Priviţi ce a făcut Iehova pentru noi!
„NE-AM rugat pentru o ocazie ca aceasta“, a spus un bărbat. Un altul se trezea în fiecare dimineaţă la ora patru ca să se roage. Pentru ce? „Mă rugam pentru ca într-o zi să avem libertatea de a-i aduce în mod deschis închinare lui Iehova“, a spus el. În ianuarie 1992, cînd Martorii lui Iehova din Etiopia s-au întrunit la Addis Abeba pentru congresul de district „Iubitorii libertăţii“, a fost evident că aceste rugăciuni sincere şi umile primiseră răspuns.
Acest congres din Etiopia a fost un semn care a indicat modul în care se schimbă lucrurile în Africa. În ultimii ani, poporul lui Iehova din 13 ţări africane s-a bucurat să primească libertatea legală acolo unde fuseseră altădată interzişi sau sub restricţii. În Etiopia, la 11 noiembrie 1991, s-au încheiat 34 de ani de interdicţie legală, cînd autorităţile guvernamentale au acordat recunoaştere şi a avut loc reînregistrarea. Martorii au făcut imediat aranjamente pentru a ţine un congres internaţional. Totuşi, faptul de a vedea o mulţime de 7 573 de persoane adunate pe stadionul din Addis Abeba depăşea cele mai frumoase gînduri ale cuiva. Pentru majoritatea celor prezenţi, era ca şi cum ar fi visat. Ei îşi spuneau în mod repetat unul altuia: „Frate, priveşte ce a făcut Iehova, Dumnezeul nostru, pentru noi!“ — Compară cu Psalmii 66:1–5; 126:1.
Faptul că au fost sub interdicţie timp de 34 de ani le-a creat unele probleme neaşteptate. Majoritatea nu erau familiarizaţi cu frumoasele cîntări ale Regatului. Cum aveau ei să înveţe să le cînte înainte de congres? Patruzeci de cîntări, inclusiv cele 17 utilizate în cadrul programului de congres, au fost traduse în limba amharic. Apoi, a fost organizat un cor special pentru a înregistra cîntările pe audiocasetă. Fiecare congregaţie din capitală a primit un exemplar al casetei, şi întreaga congregaţie dedica 30 de minute înainte şi după întruniri pentru a exersa cîntările. Rezultatul? În timpul congresului, stadionul a răsunat de cîntări pline de bucurie şi sinceritate.
Din cauza unor tulburări existente în partea estică a ţării, drumul spre capitală dinspre Diredawa şi Harar a fost închis. Singurul mijloc de călătorie din acea parte era avionul. Neputînd să-şi permită călătoria cu avionul, dar hotărîţi să fie prezenţi la congres, opt fraţi din Harar au mers la o bază militară şi au solicitat călătoria cu un avion militar. Spre surprinderea lor, cererea le-a fost satisfăcută. Li s-a furnizat o călătorie gratuită la congres!
Faptul de a vedea că rugăciunile lor au primit răspuns le-a provocat lacrimi de bucurie acestor fraţi etiopieni, care în timpul celor trei decenii care au trecut au îndurat greutăţi şi persecuţii şi chiar i-au văzut pe fraţii lor executaţi pentru credinţa lor. Un delegat a spus: „De cînd a început acest congres, plîng“. Un altul a declarat: „Dacă aţi avea capacitatea să citiţi în inimă, aţi vedea cît sînt de fericit“. Da, ce lucru minunat a făcut Iehova pentru aceşti Martori fideli! — Psalmul 66:16, 19.
O mai mare libertate în Africa Centrală şi de Vest
Benin este o altă ţară în care lucrarea poporului lui Iehova a fost legalizată recent. Care sînt sentimentele Martorilor în această privinţă? Un vorbitor de la o întrunire creştină ţinută aici recunoştea: „Libertatea de închinare din această ţară este cu adevărat un dar de la Iehova“. Da, slujitorii lui Iehova de acolo sînt profund recunoscători că în prezent se pot bucura de o libertate fără restricţii în ce priveşte faptul de a se întruni pentru închinare şi a le vorbi semenilor despre Regatul lui Iehova — libertate pe care foarte mulţi dintre noi o consideră drept un lucru de la sine înţeles.
