Aţi calculat preţul?
„CUM! Refuzi o asemenea ofertă tentantă?“ Inspectoarei îi venea greu să creadă ceea ce tocmai auzise. Subalterna ei, o femeie respectată pentru competenţa şi conduita ei exemplară, tocmai refuzase o bursă de studii în străinătate de doi ani, pe cheltuiala companiei. De ce?
Pentru a accepta propunerea, a explicat femeia, ar fi trebuit să stea departe de soţ şi de cei doi copii doi ani. Ei i-ar fi lipsit foarte mult. Dar lucrul şi mai important era faptul că şi-ar fi neglijat îndatoririle, încredinţate de Dumnezeu, de soţie şi de mamă. Ar fi avut de plătit un preţ emoţional şi spiritual prea mare. Astfel, după ce a calculat preţul, ea s-a hotărît să respingă oferta.
Tu ce ai fi făcut dacă ai fi fost în locul ei? Evident, nu oricine ar fi de acord cu hotărîrea luată de această femeie creştină. Unii, asemenea colegelor ei de birou, poate cred că a ratat o extraordinară şansă de promovare. Alţii poate că o acuză chiar că nu s-a gîndit la viitorul familiei, deoarece, în defintiv, doi ani trec repede. Şi totuşi, decizia ei nu a fost luată pe moment sau din considerente sentimentale. Ea avea la bază un discernămînt sănătos şi principii clarvăzătoare. Care sînt acestea?
Mai mult decît o judecată sănătoasă
Cel mai înţelept om care a trăit vreodată pe pămînt, Isus Cristos, a trasat linia directoare într-una dintre parabolele sale. „Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrşească?, a întrebat Isus. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfîrşi şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să rîdă de el, zicînd: «Omul acesta a început să zidească şi n-a putut termina».“ — Luca 14:28–30.
Oricine este de acord cu faptul că a calcula preţul înainte de a te hotărî să întreprinzi ceva important înseamnă a da dovadă de o judecată sănătoasă. De exemplu, dacă cineva doreşte să cumpere o casă, se va grăbi oare să semneze contractul fără să afle măcar preţul sau fără să se asigure că dispune de suma necesară achitării costului? Într-adevăr, el ar fi considerat nechibzuit dacă ar proceda aşa. Da, este o dovadă de judecată sănătoasă să calculezi preţul înainte de a întreprinde ceva.
Ce a vrut, de fapt, Isus să reliefeze prin această parabolă? Exact înainte de a prezenta această parabolă, el a spus: „Oricine nu-şi poartă [stîlpul de tortură, NW] şi vine după Mine, nu poate fi [discipolul, NW] Meu“ (Luca 14:27). Astfel, contextul arată că Isus nu a dat numai un sfat de bun simţ cu privire la acţiunile noastre cotidiene. Mai degrabă, el a vorbit despre calcularea preţului pentru cineva care doreşte să îi fie discipol.
Prin intermediul acestei parabole, Isus a evidenţiat faptul că statutul de discipol al său pretinde schimbări şi sacrificii. De ce? Deoarece actualul sistem de lucruri este orientat spre materialism şi motivat de egoism. Majoritatea oamenilor sînt preocupaţi în principal de satisfacerea dorinţelor carnale, acordînd puţină atenţie sau deloc necesităţilor spirituale sau relaţiei lor cu Dumnezeu (2 Timotei 3:1–4). Însă această atitudine, sau mentalitate, contrastează în mod direct cu aceea manifestată de Isus Cristos. „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, a spus Isus, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“ El a acordat cea mai înaltă valoare lucrurilor spirituale, nu celor materiale, spunînd: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic“. — Matei 20:28; Ioan 6:63.
