Cine se bucură de favoarea lui Dumnezeu?
FIECARE dintre noi doreşte să fie îndrăgit de cei cu care se asociază. Pentru un creştin, o dorinţă mult mai puternică este de a se bucura de favoarea lui Dumnezeu. Despre Iehova Dumnezeu se spune la Psalmul 84:11: „Favoare şi glorie dă el. Iehova însuşi nu le va reţine nimic bun celor care umblă în ireproşabilitate“ (NW). La naşterea lui Isus, strigătul plin de bucurie al îngerilor cereşti a promis „pace pe pămînt pentru oamenii cărora le acordă el favoare!“ — Luca 2:14, Moffatt.
Dar cui acordă Dumnezeu favoare? Sînt criteriile lui Dumnezeu la fel ca ale oamenilor? Pe drept cuvînt, nu sînt la fel, aşa cum s-a arătat prin cele discutate în articolul precedent. De fapt, întrucît creştinii sînt sfătuiţi să ‘urmeze exemplul lui Dumnezeu’, fiecare dintre noi s-ar putea întreba: ‘Le arăt eu favoare acelor persoane cărora le acordă favoare Dumnezeu sau sînt înclinat să urmez criteriile lumii în ce priveşte modul de a-i judeca pe oameni?’ (Efeseni 5:1). Pentru a dobîndi favoarea şi aprobarea lui Dumnezeu, trebuie să fim atenţi să privim lucrurile din punctul său de vedere.
Criteriile superioare ale lui Dumnezeu
„Dumnezeu nu este părtinitor, a spus apostolul Petru, ci . . . în orice popor, cine se teme de El şi practică dreptatea este primit de El.“ În plus, apostolul Pavel a mărturisit că „dintr-un singur om . . . [Dumnezeu] a făcut fiecare naţiune a oamenilor“ (Faptele 10:34, 35; 17:26, NW). Aşadar, este absolut rezonabil să conchidem că toţi oamenii sînt egali în faţa lui Dumnezeu, indiferent care sînt caracteristicile lor fizice. Aşa stînd lucrurile, nu s-ar cuveni din partea unui creştin să arate favoare cuiva în mod excesiv numai pentru că respectivul provine dintr-o anumită regiune, are o anumită culoare a pielii sau aparţine altei rase. Dimpotrivă, ar fi bine să-l urmeze pe Isus Cristos, Exemplul său, despre care chiar duşmanii au recunoscut că nu a manifestat părtinire. — Matei 22:16.
Expresia „de suprafaţă“ este utilizată uneori pentru a descrie ceva lipsit de profunzime sau neimportant. Culoarea pielii unei persoane este chiar aşa ceva; este doar ceva de suprafaţă. Culoarea pielii unei persoane nu reflectă în nici un fel personalitatea sau calităţile sale lăuntrice. Cînd ajungem să îi alegem pe cei cu care ne asociem, cu care mîncăm sau cărora le strîngem mîna, nu trebuie, desigur, să ne uităm în special la culoarea pielii. Să nu uităm că tînăra care a inspirat unul dintre cele mai frumoase şi mai romantice poeme care s-au scris vreodată spunea despre sine: „Sînt neagră, dar sînt frumoasă . . . Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele“ (Cîntarea Cîntărilor 1:5, 6). Nici rasa, nici culoarea nu constituie o bază potrivită pentru a acorda cuiva favoare. Este mult mai important dacă o persoană se teme de Dumnezeu şi lucrează dreptatea.
Ce părere are Dumnezeu despre faptul de a poseda bogăţii materiale? Dintre toate persoanele pe care le iubeşte Dumnezeu şi cărora le acordă favoare, cel dintîi este Fiul său, Isus Cristos. Totuşi, cînd s-a aflat pe pămînt, Isus nu avea „unde-Şi odihni capul“ (Matei 8:20). El nu a posedat proprietăţi funciare, case, ogoare, pomi fructiferi sau animale. Totuşi Iehova l-a onorat şi l-a înălţat într-o poziţie care este mai presus de a oricui altcuiva din univers, exceptîndu-l pe Dumnezeu însuşi. — Filipeni 2:9.
