosebi în evidenţă din cuvintele sale din 1 Tesaloniceni 2:8: „În dragostea [tandră afecţiune a, NW] noastră pentru voi, ne-am fi găsit plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, atît de scumpi ne ajunseserăţi“. De fapt, el avea o asemenea afecţiune pentru aceşti fraţi noi, încât, când nu a mai putut răbda — atât de nerăbdător era el să afle cum suportau ei persecuţia —, l-a trimis pe Timotei, care a adus veşti bune ce l-au mângâiat mult pe Pavel (1 Tesaloniceni 3:1, 2, 6, 7). Insight on the Scriptures (Perspicacitate din Scripturi) remarcă în mod pertinent: „Între Pavel şi cei cărora le slujea el exista o strânsă legătură de afecţiune frăţească“.

Aprecierea — cheia afecţiunii frăţeşti

12. Ce motive avem ca să arătăm afecţiune călduroasă pentru fraţii noştri?

¹² Fără îndoială, cheia afecţiunii frăţeşti este aprecierea. Nu au toţi slujitorii dedicaţi ai lui Iehova calităţi pe care le apreciem şi care ne trezesc afecţiune, făcându-ne să-i îndrăgim? Cu toţii căutăm mai întâi Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea sa. Cu toţii ducem o luptă curajoasă împotriva celor trei duşmani comuni: Satan şi demonii lui, lumea nelegiuită aflată sub controlul lui Satan şi înclinaţiile egoiste ale cărnii păcătoase, înclinaţii pe care le-am moştenit. Nu ar trebui să adoptăm întotdeauna atitudinea potrivit căreia fraţii noştri fac tot ce le stă în putinţă în funcţie de împrejurări? Fiecare om de pe pământ este sau de partea lui Iehova, sau de partea lui Satan. Fraţii şi surorile noastre dedicate sunt de partea lui Iehova, da, de partea noastră, şi de aceea merită afecţiunea noastră frăţească.

13. De ce trebuie să avem afecţiune călduroasă pentru bătrâni?

¹³ Ce se poate spune despre aprecierea faţă de bătrânii noştri? Nu ar trebui să-i îndrăgim în mod deosebit având în vedere faptul că ei lucrează din greu în interesul congregaţiei? La fel ca noi toţi, ei trebuie să-şi asigure existenţa lor şi a familiilor lor. De asemenea, ei au aceleaşi obligaţii ca şi noi ceilalţi de a studia personal, de a frecventa întrunirile congregaţiei şi de a participa la ministerul de teren. În plus, ei au obligaţia de a pregăti diferite părţi din programul întrunirilor, de a ţine cuvântări publice şi de a rezolva problemele care apar în congregaţie, fapt care, uneori, necesită ore de audieri judiciare. Într-adevăr, noi dorim să-i ‘preţuim pe astfel de oameni’. — Filipeni 2:29.

Să dăm expresie afecţiunii frăţeşti

14. Ce texte scripturale ne poruncesc să manifestăm afecţiune frăţească?

¹⁴ Pentru a-i plăcea lui Iehova, trebuie să exprimăm sentimente calde de afecţiune frăţească pentru colaboratorii noştri în credinţă, aşa cum au făcut Isus Cristos şi Pavel. Iată ce citim: „În [afecţiune frăţească] să aveţi afecţiune tandră unii pentru alţii“ (Romani 12:10, Kingdom Interlinear). „În ce priveşte [afecţiunea frăţească], voi nu aveţi nevoie de noi ca să vă scriem, fiindcă voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unul pe altul“ (1 Tesaloniceni 4:9, Int). „[Afecţiunea frăţească] a voastră să continue“ (Evrei 13:1, Int). Cu siguranţă că Tatălui nostru ceresc îi place când manifestăm afecţiune frăţească pentru copiii săi pământeşti!

15. Care sunt unele modalităţi de a exprima afecţiune frăţească?

¹⁵ În timpul apostolilor, creştinii obişnuiau să se salute cu „o sărutare sfîntă“ sau cu „o sărutare de dragoste“ (Romani 16:16; 1 Petru 5:14). Aceasta era, într-adevăr, o expresie a afecţiunii frăţeşti! Azi, în majoritatea regiunilor pământului, o expresie mai potrivită este un zâmbet prietenos şi sincer, precum şi o puternică strângere de mână. În ţările latine, de exemplu în Mexic, există salutul sub formă de îmbrăţişare, ceea ce constituie, într-adevăr, o expresie de afecţiune. Această afecţiune călduroasă din partea fraţilor respectivi ne-ar putea ajuta să înţelegem motivul pentru care în ţările lor au loc creşteri mari.