Prin urmare, cînd Isus i-a sfătuit pe aceia care doreau să-i devină discipoli să calculeze preţul, el nu s-a referit în primul rînd la valorile materiale, ci la cele spirituale. Care era cel mai important lucru pentru ei: avantajele materiale pe care le oferă lumea sau foloasele spirituale pe care le oferă calitatea de discipol? Iată de ce, după ce a relatat această parabolă, precum şi una asemănătoare ei, Isus a conchis: „Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi [discipolul, NW] Meu“ (Luca 14:33). Este potenţialul continuator dispus şi gata să facă un astfel de sacrificiu, sau îl consideră un preţ prea ridicat?
Un punct de vedere echilibrat
Chiar dacă lucrurile materiale pot să aducă foloase aparente, mult mai uşor de observat şi imediate, foloasele ocupaţiilor spirituale sînt mult mai durabile şi mai satisfăcătoare. Isus a raţionat astfel: „Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde molia şi rugina le strică şi unde hoţii le sapă şi le fură; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură“ (Matei 6:19, 20). Actualmente, inflaţia, declinul bursei de valori, falimentul băncilor ş.a.m.d. i-au ruinat pe mulţi dintre cei care şi-au pus încrederea numai în bogăţiile materiale. Dar apostolul Pavel ne sfătuieşte să „privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sînt pentru un timp, pe cînd cele ce nu se văd sînt veşnice“ (2 Corinteni 4:18). Cum putem, aşadar, să dobîndim un asemenea punct de vedere?
Putem să-l dobîndim imitîndu-l pe Isus Cristos, Modelul şi Exemplul nostru. Cînd s-a aflat pe pămînt, el nu a fost în nici un caz un ascet, deoarece, uneori, a participat la ospeţe de nuntă şi la petreceri. Cu toate acestea, el a pus în mod clar lucrurile spirituale pe primul plan. Pentru a îndeplini voinţa Tatălui său, el era dispus să renunţe chiar şi la lucrurile considerate absolut necesare. Odată el a declarat: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Şi odihni capul“ (Luca 9:58). El considera că a efectua voinţa Tatălui său era un lucru atît de vital şi de plăcut, încît a spus din toată inima: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui“. — Ioan 4:34.
Isus a demonstrat că are simţul valorilor prin modul în care a respins tentaţiile lui Satan. Diavolul a încercat să-l determine pe Isus să folosească puterea pe care i-o conferise Dumnezeu în scopuri personale, pentru a-şi satisface necesităţile fizice şi pentru a dobîndi faima lumii şi popularitate. Isus ştia foarte bine că asemenea foloase discutabile nu puteau fi obţinute decît cu un preţ foarte ridicat— pierderea aprobării lui Dumnezeu— un preţ mult prea ridicat decît era el dispus să plătească, deoarece preţuia buna relaţie cu Tatăl său mai presus de orice altceva. Iată de ce, el a respins ofertele lui Satan în mod clar, fără ezitare. — Matei 4:1–10.
În calitate de continuatori ai lui Cristos, cu siguranţă că şi noi vrem să avem acelaşi simţ al valorilor ca şi Domnul nostru. În actualul sistem de lucruri aflat sub stăpînirea lui Satan, există multe lucruri care par să promită avantaje excelente, dar care, de fapt, pot fi dăunătoare relaţiei noastre cu Dumnezeu. Lucruri ca urcarea pe scara socială, urmarea unei instruiri superioare pentru a avansa în funcţie, curtarea unor necredincioşi sau angajarea în proiecte de afaceri discutabile pot să ducă uşor la pierderea credinţei şi, în final, la pierderea favorii lui Iehova. Cînd ne confruntăm cu asemenea ispite, trebuie să calculăm cu atenţie preţul.
