Dumnezeu face să crească — Faci partea care îţi revine ţie?
IMAGINEAZĂ-ŢI cadrul. Te afli într-o grădină minunată, înconjurată de copaci maiestuoşi, arbuşti luxurianţi şi nenumărate flori în culori strălucitoare. Pajişti verzi ca smaraldul coboară în pantă spre malurile frumos îngrijite ale unui rîu a cărui apă limpede ca cristalul curge sprintenă. Nimic nu tulbură priveliştea. Impresionat, întrebi cine a făcut acest loc încîntător. Grădinarul răspunde cu modestie că Dumnezeu face să crească toate lucrurile.
Fireşte, ştiai acest lucru. Şi, cînd te întorci acasă şi vezi curtea neîngrijită din spatele casei tale, unde nu creşte nimic atrăgător, unde se acumulează gunoiul şi unde apa de ploaie umple găurile dizgraţioase din pămînt, îţi aduci aminte de cuvintele grădinarului. Doreşti nespus să ai o grădină ca aceea pe care tocmai ai vizitat-o. Atunci, crezînd cu convingere în cuvintele grădinarului, te laşi în genunchi şi te rogi fierbinte lui Dumnezeu să facă să crească în curtea ta flori frumoase. Se întîmplă ceva? Nimic, bineînţeles.
Dar ce putem spune despre creşterea spirituală? Poate că ai dorinţa arzătoare să vezi lucrurile crescînd spiritualiceşte, ca, de exemplu, noi discipoli care răspund la adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu sau propriul tău progres spiritual. Şi poate că te rogi fierbinte lui Iehova să realizeze acest fel de creştere, avînd convingerea fermă că el are puterea să o facă. Dar oare creşterea va fi realizată, pur şi simplu, de dorinţa ta arzătoare, de rugăciunile tale fierbinţi şi de încrederea ta în puterea lui Dumnezeu?
Dumnezeu face să crească
Poate că tu consideri că partea care îţi revine ţie la realizarea creşterii spirituale este nesemnificativă, chiar lipsită de importanţă. Oare nu a lăsat apostolul Pavel să se înţeleagă acest lucru în 1 Corinteni 3:5–7? El a scris: „Cine este Apolo? Şi cine este Pavel? Nişte slujitori prin care aţi crezut, şi aşa cum a dat Domnul fiecăruia. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. Aşa că nici cel care sădeşte, nici cel care udă nu sînt nimic, ci Dumnezeu, care dă creşterea“.
Pavel a recunoscut pe bună dreptate că, atunci cînd lucrurile cresc, tot meritul îi revine lui Dumnezeu. Un grădinar poate să pregătească terenul, să semene sămînţa şi să îngrijească cu atenţie plantele, dar, la urma urmei, lucrurile cresc datorită minunatei puteri creatoare a lui Dumnezeu (Geneza 1:11, 12, 29). Ce vrea totuşi Pavel să spună cînd afirmă că „nici cel care sădeşte, nici cel care udă nu sînt nimic“? („Nu grădinarii care plantează şi udă contează“, The New English Bible.) Minimalizează el partea care îi revine unui ministru în facerea de noi discipoli, dînd de înţeles că, la urma urmei, nu are prea mare importanţă cum ne efectuăm ministerul?
‘Nici cel care sădeşte nu este nimic’
Reţineţi faptul că, în această parte a scrisorii sale, Pavel nu vorbeşte despre ministerul creştin, ci despre nesăbuinţa faptului de a urma oameni în loc de a-l urma pe Isus Cristos. Unii din Corint dădeau o importanţă necuvenită unor slujitori remarcabili ai lui Iehova, cum erau Pavel şi Apolo. Alţii promovau sectarismul şi preamăreau oameni despre care credeau că le sînt superiori fraţilor lor creştini. — 1 Corinteni 4:6–8; 2 Corinteni 11:4, 5, 13.
Glorificarea oamenilor în felul acesta nu este sănătoasă. Ea este o gîndire carnală şi dă naştere la gelozie şi certuri (1 Corinteni 3:3, 4). Pavel arată consecinţele unei astfel de gîndiri. El spune: „Printre voi sînt certuri. Vreau să spun că fiecare dintre voi zice: «Eu sînt al lui Pavel!» «Şi eu al lui Apolo!» «Şi eu al lui Chifa!» «Şi eu al lui Hristos!»“. — 1 Corinteni 1:11, 12.