Isus Cristos s-a bucurat de favoarea lui Dumnezeu deoarece era bogat nu în lucruri materiale, ci în lucrări excelente (compară cu 1 Timotei 6:17, 18). El i-a sfătuit pe continuatorii săi: „[Încetaţi să, NW] vă strîngeţi comori pe pămînt, unde molia şi rugina le strică şi unde hoţii le sapă şi le fură; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură“ (Matei 6:19, 20). Astfel, în loc să le acorde favoare doar celor care sînt bogaţi în ce priveşte bunurile acestei lumi, creştinii nu vor face nici un fel de deosebire în virtutea unor avuţii lumeşti. Ei îi vor căuta pe cei care sînt bogaţi faţă de Dumnezeu, indiferent dacă sînt bogaţi sau săraci din punct de vedere material. Să nu uităm niciodată că ‘Dumnezeu i-a ales pe cei care sînt săraci faţă de lume, ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai [regatului, NW]’ (Iacov 2:5). Dacă veţi menţine punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu veţi cădea niciodată pradă practicii obişnuite de a acorda favoare sau de a căuta favoarea celor bogaţi din punct de vedere material.
În ce priveşte instruirea, Biblia arată limpede că Dumnezeu ne îndeamnă să căutăm cunoştinţă şi înţelepciune şi că Isus Cristos a fost cel mai mare învăţător care a umblat vreodată pe pămînt (Proverbele 4:7; Matei 7:29; Ioan 7:46). Dar nu înţelepciunea sau instruirea lumească ne aduce favoarea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, Pavel ne spune că „printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii . . . dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe înţelepţi“. — 1 Corinteni 1:26, 27.
Dumnezeu le acordă favoare celor care sînt bine instruiţi nu în ce priveşte disciplinele laice care se predau în institute de învăţămînt superior, ci în ce priveşte „limba pură“ a adevărului, aşa cum se găseşte ea în Cuvîntul său, Biblia (Ţefania 3:9). De fapt, însuşi Iehova îşi învaţă astăzi poporul prin intermediul unui program educaţional care se extinde pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale pămîntului. Aşa cum a prezis profetul Isaia, oameni din toate naţiunile reacţionează spunînd: „Veniţi, să ne suim la muntele [lui Iehova, NW], la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui“. Aşadar, în loc să ridice în slăvi instruirea laică, creştinii îi vor căuta pe cei care demonstrează prin cuvintele şi faptele lor că sînt cu adevărat „învăţaţi de [Iehova, NW]“. În felul acesta, ei se vor bucura de ‘marea pace’ pe care o dă Dumnezeu. — Isaia 2:3; 54:13.
Putem dobîndi favoarea lui Dumnezeu
Da, criteriile după care le acordă Dumnezeu favoare altora sînt foarte diferite de ale oamenilor. Dar, dacă dorim să dobîndim favoare în ochii săi, trebuie să ne străduim să fim îndrumaţi de modul său de a privi lucrurile. Aceasta înseamnă că trebuie să învăţăm să-i privim pe alţii din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi nu conform unor criterii omeneşti, care sînt influenţate de egoism şi prejudecăţi. Cum putem face acest lucru?
Iehova Dumnezeu examinează inima omului şi le acordă favoare celor care manifestă calităţi cum ar fi: iubirea, bunătatea, bunăvoinţa şi îndelunga răbdare. La fel trebuie să facem şi noi (1 Samuel 16:7; Galateni 5:22, 23). Trebuie să privim la persoana lăuntrică, în măsura în care putem s-o facem ca oameni, şi nu la culoarea pielii sale sau la originea etnică. În loc să-i căutăm pe cei bogaţi în ce priveşte lucrurile materiale, este bine să ţinem minte punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la bogăţii şi să ne străduim ‘să fim bogaţi în lucrări excelente, să fim generoşi, dispuşi să împărţim cu alţii’ (1 Timotei 6:18, NW). Pentru a dobîndi favoarea lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să căutăm cunoştinţa exactă despre Dumnezeu şi despre Fiul său, Isus Cristos, devenind bine instruiţi în ce priveşte limba pură a adevărului (Ioan 17:3, 17). În felul acesta, vom fi şi noi printre cei cărora Dumnezeu le acordă favoare.