Cum se ajunge la „tot felul de oameni“ în Belgia
APOSTOLUL Pavel le-a amintit colaboratorilor săi creştini unşi faptul că voinţa lui Dumnezeu este ca „[tot felul de oameni, NW] să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr“. Pentru aceasta ei trebuiau să se roage, ca să li se permită să ducă „o viaţă paşnică şi liniştită“, aşa încît să poată proclama vestea bună a Regatului tuturor celor care aveau urechi de auzit. — 1 Timotei 2:1–4.
Astăzi, faptul de a ajunge cu vestea bună „la tot felul de oameni“ capătă o semnificaţie deosebită pentru Martorii lui Iehova din Belgia. De la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, această mică ţară, care ar încăpea cu uşurinţă în lacul Tanganyika sau în jumătate din lacul Michigan, a suferit schimbări radicale în structura ei etnică şi culturală. Pe lîngă cele trei comunităţi tradiţionale ale ei — flamanzi (olandezi), francezi şi germani — în Belgia există în prezent o diversitate de grupuri, fiecare avînd limba şi cultura lui specifică. Există grupuri de arabi, de turci, de indieni, de chinezi, de filipinezi, de africani şi de americani, pentru a nu aminti decît cîteva dintre ele. Se estimează că unul din zece belgieni este de origine străină.
Astfel, Martorii din Belgia, asemenea colaboratorilor lor creştini de pretutindeni, se confruntă cu marea dificultate de a ajunge cu vestea bună „la tot felul de oameni“. Cum se desfăşoară predicarea în mijlocul unei asemenea varietăţi de naţionalităţi? Cum sînt abordate persoanele care provin din medii religioase şi culturale totalmente diferite? Şi care este reacţia lor la mesajul biblic?
Iniţiativa dă rezultate
Faptul de a vorbi despre vestea bună a Regatului „la tot felul de oameni“ este o experienţă fericită şi pasionantă. Pe străzile aglomerate, în locurile comerciale, în mijloacele de transport în comun, din casă în casă pot fi găsiţi oameni de pe toate continentele. Cu puţină iniţiativă, vestitorul Regatului poate începe cu uşurinţă o conversaţie şi, deseori, aceasta duce la rezultate pline de satisfacţii.
Într-o staţie de autobuz, o Martoră a iniţiat o conversaţie cu o africană pornind doar de la un zîmbet amabil. Doamna şi-a exprimat în scurt timp bucuria de a auzi despre Regatul lui Dumnezeu şi a dorit să ştie mai mult despre Biblie. Ea a acceptat revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! şi i-a dat Martorei adresa sa. Cînd aceasta a spus că o va vizita în curînd, doamna a obiectat. „Nu, nu! Să stabilim precis, ca să fiu acasă cînd veţi veni.“
Trei zile mai tîrziu, cînd urma să efectueze vizita, Martora a descoperit că pierduse adresa doamnei. Dar amintindu-şi numele străzii, s-a dus şi a verificat la fiecare casă pentru a vedea dacă poate găsi un nume african. A ajuns la capătul străzii fără să fi găsit ceea ce căuta. Ce mare dezamăgire! Pe cînd se pregătea să plece, deodată, ca şi cum ar fi apărut din pămînt, iată că în faţa ei stătea în picioare chiar doamna pe care o căuta şi era exact ora pe care o stabiliseră pentru vizită! S-a început un studiu biblic la domiciliu.
Ce se poate spune despre diferitele obiceiuri, credinţe şi tradiţii, cum ar fi, de exemplu, credinţele hinduse? Ei bine, o pionieră şi-a amintit ce citise în cartea Să aducem argumente din Scripturi. În carte se spune: „Decît să încerci să înfrunţi complicata filozofie hinduistă, mai bine prezintă adevărul conţinut în Sfînta Biblie . . . Clarele adevăruri ale Cuvîntului său vor atinge inima celor înfometaţi şi însetaţi după dreptate“.