16. Ce ocazii avem de a manifesta afecţiune frăţească la Sala Regatului?

¹⁶ Când intrăm în Sala Regatului, facem noi eforturi deosebite pentru a exprima afecţiune frăţească? Ea ne va determina să adresăm cuvinte încurajatoare îndeosebi celor care par deprimaţi. Ni se spune să ‘vorbim în mod consolator sufletelor deprimate’ (1 Tesaloniceni 5:14, NW). Acesta este, cu certitudine, un mod prin care putem comunica cu căldură afecţiunea frăţească. Un alt mod excelent este acela de a exprima apreciere pentru o minunată cuvântare publică, pentru o parte din program bine prezentată, pentru marile eforturi depuse de un elev care prezintă o temă la Şcoala de minister teocratic şi aşa mai departe.

17. Cum şi-a câştigat un bătrân afecţiunea congregaţiei?

¹⁷ Ce-ar fi să invitaţi diferiţi fraţi şi surori la masă ori, poate, la o gustare la locuinţa voastră, după întrunire, dacă nu este prea târziu? Nu ar trebui să urmăm sfatul lui Isus menţionat în Luca 14:12–14? Odată, un fost misionar a fost numit supraveghetor care prezidează într-o congregaţie în care toţi ceilalţi erau de rase diferite. El a sesizat lipsa afecţiunii frăţeşti, astfel că şi-a făcut un plan ca să remedieze situaţia. Cum? În fiecare duminică, el a invitat o altă familie la masă. Înainte de a se sfârşi anul, toţi manifestau o caldă afecţiune frăţească faţă de el.

18. Cum putem manifesta afecţiune frăţească pentru fraţii şi surorile noastre bolnave?

¹⁸ Când un frate sau o soră este bolnavă, acasă ori la spital, afecţiunea frăţească ne va îndemna să-i spunem că ne preocupă starea ei. Dar ce se poate face în cazul celor care locuiesc la azil? Ce-ar fi să-i vizitaţi personal, să le daţi telefon sau să le trimiteţi o carte poştală în care să vă exprimaţi sentimentele voastre călduroase?

19, 20. Cum putem demonstra că afecţiunea noastră frăţească s-a lărgit?

¹⁹ Când dăm expresie afecţiunii frăţeşti în aceste feluri, ne putem întreba: ‘Este afecţiunea frăţească pe care o manifest eu părtinitoare? Sunt manifestările mele de afecţiune frăţească influenţate de factori cum ar fi culoarea pielii, pregătirea intelectuală sau bunurile materiale? Trebuie să mă lărgesc în ce priveşte afecţiunea frăţească, conform îndemnului dat de apostolul Pavel creştinilor din Corint?’ Afecţiunea frăţească ne va determina să avem o atitudine pozitivă faţă de fraţii noştri, apreciindu-i pentru însuşirile lor bune. Afecţiunea frăţească ne va ajuta şi să ne bucurăm de progresul spiritual al fraţilor noştri, nu să-i invidiem.

²⁰ Afecţiunea frăţească trebuie, de asemenea, să ne menţină treji pentru a-i ajuta pe fraţii noştri în minister. Trebuie să fim aşa cum se arată într-una dintre cântările noastre (numărul 92):

„Cînd pe cei slabi îi vom ajuta,

Plini de curaj ei vor predica.

Pe tineri nu îi vom neglija,

Să-i creştem tari, ne-nfricaţi ei să stea“.

21. La ce reacţie ne putem aştepta când manifestăm afecţiune frăţească?

²¹ Deci să nu uităm că în exprimarea afecţiunii frăţeşti se aplică principiul enunţat de Isus în Predica de pe munte: „Daţi şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci, cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura“ (Luca 6:38). Vom trage noi înşine foloase când vom manifesta afecţiune frăţească şi stimă faţă de cei care sunt slujitori ai lui Iehova aşa cum suntem şi noi. Sunt într-adevăr fericiţi cei care îşi găsesc plăcerea în manifestarea afecţiunii frăţeşti!

[Notă de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ Numiţi cele două cuvinte greceşti care se referă la sentimentele noastre, şi în ce fel sunt ele distincte?

◻ Care este cheia afecţiunii frăţeşti?

◻ Ce exemple scripturale avem cu privire la o afecţiune frăţească deosebită?

◻ De ce trebuie să avem o afecţiune frăţească plină de căldură pentru fraţii noştri şi pentru bătrâni?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Apostolul Petru i-a îndemnat pe fraţii lui să adauge la credinţa lor şi la celelalte calităţi creştine afecţiunea frăţească