Un om instruit

„PRIVIŢI la chemarea voastră, fraţilor: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales“ (1 Corinteni 1:26). Aşa cum indică aceste cuvinte, este un pericol ca cineva să fie plin de înţelepciunea lumii sau să aibă o poziţie socială înaltă. Astfel de lucruri pot fi pentru respectivul un obstacol în acceptarea veştii bune. — Proverbele 16:5; Marcu 10:25.

Totuşi, în timpul lui Pavel, unii care erau înţelepţi în felul lumii au acceptat adevărul, iar unul dintre aceştia a fost chiar Pavel. Bine instruit şi provenind, după cît se pare, dintr-o familie de vază, Pavel a fost un evanghelizator zelos. El a demonstrat în felul acesta că cei privilegiaţi din această lume pot să-i slujească lui Iehova, dacă inima lor este dreaptă. Ei pot chiar să-şi utilizeze capacităţile lor de ordin laic în serviciul lui Iehova. — Luca 16:9.

Originar din Tars

Pavel se născuse în Tars, un oraş „nu fără însemnătate“, cum îl descria el mai tîrziu (Faptele 21:39). Probabil acolo a dobîndit el cunoştinţe în domeniul limbilor — îndeosebi o cunoaştere aprofundată a limbii greceşti — care i-a fost foarte preţioasă în lucrarea sa misionară. Viaţa în Tars trebuie să-l fi familiarizat pe Pavel nu numai cu cultura ebraică, ci şi cu cea păgînă, experienţă care i-a fost de folos în anii de mai tîrziu, ca apostol al naţiunilor. El a ştiut cum să exprime adevărul într-un mod pe care ei să-l poată înţelege (1 Corinteni 9:21). Să examinăm, de exemplu, cuvîntarea sa către atenieni consemnată în Faptele, capitolul 17. Aici, el a împletit cu măiestrie referinţele la religia atenienilor şi chiar un citat dintr-unul din poeţii lor cu prezentarea adevărului.

Cetăţean roman

Pavel avea şi un alt avantaj în felul lumii. El era cetăţean roman, şi s-a folosit de acest fapt tot pentru înaintarea veştii bune. În Filipi, el şi tovarăşii săi au fost bătuţi şi întemniţaţi fără să fie judecaţi. Era ilegal să se procedeze astfel cu un cetăţean roman, iar cînd Pavel a atras atenţia autorităţilor asupra acestui fapt, ele i-au permis să rămînă şi să slujească congregaţiei înainte de a pleca spre următoarea destinaţie. — Faptele 16:37–40.

Mai tîrziu, cînd a compărut în faţa guvernatorului Festus, Pavel a profitat de cetăţenia sa romană pentru a solicita trimiterea cazului său în faţa Cezarului. Astfel, el a prezentat o apărare a veştii bune în faţa celei mai înalte autorităţi a Imperiului Roman. — Faptele 25:11, 12; Filipeni 1:7.

Pavel a primit o instruire de tip practic care, mai tîrziu, s-a dovedit utilă. El a fost învăţat să confecţioneze corturi, probabil de către tatăl său. Graţie acestui fapt, el s-a putut menţine în minister atunci cînd banii disponibili erau puţini (Faptele 18:1–3). De asemenea, el a primit o instruire religioasă intensivă. El a fost crescut ca „fariseu, fiu de farisei“ (Faptele 23:6). Într-adevăr, el a studiat la picioarele lui Gamaliel, unul dintre cei mai iluştri învăţători iudei (Faptele 22:3). O astfel de instruire, comparabilă astăzi, probabil, cu instruirea într-un institut superior, sugerează faptul că aparţinea unei familii cu adevărat de vază.

Un punct de vedere corect

Mediul din care provenea şi instruirea primită îi ofereau lui Pavel un viitor strălucit în iudaism. El ar fi putut ajunge departe. Totuşi, odată ce a acceptat că Isus era Mesia, obiectivul lui Pavel s-a schimbat. Scriindu-le filipenilor, el a indicat cîteva dintre fostele sale avantaje lumeşti, şi a spus: „Dar lucrurile care pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Mai mult decît atît, privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu“. — Filipeni 3:7, 8.

Acest bărbat instruit nu a privit cu jind în urmă la ceea ce ar fi putut face datorită educaţiei sale lumeşti; nici nu s-a folosit de ‘învăţătura sa cea multă’ pentru a-i intimida pe alţii (Faptele 26:24; 1 Corinteni 2:1–4). Dimpotrivă, exercitînd credinţă deplină în Iehova Dumnezeu, el s-a referit la perspectivele lui de mai înainte, spunînd: „Uitînd ce este în urma mea şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Filipeni 3:13, 14). Pavel a preţuit lucrurile spirituale.

Cu toate acestea, Pavel s-a folosit de acea instruire în serviciul lui Iehova. Cînd le-a spus iudeilor: „Le mărturisesc că au rîvnă pentru Dumnezeu“, el vorbea din proprie experienţă (Romani 10:2). Ca fariseu declarat, el avusese desigur zel pentru Dumnezeu şi pentru Scripturi. După ce a devenit creştin, zelul lui Pavel a fost temperat de cunoştinţa exactă şi a putut să-şi întrebuinţeze instruirea sa iniţială într-un scop drept. În scrisoarea către evrei, de exemplu, el s-a folosit de cunoştinţele sale profunde despre istoria israeliţilor şi despre închinarea la templu pentru a demonstra superioritatea sistemului creştin.

Şi astăzi, unele persoane care sînt înţelepte în felul lumii reacţionează la vestea bună. Oameni care au tot felul de diplome, precum şi oameni cu tot felul de profesiuni şi meserii au acceptat adevărul şi s-au folosit de instruirea lor anterioară în serviciul lui Iehova. Totuşi, indiferent care ar fi instruirea lor laică, creştinii nu pierd niciodată din vedere faptul că esenţiale sînt calificările de ordin spiritual. Acestea sînt „lucrurile mai importante“, deoarece pot conduce la viaţă veşnică. — Filipeni 1:10, NW.