Exact aşa a procedat pioniera respectivă cînd a întîlnit-o pe Kashi, o indiană care a acceptat un studiu biblic. Kashi a făcut progrese rapide, iar în scurt timp ea le vorbea tututor prietenilor ei despre ceea ce învăţa. Într-o zi pioniera a întîlnit-o pe soţia unui ambasador care a întrebat-o: „Dumneavoastră sînteţi cea care o învăţaţi pe Kashi din Biblie?“ Cît de surprinsă a fost pioniera cînd doamna i-a spus: „Nici nu ştiţi ce învăţătoare este ea! A fost în stare să mă convingă de multe lucruri. Imaginaţi-vă, ea, o hindusă, să-mi predea din Biblie mie, o catolică!“
Cînd întîlneşti filipinezi, îţi dai imediat seama că celor mai mulţi dintre ei le place Biblia. Sînt plini de căldură şi ospitalieri şi este foarte uşor să intri în vorbă cu ei. O doamnă din Filipine a acceptat imediat două reviste, dar, fiind catolică, le-a aruncat. Cîteva săptămîni mai tîrziu ea a acceptat iarăşi două reviste, pe care le-a lăsat în geantă. Într-o seară ea a avut dorinţa să citească ceva. După ce a căutat în jur ceva interesant, a găsit revistele. Şovăind, a început să citească şi interesul ei a crescut. La scurt timp după aceea, o Martoră a vizitat-o acasă, şi doamna i-a pus multe întrebări. Era prima dată cînd îşi compara convingerile ei catolice cu ce spune Biblia. Prezentarea logică, pe baza Scripturii, a convins-o că găsise, în sfîrşit, adevărul.
„Aruncă-ţi pîinea“
Mulţi rezidenţi se află în Belgia pentru afaceri sau pentru a lucra la una dintre cele 150 de ambasade acreditate aici ori la Comisia Comunităţii Europene. Majoritatea lor stau numai cîţiva ani. Faptul de a le depune mărturie şi a studia Biblia cu ei ar putea părea o acţiune nefructuoasă, la început. Dar Biblia ne aminteşte: „Aruncă-ţi pîinea pe ape şi după multe zile o vei găsi iarăşi“ (Eclesiastul 11:1). Adeseori rezultatele sînt surprinzător de pline de satisfacţii.
Aşa a fost cazul cu o americană care primea cu regularitate revistele de la o Martoră. Cu timpul, Martora i-a arătat foloasele studierii Bibliei cu regularitate şi s-a oferit să studieze cu ea. Doamna a acceptat oferta şi a făcut progrese rapide. În scurt timp ea a văzut deosebirea dintre religia adevărată şi cea falsă. Drept urmare, şi-a curăţat casa de toate imaginile religioase. Apoi a sosit timpul să se întoarcă în Statele Unite. A însemnat oare aceasta sfîrşitul progresului ei spiritual? Imaginaţi-vă bucuria şi surpriza Martorei cînd a primit un telefon din partea unei Martore din Statele Unite care o informa că doamna şi-a continuat studiul, şi-a dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu şi s-a botezat! Ba chiar slujea deja ca pionier auxiliar.
Acelaşi lucru a fost valabil în cazul lui Kashi, indiana, şi al doamnei din Filipine, menţionată mai sus. Cînd Kashi s-a întors în India, ea şi soţul ei au continuat studiul biblic. În cele din urmă, amîndoi şi-au dedicat viaţa lui Iehova şi au participat la lucrarea de predicare. Dat fiind faptul că locuiau într-o regiune unde nu existau alţi Martori, ei şi-au oferit locuinţa pentru un studiu de carte al congregaţiei. Kashi a slujit ca pionier auxiliar în măsura în care i-a permis sănătatea, şi conduce şase studii biblice la domiciliu la care participă în total 31 de persoane. În mod asemănător, doamna din Filipine s-a mutat în Statele Unite, s-a dedicat şi s-a botezat, devenind apoi pionier regular. Acestea se numără printre multele rezultate fericite de care se bucură vestitorii Regatului din Belgia în timp ce continuă să le predice persoanelor din teritoriul lor.
Limbile — o mare dificultate
În scopul îndeplinirii sarcinii de a predica la „tot felul de oameni“, Biroul filialei a trebuit să aibă la dispoziţie literatură în peste o sută de limbi. În prezent există congregaţii belgiene în zece limbi. Din cele 341 de congregaţii, 61 sînt de limbi străine, iar din cei 26 000 de vestitori ai Regatului, 5 000 sînt de naţionalitate străină. Una din congregaţii include bărbaţi şi femei din 25 de ţări diferite. Imaginaţi-vă interesanta varietate de caracteristici naţionale, culturale şi rasiale existentă la întrunirile lor! Cu toate acestea, iubirea şi unitatea fraţilor este o mărturie puternică a calităţii de adevăraţi discipoli creştini. — Ioan 13:34, 35.
