Faci tot posibilul în ce te priveşte?

„VOI face tot posibilul.“ Cît de frecvente sînt cazurile în care aceste cuvinte sînt urmate de un „dar“, precum şi de o listă lungă de scuze care explică motivul pentru care cineva nu îşi dă toată silinţa! Ce se poate spune despre dedicarea noastră faţă de Iehova? Ne îndeplinim noi promisiunea de a face pentru el tot posibilul în ce ne priveşte?

A te dedica înseamnă ‘a fi devotat în exclusivitate serviciului sau închinării aduse unei fiinţe divine sau unor scopuri sacre’. Isus s-a străduit să demonstreze ce anume implică faptul de a ne dedica lui Iehova, spunînd: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze“ (Matei 16:24). Cineva care s-a renegat pe sine şi s-a dedicat lui Dumnezeu face din înfăptuirea voinţei divine cel mai important obiectiv din viaţa sa.

În calitate de popor dedicat, trebuie să ne analizăm cu atenţie pentru a observa dacă trăim în conformitate cu dedicarea noastră. Petru a indicat motivul pentru care trebuie să ne examinăm, atunci cînd i-a încurajat pe creştinii unşi: „Faceţi tot posibilul ca să vă faceţi sigură chemarea şi alegerea voastră; fiindcă dacă voi continuaţi să faceţi aceste lucruri, nu veţi da nicicînd greş, nicidecum“ (2 Petru 1:10, NW). Da, dacă facem tot posibilul în ce ne priveşte, nu vom sfîrşi prin a suferi un eşec din punct de vedere spiritual.

Tot posibilul în ce ne priveşte poate fi amplificat

Într-un sens mai larg, din partea tuturor slujitorilor dedicaţi ai lui Dumnezeu se pretinde să facă tot posibilul în ce-i priveşte, sau cît pot, pentru a-i plăcea lui Iehova. Totuşi, a face tot posibilul în ce ne priveşte pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu este un lucru care poate fi amplificat. Pentru un băiat de trei ani, îndeplinirea unei mici sarcini gospodăreşti ar putea constitui tot ceea ce poate face el pentru a-şi ajuta mama, dar pe măsură ce creşte, el va fi în stare să facă mai mult. La fel stau lucrurile şi în ce priveşte creşterea noastră spirituală — ceea ce altădată constituia pentru noi tot posibilul, s-ar putea să nu mai constituie acum. Ne simţim îmboldiţi să facem şi mai mult pentru Iehova.

Recunoştinţa noastră crescîndă faţă de Iehova ne alimentează dorinţa de a face mai mult. Aprecierea pe care o manifestăm faţă de ceea ce a făcut el pentru noi este întărită prin intermediul unui studiu personal din Cuvîntul său, Biblia. De exemplu, atunci cînd cercetăm cu atenţie şi medităm asupra modului în care Iehova l-a trimis pe Fiul său să-şi cedeze sufletul său pentru a elibera omenirea din păcat, ne simţim îmboldiţi să-i slujim celui care este Autorul acestui aranjament al răscumpărării (Ioan 3:16, 17; 1 Ioan 4:9–11). Cu cît ‘gustăm şi vedem cât de bun este Iehova’, cu atît mai mult inima noastră se simte îmboldită să-i slujească. — Psalmul 34:9, SS.

Lucrul acesta l-a înţeles Jetter, o persoană care activa ca ministru cu timp integral. Pentru a aprofunda mai mult lucrurile pe care le studia, şi-a rezervat o mică încăpere din locuinţa ei în acest scop. Ea a luat aceste măsuri pentru ca să se poată concentra atunci cînd studia. Jetter are la îndemînă în propria bibliotecă Indexurile publicaţiilor Watch Tower şi volumele legate ale revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă!. „Atunci cînd găsesc o informaţie interesantă, spune ea, sînt nerăbdătoare să le-o împărtăşesc şi altora.“

Dar, exact la fel cum faptul de a servi din cînd în cînd o masă copioasă nu scuteşte pe cineva de necesitatea zilnică de a se hrăni cu regularitate, tot astfel, o cercetare aprofundată a Bibliei, efectuată ocazional, nu anulează necesitatea zilnică de a asimila hrană spirituală. Ruth recunoaşte această necesitate, deoarece, din cîte îşi aminteşte, familia ei citea împreună din Biblie în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară după servirea mesei. Şi în prezent, cînd are vîrsta de 81 de ani şi a petrecut peste 60 de ani în ministerul cu timp integral, ea citeşte cu regularitate din Biblie, după ce se trezeşte dimineaţa la ora şase. De îndată ce primeşte revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, Ruth îşi face timp să le citească. Parcurge un articol de cel puţin trei sau patru ori înainte de a-l studia în cadrul congregaţiei. „Asimilarea Cuvîntului lui Dumnezeu este lucrul de care avem nevoie pentru a ne menţine tari în credinţă“, spune ea. Aceasta a ajutat-o totodată să-şi continue activitatea în serviciul misionar pe parcursul multor ani.