Cum îşi vor manifesta ei bucuria? Vorbitorul citat mai sus a subliniat una din modalităţi cînd a spus: „Participarea noastră la lucrarea de predicare — îndeosebi faptul de a merge din casă în casă cu vestea bună — reflectă aprecierea noastră faţă de această libertate“. Cu certitudine, aşa au stat lucrurile în Benin. Ca dovadă, priviţi cifrele referitoare la pionieri. În cursul lunii ianuarie 1990, lună în care a fost ridicată interdicţia care a durat 14 ani, 77 de vestitori erau activi în serviciul cu timp integral regular. Doi ani mai tîrziu, numărul a crescut de peste trei ori, ajungînd la 244!
Aceasta nu înseamnă că Martorii din Benin nu erau activi şi înainte de a fi ridicată interdicţia. Într-adevăr, perseverenţa lor a avut un efect profund asupra unui ofiţer care a fost repartizat într-un lagăr în care erau aduşi Martorii atunci cînd erau arestaţi. Întrucît hotărîrea lor de a-i sluji lui Iehova îi conducea la arestări frecvente, el s-a văzut într-o legătură aproape permanentă cu ei. Dar aceasta nu a servit la altceva decît să-i amintească de plăcutele dezbateri biblice pe care le avusese cu ei în timpurile de mai înainte, cînd se bucuraseră de libertate legală.
În cele din urmă, credinţa lor puternică a trezit în interiorul lui o senzaţie de foame spirituală. A vizitat diferite biserici şi secte, dar nu şi-a putut satisface niciodată această foame. Numai după ce a fost ridicată interdicţia, în ianuarie 1990, a reuşit să dezbată în mod liber Biblia cu Martorii şi a găsit răspunsul la necesităţile lui spirituale. În prezent el este botezat şi slujeşte ca pionier. Într-un anume sens, schimbarea lui le aminteşte fraţilor din Benin de ceea ce s-a întîmplat cu Saul din Tars: „Cel care ne persecuta odinioară, acum vesteşte credinţa“. — Galateni 1:23.
În decembrie 1991, Martorii lui Iehova dintr-o altă ţară vest-africană, Niger, au fost înregistraţi ca o corporaţie legală, iar restricţiile aplicate lucrării lor au luat sfîrşit. Şi aici a existat o reacţie plină de bucurie. Filiala din Nigeria, care se îngrijeşte de Niger, consemnează reacţia de la un congres: „După cuvîntarea-cheie de vineri, ţinută la congresul de la Maradi, fraţii au fost anunţaţi că ne bucurăm acum de recunoaştere legală în Niger. Ei au fost deosebit de entuziasmaţi şi au aplaudat minute în şir. La încheierea sesiunii, fraţii s-au manifestat foarte expresiv, îmbrăţişîndu-se şi bucurîndu-se de această veste bună“. Ne putem imagina scena şi ne bucurăm împreună cu ei.
Cum îşi vor utiliza fraţii de acolo libertatea nou-dobîndită? O soră pionieră din Niger nu are nici o îndoială în ce priveşte răspunsul la această întrebare. Ea scrie: „Realitatea arată că în teritoriul nostru din Niger, cei care vor ieşi din Babilonul cel Mare înainte de sfîrşit vor fi mulţi la număr. Ca dovadă a acestui fapt, am putut să raportez 80 pînă la 85 de vizite ulterioare în fiecare lună şi să conduc 13 sau 14 studii biblice, cu toate că pe mulţi dintre cei vizitaţi de mine i-am încredinţat altor vestitori“. Această soră fidelă adaugă: „Din cauza problemelor mele de sănătate nu pot face atît de mult cît mi-aş dori în serviciul de teren, dar fiecare face ce poate“.
În Rwanda, o ţară din Africa centrală, situaţia Martorilor lui Iehova s-a schimbat, de asemenea, în mod dramatic. În aprilie 1992 a fost emis un document care declara că ei erau, în sfîrşit, o organizaţie legală. Documentul a fost primit în aceeaşi săptămînă în care avea loc Comemorarea, şi cei 1 526 de vestitori din Rwanda au fost impresionaţi să vadă asistînd la acel eveniment 6 228 de persoane. Îşi vor demonstra aceşti iubiţi fraţi bucuria şi aprecierea printr-o activitate mai intensă de declarare a veştii bune? Incontestabil! În cursul aceleiaşi luni aprilie, vestitorii de congregaţie au realizat în medie 27,7 ore în lucrarea de predicare şi 17 vizite ulterioare, conducînd în medie 2,4 studii biblice. Iar aproximativ 40% dintre ei au activat în una dintre formele de serviciu cu timp integral.
