Ce fel de persoane se bucură de favoare în ochii tăi?
„SE CAUTĂ O MIREASĂ. Să aibă pielea deschisă la culoare şi să fie suplă, absolventă de liceu sau, de preferat, cu studii postliceale. Să fie de familie bună, cu avere. Este de preferat să fie din aceeaşi castă.“
AŞA sună un anunţ matrimonial tipic pe care l-aţi putea găsi într-un ziar din India. Probabil că ceva asemănător aţi putea vedea în multe alte părţi ale lumii. În India, anunţul este făcut, de obicei, de către părinţii viitorului mire. Răspunsul poate include o fotografie a unei fete îmbrăcată într-un sari roşu strălucitor şi purtînd o mulţime de bijuterii din aur. Dacă familia băiatului este de acord, vor începe negocierile în vederea căsătoriei.
Criterii obişnuite de apreciere a valorii
În India, condiţia ca o mireasă să aibă culoarea pielii deschisă este foarte obişnuită. Aceasta se datoreşte unei convingeri adînc-înrădăcinate potrivit căreia castele aşa-numite inferioare ale societăţii hinduse au pielea închisă la culoare. Recent, într-o emisiune a televiziunii indiene s-a relatat povestea a două fete: una cu pielea deschisă la culoare, cealaltă cu piele de culoare închisă. Fata cu culoarea pielii deschisă era plină de cruzime şi lipsită de maniere, fata cu pielea închisă la culoare era binevoitoare şi delicată. A avut loc o inversare magică, şi fata cu pielea deschisă la culoare a ajuns, drept pedeapsă, să aibă pielea închisă la culoare, în timp ce fata cu pielea închisă la culoare a dobîndit, drept răsplată, o piele de culoare deschisă. Evident, morala povestirii era că, deşi bunătatea triumfă în cele din urmă, pielea de culoare deschisă este o recompensă dorită.
Astfel de sentimente rasiale sînt, deseori, mai înrădăcinate decît şi-ar putea da seama cineva. De exemplu un asiatic ar putea face o vizită într-o ţară occidentală şi s-ar putea plînge că nu a fost bine tratat din cauza culorii pielii sau a ochilor săi oblici. Astfel de acţiuni îl tulbură şi se simte o victimă a discriminării. Dar cînd se întoarce în ţara sa natală, s-ar putea ca el să-i trateze exact în acelaşi mod pe cei care aparţin unui grup etnic diferit. Chiar şi în prezent, culoarea pielii şi originea etnică au un rol important în ce priveşte felul în care mulţi oameni apreciază valoarea altora.
„Banul le dă pe toate“, a scris în vechime regele Solomon (Eclesiastul 10:19). Cît de adevărat este acest lucru! Bogăţia influenţează şi ea modul în care sînt consideraţi oamenii. Sursa bogăţiei este pusă rareori în discuţie. Un om a devenit oare bogat prin muncă asiduă, printr-o organizare atentă sau prin necinste? Acest lucru are prea puţină importanţă. Bogăţiile, indiferent că sînt dobîndite în mod cinstit sau nu, îi determină pe mulţi să caute să cîştige favoarea celor care le posedă.
O instruire superioară este, de asemenea, foarte apreciată în această lume dominată de spiritul de competiţie. De îndată ce se naşte un copil, părinţii sînt îndemnaţi să înceapă să economisească sume mari în vederea instruirii lui. Cînd acesta are doi sau trei ani, părinţii îşi fac griji în ce priveşte ducerea lui la căminul sau grădiniţa adecvată, ca un prim pas în lunga călătorie spre un titlu universitar. Unii cred, se pare, că o diplomă prestigioasă aduce cu sine dreptul de a se bucura de favoarea şi respectul altora.