Să facem tot posibilul pentru a-i ajuta pe alţii

Printr-un studiu aprofundat şi regulat al Cuvîntului lui Dumnezeu, zelul nostru de a-i sluji lui Dumnezeu creşte şi ceva din fiinţa noastră ne îndeamnă să facem mai mult (compară cu Ieremia 20:9). Un astfel de zel l-a îmboldit pe Hirohisa să-şi îndeplinească pe deplin ministerul (2 Timotei 4:5). El şi cei patru fraţi şi surori mai mici ai săi erau crescuţi doar de mama lor. În anii adolescenţei, Hirohisa şi-a sprijinit familia din punct de vedere financiar sculîndu-se la ora trei dimineaţa pentru a distribui ziare. Întrucît dorea să facă mai mult în ceea ce priveşte faptul de a le vorbi altora despre Iehova, a înaintat o cerere pentru serviciul de pionier, aşa cum denumesc Martorii Lui Iehova ministerul cu timp integral. Cu toate că era tînăr, el simţea bucuria de a-i ajuta şi pe alţii să i se alăture în a face tot posibilul pentru a-l lăuda pe Iehova.

A face tot ce putem pentru a-i ajuta pe alţii include şi faptul de a deveni eficienţi în ministerul nostru. Cu o anumită ocazie, Isus i-a încurajat pe discipolii săi astfel: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi“ (Ioan 13:17). Naomi este un exemplu excelent în privinţa punerii în practică a sugestiilor date prin intermediul organizaţiei lui Iehova în scopul îmbunătăţirii ministerului nostru. Ea considera că era dificil să le vorbească unor persoane necunoscute în cadrul serviciului din casă în casă, iar adesea, cînd se afla în faţa uşilor, nu ştia ce să spună. Bătrînii congregaţiei au încurajat-o să aplice sugestiile prezentate în cartea Să aducem argumente din Scripturi, în cadrul părţii intitulate „Introduceri utilizabile în serviciul de teren“.a Ea a memorat şi a folosit de multe ori introducerile prezentate sub titlul „Familia/Copiii“. Drept urmare, a putut să susţină o conversaţie cu o gospodină în vîrstă de peste 30 de ani. Chiar înainte ca Naomi să poată efectua o vizită ulterioară, această femeie a venit la Sala Regatului. S-au luat măsuri pentru începerea unui studiu biblic. Gospodina respectivă şi soţul ei sînt acum creştini botezaţi, bucurîndu-se de o viaţă de familie fericită împreună cu copiii lor.

Să facem tot posibilul în a manifesta interes personal

Putem, de asemenea, să-l imităm pe apostolul Pavel, care a spus: „Fac toate acestea pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş împreună cu ea“. — 1 Corinteni 9:22, 23.

Hatsumi reflectă această atitudine. În timp ce Hatsumi se afla în ministerul public, o femeie i-a spus în mod politicos prin interfon că este prea ocupată pentru a sta de vorbă. Tonul locatarei era amabil, aşa că Hatsumi a continuat să o viziteze. Locatara respectivă îi răspundea întotdeauna prin interfon, dar nu ieşea niciodată să facă cunoştinţă cu Hatsumi. Această situaţie a continuat timp de doi ani şi jumătate.

Într-o zi, Hatsumi a schimbat ora la care o vizita de obicei, venind spre sfîrşitul după-amiezii. Nu i-a răspuns nimeni. Însă, pe cînd se pregătea să plece, a auzit o voce cunoscută în spatele ei care întreba: „Cine sînteţi dumneavoastră?“ Femeia respectivă tocmai se întorcea acasă. Cînd Hatsumi şi-a spus numele, ea a răspuns imediat: „O, dumneavoastră sînteţi persoana care mă vizitează! Vă mulţumesc că vă interesaţi întotdeauna de mine“. Deoarece femeia respectivă întrerupsese un studiu biblic cu Martorii lui Iehova cînd locuia în altă parte, se simţise foarte jenată să-i deschidă uşa lui Hatsumi. S-a reînceput un studiu biblic, iar locatara respectivă progresează foarte frumos. Ne interesăm şi noi tot atît de mult de cei pe care îi întîlnim în ministerul din casă în casă?

Fă tot posibilul în ce te priveşte

Iehova apreciază eforturile noastre de a-i sluji în cel mai înalt grad posibil. El este asemenea unui tată al cărui fiu îi aduce un cadou. De-a lungul anilor, cadoul va fi diferit, în funcţie de vîrsta şi mijloacele fiului. Întocmai cum tatăl este fericit să primească orice cadou pe care fiul său i-l oferă din inimă, tot astfel şi Iehova acceptă cu plăcere serviciul pe care noi îl efectuăm din toată inima potrivit progresului nostru spiritual.

Desigur, nu este cazul să comparăm ceea ce facem noi cu ceea ce fac alţii. Aşa cum spune Pavel, vom avea motiv de exultare cu privire la noi înşine „nu prin comparaţie cu altă persoană“ (Galateni 6:4, NW). Să continuăm deci să urmăm sfatul apostolului Petru: „Faceţi tot posibilul ca în final să fiţi găsiţi de el fără pată, fără defect şi în pace“! — 2 Petru 3:14, NW.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Te străduieşti să faci tot ce poţi pentru a aplica unele sugestii referitoare la ministerul de teren?