Tribunalul Suprem al Nigeriei apără libertatea religioasă
NIŞTE săteni jefuiesc recolta unui fermier. Alţii dau un atac la locuinţa unui zidar şi îi iau uneltele. Iar alţii împiedică o femeie să cumpere şi să vîndă. De ce au loc aceste abuzuri? Deoarece victimele, în exclusivitate Martori ai lui Iehova, nu vor să facă parte din asociaţiile persoanelor de aceeaşi vîrstă. ‘Din ce?’, aţi putea întreba nedumeriţi.
Membrii — de obicei bărbaţi — ai unei astfel de asociaţii sînt născuţi aproximativ la aceeaşi dată şi în acelaşi sat. Aceste grupări sînt ceva obişnuit în estul Nigeriei. Ele pot să sponsorizeze un proiect pentru comunitate, dar, totodată, participă la o închinare idolatră şi îndeplinesc ritualuri spiritiste pentru a demonstra că membrii lor au devenit majori. Deoarece Biblia interzice astfel de practici pentru adevăraţii creştini, Martorii lui Iehova nu fac parte din aceste grupări. — 1 Corinteni 10:20, 21; 1 Ioan 5:21.
Samuel Okogbue lucra croitorie în Aba, Nigeria. La începutul anului 1978, membrii Asociaţiei Umunkalu a Persoanelor de Aceeaşi Vîrstă, din Alayi, i-au pretins să plătească o „taxă“ pentru a contribui la construirea unui centru de sănătate. În calitate de creştin adevărat, Samuel se străduieşte mult să-i ajute pe alţii, dar a refuzat în mod principial să aibă legături cu această grupare. La 22 aprilie a acelui an, şase membri ai grupării respective au intrat cu forţa în atelierul său şi i-au luat maşina de cusut, spunînd că o vor reţine pînă cînd va plăti taxa. Samuel a obiectat spunînd că nu era obligat să plătească nimic de vreme ce nu era un membru al asociaţiei lor. Văzînd că nu-şi poate recupera maşina de cusut, Samuel a intentat proces împotriva lor.
De la un tribunal la altul
La judecătorie, această grupare a susţinut că, datorită vîrstei sale, Samuel era în mod automat unul dintre membrii lor, avînd obligaţia de a plăti orice taxă pe care şi-o impuneau. În plus, obiceiul local pretindea că dacă un membru nu plăteşte o taxă, bunurile să îi fie confiscate pînă cînd o plătea.
Judecătoria a respins acuzaţia şi, la 28 februarie 1980, a hotărît că Samuel nu putea fi obligat să devină membru al acestei grupări. Preşedintele judecătoriei a declarat: „Un obicei care privează un cetăţean de libertatea cu privire la alegerea asocierii este împotriva Art[icolului] 37 din Constituţia Republicii Federative Nigeria şi nu poate avea deci temei legal“.
Gruparea persoanelor de aceeaşi vîrstă a făcut recurs la tribunal, şi a cîştigat. Acolo, judecătorul a hotărît ca Samuel să plătească taxa, declarînd că acest lucru era pur şi simplu o modalitate de a contribui la progresul comunităţii sale natale.
Atunci Samuel a făcut recurs la ceea ce el considera a fi o nedreptate. Curtea de Apel a schimbat hotărîrea luată de tribunal, dîndu-i cîştig de cauză lui Samuel. Nefiind dispuşi să accepte înfrîngerea, membrii grupării au prezentat cazul la Tribunalul Suprem al Nigeriei.
Între timp, membrii grupării au intrat în acţiune în satul lui Samuel. Susţinînd că Martorii sînt împotriva tuturor proiectelor comunităţii, ei l-au convins pe conducătorul satului să interzică activităţile Martorilor lui Iehova în locul acela. Crainicul satului a anunţat că oricine va avea legături cu Martorii lui Iehova va fi amendat. Martorii din localităţile vecine au intervenit şi au clarificat problema înaintea bătrînilor satului. Ei au explicat că poporul lui Dumnezeu nu se opunea absolut deloc progresului comunităţii. De fapt, Samuel a prezentat chitanţe în faţa tribunalului pentru a dovedi că a contribuit la proiectele comunităţii care nu erau sponsorizate de grupările persoanelor de aceeaşi vîrstă. Atunci bătrînii satului au anulat decizia de interdicţie cu privire la Martori.
Libertatea religioasă triumfă
La 21 octombrie 1991, cinci judecători ai Tribunalului Suprem al Nigeriei s-au pronunţat în unanimitate în favoarea lui Samuel. Furnizînd detalii la sentinţa iniţială a judecătorului Paul Nwokedi, judecătorul Abubakar Wali a declarat: „Nu plătirii taxei impuse i se opune pîrîtul [Samuel], ci faptului de a fi membru al unei societăţi, club sau grupări de oameni de aceeaşi vîrstă, deoarece aceasta contravine convingerilor sale religioase, el fiind membru al martorilor lui Iehova“.
Judecătorul a continuat: „Articolul 24(1) din Constituţia elaborată în 1963 le garanta tuturor cetăţenilor nigerieni libertatea conştiinţei, a gîndirii şi a religiei. Pîrîtul are dreptul să rămînă fidel preceptelor religiei sale, precum şi gîndirii şi conştiinţei sale, care nu îi permit să se asocieze la Gruparea persoanelor de aceeaşi vîrstă. Orice obicei care impune altceva este contrar Constituţiei, şi, în acest sens, este deci nul şi neavenit“.
Pe scurt, tribunalul a decis că nici o persoană nu poate fi constrînsă în mod legal să devină membru al unei grupări de persoane de aceeaşi vîrstă, chiar dacă ar exista un obicei local în acest sens. Tribunalul a mai decis că nici o persoană nu poate fi constrînsă în mod legal să plătească taxe prin intermediul unei asociaţii al cărei membru nu este, chiar dacă taxele sînt pentru progresul comunităţii. Aşadar, prin această chestiune aparent minoră a fost apărată libertatea religioasă pentru toţi nigerienii.