Da, culoarea pielii, instruirea, banii, originea etnică — aceste lucruri au devenit criterii după care mulţi judecă o persoană sau, mai degrabă, îşi fac o prejudecată în legătură cu ea. Aceştia sînt factorii care determină cui anume le acordă ei favoare şi cui le-o refuză. Dar cum stau lucrurile cu dumneavoastră? Cui acordaţi favoare? Consideraţi că o persoană care are bani, o piele de culoare deschisă sau instruire superioară merită, într-o mai mare măsură, favoare şi respect? Dacă aşa stau lucrurile, trebuie să vă analizaţi cu seriozitate temeiul acestor sentimente.
Sînt acestea nişte criterii bine întemeiate?
Cartea Hindu World (Lumea hindusă) remarcă: „Orice persoană din castele inferioare care ucidea un brahman putea fi torturată pînă la moarte şi averea îi putea fi confiscată, iar sufletul îi era damnat pentru eternitate. Un brahman care ucidea pe cineva putea fi doar condamnat la o amendă şi nu putea fi niciodată pedepsit cu moartea“. Deşi cartea se referă la timpuri străvechi, cum stau lucrurile astăzi? Prejudecăţile rasiale şi tensiunea dintre grupurile rasiale au făcut să curgă rîuri de sînge chiar şi în secolul al XX-lea. Iar aceste lucruri nu s-au limitat la India. Ura şi violenţa perpetuate de politica de apartheid din Africa de Sud, prejudecăţile rasiale din Statele Unite, prejudecăţile naţionaliste din ţările baltice — şi lista poate continua — toate sînt cauzate de sentimente ale unei superiorităţi înnăscute. Cu siguranţă, faptul de a favoriza în felul acesta o persoană în comparaţie cu alta, din cauza rasei sau naţionalităţii, nu a produs roade bune şi paşnice.
Cum stau lucrurile cu bogăţia? Fără îndoială, mulţi devin bogaţi prin muncă cinstită şi asiduă. Totuşi, bogăţii imense au fost strînse de infractori din lumea interlopă, de speculanţi la bursa neagră, de traficanţi de droguri, de traficanţi de arme etc. Ce-i drept, unii dintre aceştia fac donaţii pentru instituţii filantropice sau sprijină unele proiecte de ajutorare a săracilor. Dar, actele lor criminale le-au adus suferinţe şi dureri enorme victimelor lor. Chiar şi unii şarlatani relativ neînsemnaţi, cum ar fi cei care iau mită sau iau parte la practici necinstite în afaceri, au cauzat frustrare, prejudicii şi chiar moarte atunci cînd produsele sau serviciile lor au dat greş şi au funcţionat defectuos. Într-adevăr, faptul de a poseda bogăţii nu constituie, în sine, o bază pentru o judecată favorabilă.
Cum stau lucrurile atunci cu instruirea? O listă lungă de grade şi titluri care urmează după numele cuiva garantează oare că respectivul este cinstit şi integru? Înseamnă oare aceasta că trebuie privit cu o înaltă consideraţie? Desigur, instruirea poate lărgi orizontul cuiva şi multe persoane care şi-au întrebuinţat instruirea spre folosul altora merită onoare şi respect. Dar istoria este plină de exemple referitoare la exploatarea şi oprimarea maselor de către membri ai clasei instruite. Şi analizaţi ce se întîmplă pe scena institutelor sau universităţilor din prezent. Campusurile sînt infestate de probleme din cauza consumului de droguri şi a bolilor transmisibile sexual, iar mulţi studenţi sînt angajaţi în exclusivitate în căutare de bani, putere şi reputaţie. Numai instruirea unei persoane, categoric, nu este o dovadă sigură a adevăratului său caracter.
Nu, culoarea pielii, instruirea, banii, originea etnică sau alţi factori de acest gen nu constituie o bază solidă pentru a judeca valoarea unei alte persoane. Creştinii nu ar trebui să fie preocupaţi de aceste aspecte în efortul de a obţine favoare din partea altora. Ce anume ar trebui atunci să intereseze pe cineva? După ce criterii ar trebui să aprecieze?