Întrucît în Belgia există atît de mulţi rezidenţi care trebuie să audă vestea bună în limbi străine, unii vestitori au acceptat marea dificultate de a învăţa unele limbi complicate, cum ar fi turca, araba şi chineza. Eforturile lor au fost răsplătite din belşug.
Cei care lucrează în mijlocul populaţiei arabe constată că, deseori, pot să trezească interesul faţă de Biblie scoţînd în evidenţă valoarea ei practică. Un vestitor al Regatului a avut o discuţie interesantă cu un profesor arab, pe care, în următorii trei ani, nu l-a mai putut găsi. Nelăsîndu-se repede descurajat, vestitorul s-a hotărît să-i lase profesorului respectiv un bileţel cu cîteva întrebări biblice. Acestea l-au făcut atît de curios pe profesor, încît a fost dispus să examineze în mod obiectiv Biblia. El a fost atît de uimit de ceea ce a aflat, încît şi el, şi soţia sa, amîndoi musulmani, şi-au rezervat cîteva seri pentru a citi împreună Biblia.
Cei care se străduiesc să ajute numeroasa populaţie chineză existentă în marile oraşe trebuie să depăşească un alt obstacol, în afară de bariera lingvistică. Majoritatea chinezilor nu cred că Dumnezeu este Creatorul, nici că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Totuşi, ei sînt curioşi şi doresc să ştie cum stau lucrurile. Ei sînt şi cititori avizi. Nu este ceva neobişnuit pentru ei să termine de citit în numai cîteva zile toată literatura biblică ce le este lăsată sau chiar o mare parte din Biblie. Dacă au o stare corectă a inimii, ei sînt sensibilizaţi prin puterea Cuvîntului lui Dumnezeu.
O chinezoaică a constatat că-i era foarte greu să accepte ideea existenţei unui Creator. Dar, cu ocazia celui de-al doilea studiu, i-au apărut lacrimi în ochi cînd a spus: „Acum cred cu convingere în Iehova Dumnezeu fiindcă, dacă Biblia a fost scrisă într-o perioadă de 1 600 de ani de către 40 de bărbaţi diferiţi, şi totuşi este în deplină armonie cu o singură temă, cu certitudine Iehova Dumnezeu a dirijat scrierea ei. Este foarte logic!“
O altă chinezoaică a fost abordată de o Martoră în tramvai. „Sînteţi creştină?“, a întrebat-o ea pe Martoră. Apoi ea a spus că era foarte dezamăgită văzînd atît de multe contradicţii în rîndul celor care pretind că sînt creştini. Martora a fost de acord cu cele spuse de doamnă, dar i-a explicat că Biblia nu se contrazice. Chiar atunci doamna a trebuit să coboare. Ea i-a dat Martorei adresa, iar cînd aceasta a vizitat-o, doamna a exclamat: „Dacă aş fi ştiut, aş fi luat tramvaiul cu un an mai devreme!“ Cînd a fost întrebată ce vrea să spună, doamna a explicat: „A fost pentru prima dată cînd am mers la universitate cu tramvaiul. Vă puteţi imagina? Am irosit un an!“ Ea era foarte fericită că poate să studieze Biblia chiar şi numai cîteva luni înainte de a se întoarce în China.
Martorii belgieni au tras învăţăminte din întîmplări de genul acesta. „Dimineaţa seamănă-ţi sămînţa şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, spune Biblia, fiindcă nu ştii ce va reuşi, aceasta sau aceea sau dacă amîndouă sînt deopotrivă de bune“ (Eclesiastul 11:6). Rezultatele obţinute merită eforturile depuse pentru a depăşi barierele de limbă, de obiceiuri şi de tradiţii. Reacţiile îmbucurătoare manifestate dovedesc, mai presus de toate, că într-adevăr „Dumnezeu nu este părtinitor ci că, în orice popor, cine se teme de El şi practică dreptatea este primit de El“. — Faptele 10:34, 35.