Legalizaţi în sudul Africii
În sudul Africii, un vînt proaspăt de libertate s-a simţit în două ţări încîntătoare, Mozambic şi Angola. În Mozambic s-a acordat legalizarea în februarie 1991. Întrucît situaţia se normalizase, Watch Tower Bible and Tract Society a trimis misionari în această ţară care suferise ravagii tragice în timpul războiului civil. Misionarii au găsit sol fertil. Există o mare cerere de literatură biblică — îndeosebi cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice. O misionară raportează că a plasat 50 de cărţi în mai puţin de două ore şi jumătate.
Persoanele interesate reacţionează rapid. Un misionar a făcut o vizită la o adresă care fusese trimisă la filială şi care s-a dovedit a fi adresa unui militar. A avut o discuţie frumoasă cu acel bărbat şi cu două dintre rudele sale. Cu ocazia unei vizite ulterioare, a avut loc o altă discuţie fructuoasă cu bărbatul respectiv şi cu alţi cinci. Apoi au acceptat o invitaţie de a asista la cuvîntarea publică şi la studiul Turnului de veghere — totul în decurs de patru zile.
În Angola, Martorii s-au bucurat de o libertate crescîndă care a culminat cu legalizarea lucrării lor, în aprilie 1992. Cum îşi utilizează ei această libertate mai mare? Participînd în serviciul de teren! În Angola există aproximativ 17 000 de vestitori, iar aceşti vestitori conduc aproape 60 000 de studii biblice. Ce perspective de creştere pentru viitor!
Tinerii participă la depunerea de mărturie
În aceste ţări în care lucrarea de predicare a fost legalizată recent, chiar tinerii şi cei ce nu sînt încă botezaţi îşi manifestă aprecierea activînd în minister. În Republica Capul Verde, unde Martorii lui Iehova au fost legalizaţi în noiembrie 1990, la un congres s-a ridicat în picioare o tînără de 17 ani pentru a face exprimarea publică de credinţă. După botez, un vizitator a văzut o mulţime de persoane în jurul ei. El s-a dus să o felicite şi a întrebat-o cine erau acele persoane. „O, a răspuns ea, acestea sînt studiile mele biblice.“ Ea conducea şapte studii biblice şi persoanele respective se aflau acolo pentru a o felicita cu ocazia botezului ei. Ea înaintase deja cererea de a sluji ca pionier auxiliar şi aştepta cu nerăbdare să se califice în continuare pentru a fi pionier regular.
O fetiţă de zece ani din Angola a fost întrebată dacă şi ea era vestitoare. Ea a răspuns: „Da“. Conducea ea oare vreun studiu biblic? „Desigur.“ Cîte? „Şapte“, a răspuns această fetiţă de zece ani.
În cartea Faptele citim că, la un moment dat, în primul secol, „[congregaţia din, NW] toată Iudeea, Galileea şi Samaria era în pace, zidindu-se şi umblînd în frica [de Iehova, NW] şi, prin mîngîierea [spiritului sfînt, NW], creştea“ (Faptele 9:31). Ne rugăm ca, şi în cazul fraţilor noştri din Africa, aceasta să se dovedească a fi o perioadă de pace. Ne bucurăm împreună cu ei pe măsură ce se zidesc şi ne rugăm ca spiritul lui Iehova să fie cu ei în timp ce ei profită de libertatea lor pentru a răspîndi vestea bună şi continuă să crească.
[Chenarul de la pagina 24]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Ţări în care Martorii lui Iehova au fost legalizaţi sau le-au fost îndepărtate restricţiile
1. Gambia, decembrie 1989
2. Benin, ianuarie 1990
3. Republica Capul Verde, noiembrie 1990
4. Mozambic, februarie 1991
5. Ghana, noiembrie 1991
6. Etiopia, noiembrie 1991
7. Congo, noiembrie 1991
8. Niger decembrie 1991
9. Togo, decembrie 1991
10. Ciad, ianuarie 1992
11. Kenya, martie 1991
12. Angola, aprilie 1992
13. Rwanda, aprilie 1992
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
În Benin, un vestitor al Regatului exprimă cuvintele de la Matei 24:14 prin bătăi de tobă
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
În multe ţări africane, adevăraţii creştini îşi întrebuinţează bine libertatea nou-dobîndită
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Noi Martori îşi simbolizează dedicarea lor lui Iehova prin botezul în apă