Deci cînd scrie că „nici cel care sădeşte, nici cel care udă nu sînt nimic“, apostolul combate această gîndire carnală, accentuînd necesitatea de a-l considera pe Isus Cristos drept Conducător şi de a recunoaşte că toată gloria pentru creşterea congregaţiei îi revine lui Dumnezeu. Apostolii şi ceilalţi bătrîni erau simpli slujitori ai congregaţiei. Nimeni dintre ei nu trebuia preamărit, şi nici ei nu trebuiau să caute prestigiu sau proeminenţă (1 Corinteni 3:18–23). Deci cel care sădeşte şi cel care udă nu sînt nimic, spune Pavel, „în comparaţie cu cel care dă viaţă seminţei“. — 1 Corinteni 3:7, Phillips.
Colaboratorii lui Dumnezeu
Aşadar, spunînd aceste cuvinte, apostolul Pavel nu minimaliza importanţa părţii care ne revine nouă în sădit şi udat. El nu a vrut ca noi să începem să credem că „Dumnezeu va face lucrurile să crească la timpul hotărît de el“ şi apoi să stăm deoparte şi să aşteptăm ca el să facă aceasta. El ştia că ceea ce facem şi felul în care procedăm are influenţă asupra modului în care cresc lucrurile.
Iată de ce Pavel i-a încurajat permanent pe creştini să lucreze din greu pentru a-şi îmbunătăţi ministerul şi deprinderile de învăţători. Să ne gîndim la sfatul pe care îl dă el tînărului Timotei: „Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii. Stăruie în aceste lucruri, căci făcînd aşa, te vei mîntui şi pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă“ (1 Timotei 4:16). „Îţi cer în mod solemn . . . predică cuvîntul, dedică-te stăruitor acestui lucru . . . cu toată îndelunga răbdare şi cu arta de a preda . . . efectuează-ţi pe deplin ministerul“ (2 Timotei 4:1, 2, 5, NW). Nu avea rost ca Timotei să lucreze din greu pentru a-şi îmbunătăţi deprinderile, dacă săditul şi udatul efectuate de el urmau să nu aibă nici o influenţă asupra modalităţii care face ca lucrurile să crească.
Asemenea lui Pavel şi Apolo, şi tu poţi avea inestimabilul privilegiu de a sluji în calitate de colaborator al lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:9; 2 Corinteni 4:1; 1 Timotei 1:12). Prin urmare, munca ta este importantă. Grădinarul nu aşteaptă ca Dumnezeu să realizeze în mod miraculos o grădină minunată, fără eforturi din partea grădinarului. Să fie oare altfel în privinţa creşterii spirituale? Cu certitudine, nu! Asemenea plugarului care, în mod răbdător, „aşteaptă roada scumpă a pămîntului“, trebuie în primul rînd să ne străduim a sădi şi a uda, aşteptînd, în timp ce Dumnezeu face să crească. — Iacov 1:22; 2:26; 5:7.
Îndeplineşte-ţi partea care îţi revine
Întrucît, aşa cum spune apostolul Pavel, „fiecare îşi va lua răsplata după munca lui“, ar trebui să ne întrebăm: Cum muncim? — 1 Corinteni 3:8.
Specialistul în grădinărit Geoffrey Smith spune: „Pentru a deveni grădinar nu este nevoie de o iscusinţă deosebită, ci doar de interes faţă de plante“ (Shrubs & Small Trees). În mod asemănător, nu avem nevoie de o iscusinţă deosebită, înnăscută pentru a fi colaboratori cu Dumnezeu, ci doar de interes sincer faţă de oameni, precum şi de dorinţa de a fi folosiţi de Dumnezeu. — 2 Corinteni 2:16, 17; 3:4–6; Filipeni 2:13.
Să analizăm cîteva dintre sfaturile bune oferite de grădinari iscusiţi. După cum a spus o autoritate în materie, dacă un grădinar începător doreşte să-i asculte pe cei care au mai multă experienţă decît el, „cel care învaţă poate deveni repede expert“. Acelaşi specialist mai spune: „Şi expertul găseşte întotdeauna ceva nou de învăţat“ (The Encyclopedia of Gardening). Eşti dispus să accepţi ajutorul şi instruirea pe care o furnizează Iehova, astfel încît să poţi sădi şi uda în mod eficient? Dacă da, fie că eşti nou în lucrare, fie că ai experienţă în ea, îţi poţi dezvolta deprinderi suplimentare în calitate de colaborator al lui Dumnezeu, ca să fii, astfel, ‘în stare să-i înveţi şi pe alţii’. — 2 Timotei 2:2.