Înţelepciunea adevărată: o garanţie
Cu cîţiva ani în urmă, unui tînăr creştin dintr-un mare oraş din Extremul Orient i s-a oferit posibilitatea să meargă în străinătate pentru a-şi continua studiile. Deşi avea deja o bună instruire laică şi o slujbă bine plătită, a considerat că nu îi este de ajuns; voia să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă. Colabnoratorii săi creştini au încercat să stea de vorbă cu el în lumina aspectelor scripturale pe care tocmai le-am analizat, dar el a fost de neînduplecat şi şi-a continuat planul. Deşi la început a încercat să-şi păstreze credinţa, cu timpul el şi-a pierdut aprecierea faţă de adevărul biblic şi a fost acaparat de îndoieli. În aproximativ un an, îşi pierduse complet credinţa şi pretindea că este agnostic. Indiscutabil, dobîndirea unei calificări superioare pe baza unei instruiri laice superioare i-a adus o anumită satisfacţie. Dar pentru o glorie de moment, ce preţ ridicat a trebuit să plătească: eşuarea în credinţă şi riscul de a pierde viaţa eternă! — 1 Timotei 1:19.
Pe de altă parte, cei care nu au permis să li se primejduiască relaţia cu Dumnezeu au recoltat mari binecuvîntări din partea lui Iehova.
Un exemplu în acest sens îl constituie cazul unui tînăr, tot din oraşul de mai sus, care deţinea un magazin de decoraţiuni interioare. La numai cîteva luni după ce a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, i s-a făcut o ofertă foarte tentantă: să efectueze o renovare pentru 30 000 de dolari. Pentru aceasta însă ar fi trebuit să ignore normativele de construcţie şi să înalţe o structură ilegală. Deoarece învăţase că un creştin trebuie să respecte legile, el a înţeles că acceptînd această ofertă ar fi însemnat să piardă favoarea lui Dumnezeu (Romani 13:1, 2). După ce a analizat atent problema, a respins oferta. Cu ce rezultat? Acest act de credinţă s-a dovedit a fi un moment de cotitură în ce priveşte progresul său spiritual. În mai puţin de un an a progresat atît de mult, încît a ajuns la dedicare şi botez. El şi-a vîndut magazinul şi şi-a găsit o slujbă care i-a permis să folosească mai mult timp pentru obiectivele spirituale. Acum el îl slujeşte pe Iehova cu bucurie şi zel.
Amîndoi aceşti tineri au calculat preţul. Dar ce anume a făcut ca alegerea lor să difere? Înţelepciunea divină! În ce sens? Înţelepciunea este capacitatea de a-ţi folosi cunoştinţa astfel încît să-ţi aducă în mod obişnuit foloase durabile, iar înţelepciunea divină înseamnă a-ţi folosi cunoştinţa în armonie cu scopul pe care îl are Dumnezeu cu noi. Deşi ambii tineri aveau o oarecare cunoştinţă biblică, modul în care au folosit-o a dus la rezultate diferite. Cartea Proverbele spune: „Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea“. — Proverbele 2:10–12.
Biblia, Cuvîntul lui Dumnezeu, este izvorul adevăratei înţelepciuni la care poţi să apelezi întotdeauna pentru îndrumare atunci cînd ai de luat decizii importante. În loc să ne considerăm înţelepţi, să dăm atenţie următorului sfat: „Încrede-te în [Iehova, NW] din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“ (Proverbele 3:5, 6). Trebuie să fim umili şi dispuşi să primim instruire, evitînd spiritul îndărătnic şi independent al lumii atît de predominant astăzi.
Într-adevăr, nu putem evita să culegem ceea ce am semănat, şi este cît se poate de just să suportăm consecinţele deciziilor şi opţiunilor noastre (Galateni 6:7, 8). Aşadar, calculaţi preţul înaintea oricărei acţiuni întreprinse. Nu permiteţi nici unui avantaj aparent să vă deposedeze de spiritualitate sau de relaţia cu Iehova Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru înţelepciune şi discernămînt ca să luaţi hotărîri corecte, deoarece hotărîrile pe care le luaţi acum pot însemna diferenţa dintre viaţă şi moarte: pe veşnicie! — Compară cu Deuteronomul 30:19, 20.
[Legenda fotografiilor de la pagina 28]
Va pune pe primul plan în viaţă activităţile spirituale sau cariera laică?