Dacă este dispus să asculte şi să înveţe, spune Geoffrey Smith, „începătorul va evita cele mai periculoase capcane“. Dacă ascultăm de directivele pe care Iehova le dă prin Cuvîntul său şi prin organizaţia sa, vom acţiona conform căii sale. Atunci vom evita, de exemplu, capcanele sub formă de discuţii contradictorii şi nesăbuite cu cei care vor doar să se certe sau să ducă lupte de cuvinte. — Proverbele 17:14; Coloseni 4:6; 2 Timotei 2:23–26.
Un alt sfat bun cu privire la grădinărit este de a cîntări bine lucrurile înainte de a ne grăbi să săpăm pămîntul. „Înainte de a începe săpatul, spune The Encyclopedia of Gardening, fă-ţi timp ca să-ţi analizezi în linişte [planurile].“ Cazi oare în capcana de a te grăbi la ministerul creştin fără ca mai întîi să analizezi cu atenţie, sub rugăciune ce vrei să realizezi şi modul cel mai bun de a face aceasta? Înainte de a porni, fixează-ţi cu claritate obiectivele. Gîndeşte-te, de exemplu, la felul de oameni pe care i-ai putea întîlni şi la problemele cu care te-ai putea confrunta, pregătindu-te să le rezolvi. Aceasta îţi va permite ‘să-i cîştigi pe cei mai mulţi . . . [în timp ce] te faci tuturor totul’. — 1 Corinteni 9:19–23.
„Nu lăsa mîna să ţi se odihnească“
Dacă apreciem privilegiul de a-i sluji lui Dumnezeu în calitate de colaboratori ai săi, nu vom fi zgîrciţi cu participarea noastră la acest parteneriat. „Dimineaţa seamănă-ţi sămînţa şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va reuşi, aceasta sau aceea sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune“ (Eclesiastul 11:6). Rezultatele finale sînt în mîna lui Iehova, dar vom secera numai dacă mai întîi vom sădi sîrguincios. — Eclesiastul 11:4.
Nici o grădină nu a fost înfrumuseţată vreodată printr-o săpare şi împrăştiere superficială şi neglijentă a seminţelor. În mod asemănător, în ministerul creştin se cere mai mult decît o participare superficială la distribuirea literaturii biblice. În calitate de colaboratori ai lui Dumnezeu, trebuie să declarăm sîrguincios şi amănunţit vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, căutîndu-i pe cei cu o dispoziţie corectă (Faptele 13:48). Aminteşte-ţi de principiul din cuvintele apostolului Pavel consemnate în 2 Corinteni 9:6: „Cine seamănă puţin, va secera puţin; iar cine seamănă cu binecuvîntare, va secera în binecuvîntare“.
Ca toţi grădinarii buni, noi încercăm să sădim în pămînt bun. Dar odată ce un lucru este sădit chiar şi în pămîntul cel mai bun, aceasta nu înseamnă că problema este încheiată. Iată ce spune Geoffrey Smith: „Aceasta nu înseamnă că, odată încheiat săditul, de la persoana care l-a efectuat nu se mai cere decît să-şi cumpere un şezlong şi o umbrelă de soare, ca să se relaxeze“. Nu, deoarece, pentru ca lucrurile să crească, sînt necesare eforturi ca să udăm şi să ocrotim plantele. — Compară cu Proverbele 6:10, 11.
De fapt, ministerul creştin poate însemna perioade lungi de muncă intensă pe parcursul cărora nu pare să se întîmple mare lucru. Dar, deodată, şi, uneori, pe neaşteptate, se pot înregistra rezultate minunate. Geoffrey Smith declară: „Grădinăritul constă din lungi perioade de muncă brută, de uzură, presărată cu momente de frumuseţe sublimă care fac ca săpatul, plivitul şi neliniştea covîrşitoare, luate toate laolaltă, să fie uitate“. Şi tu poţi trăi momente de satisfacţie sublimă cînd o inimă receptivă răspunde la mesajul adevărului — cu condiţia ca să fii dispus a face mai întîi lucrări ca săpatul, săditul, plivitul şi udatul. — Compară cu Proverbele 20:4.
Pavel şi Apolo ştiau că lucrarea lor, care consta din predicarea Regatului şi facerea de discipoli, nu le-a asigurat o anumită proeminenţă în congregaţia creştină. Ei au înţeles că Dumnezeu este cel care face să crească. Totuşi, ei au sădit şi au udat cu sîrguinţă. Să urmăm exemplul lor şi să ne punem la dispoziţia lui Dumnezeu ca ‘slujitori prin care [alţii să] creadă’. — 1 Corinteni 3:5, 6.
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Dumnezeu face să crească toate lucrurile — dar grădinarul face şi el partea care îi revine