Predicînd în Maputo — capitala fascinantă a Mozambicului!

În 1991, Martorii lui Iehova au fost recunoscuţi legal în Mozambic. De atunci încoace predicarea veştii bune a Regatului lui Dumnezeu a făcut progrese uimitoare în această ţară tropicală din sud-estul coastei Africii. În cele ce urmează vă oferim o prezentare a modului în care Martorii lui Iehova din Mozambic îşi desfăşoară lucrarea de instruire biblică, mai ales în jurul capitalei, Maputo.

INFLUENŢAT de caldul Ocean Indian, Mozambicul se bucură de un climat blînd. De-a lungul coastei se află splendide plaje brodate cu palmieri şi recife de corali. În sudul ţării se află un mare golf cu ape liniştite ce constituie o aşezare ideală pentru capitala Maputo.

Frumuseţea şi liniştea acestui ţinut contrastează totuşi cu istoria lui violentă. Secole de-a rîndul s-au purtat aici lupte împotriva dominaţiei străine, mai întîi a arabilor şi apoi a portughezilor. Aceştia din urmă, cu binecuvîntarea absolută a bisericii catolice, au venit aici pentru a jefui ţara de bogăţiile ei: fildeş, aur şi sclavi. În final, după secole de oprimare colonială a izbucnit o luptă internă îndîrjită care a condus la cîştigarea independenţei ţării, în 1975. Din nefericire, această schimbare nu a făcut viaţa mai sigură, deoarece ţara a fost antrenată într-un război civil care a adus poporului, în special populaţiei rurale nevinovate, multă suferinţă.

Capitala Maputo

În ultimii zece ani, mii de mozambicani s-au refugiat în oraşe mici şi mari în căutarea unei siguranţe relative. Acest lucru este deosebit de evident în Maputo, unde amestecul de arhitectură portugheză pitorească şi africană viu colorată conferă oraşului o atmosferă animată. Dacă faci o scurtă plimbare pe străzile largi şi încadrate de copaci ale actualului Maputo, primul lucru pe care îl vei observa sînt mulţimile de oameni care merg grăbiţi la treburile lor zilnice. Există însă ceva deosebit. „În ciuda aglomeraţiei şi a greutăţilor vieţii cotidiene, oamenii sînt întotdeauna dispuşi să-ţi acorde un zîmbet“, remarcă Rodrigo, un misionar în Maputo. „Greu vei găsi oameni grosolani!“ Da, mozambicanii sînt cunoscuţi drept un popor spontan şi prietenos.

Evident, ca în majoritatea regiunilor din Africa, locul obişnuit de întîlnire a oamenilor este piaţa locală. Ca să ajungi acolo poţi să faci o plimbare în Chapa 100, denumirea locală a numeroaselor camionete folosite la transportul public. În mod obişnuit majoritatea oamenilor par să se agaţe de partea exterioară a camioanetelor, în loc să stea înăuntru. Poate că este mai bine să mergi pe jos.

Mozambicanii sînt antreprenori iremediabili. Cine vizitează Maputo nu poate să nu observe cît de mulţi sînt cei care se ocupă cu instalarea de prăvălioare pe trotuare sau la colţurile străzilor. Vreţi să cumpăraţi fructe proaspete, legume, plante medicinale sau mirodenii? Există din belşug de toate. Dar dacă vreţi o găină vie, nuci de anacard sau trestie pentru construirea casei? Nimic nu dă prea multă bătaie de cap şi totul se face într-o atmosferă prietenească. Stau, de asemenea, la dispoziţia dumneavoastră servicii ca lustruirea pantofilor sau spălarea maşinii. Cu o bară de fier încinsă şi o foiţă de plastic, un băieţel îţi poate chiar înveli cu o peliculă protectoare documentele de valoare.

Deşi nu toate îndeletnicirile de pe stradă sînt strict legale, ele se practică totuşi. Negustorii ambulanţi ilegali sînt numiţi dumba nenge, ceea ce înseamnă „bizuie-te pe picioarele tale“. Acest lucru este sigur deoarece, atunci cînd autorităţile trec în inspecţie, iuţimea picioarelor este esenţială pentru supravieţuirea afacerii lor precare.

Judecînd după miros, trebuie să fim în apropierea pieţei de peşte! Zilnic, în orele tîrzii ale după-amiezei, de-a lungul plajelor de pe Costa do Sol se desfăşoară o activitate trepidantă în jurul bărcilor de pescuit, în timp ce acestea aduc peştele prins în cursul zilei. În afară de peşti de toate formele şi mărimile, există crabi, homari şi, bineînţeles, vestiţii creveţi mozambicani. Totuşi, ar putea să vă intereseze şi un alt tip de pescuit care se desfăşoară în interiorul şi în afara oraşului Maputo.

„Pescari de oameni“

De cînd au fost recunoscuţi legal în Mozambic, Martorii lui Iehova au fost bine primiţi de public. Un bărbat şi-a exprimat aprecierea prin următoarele cuvinte: „La Londra am văzut mulţi ca voi pe străzi. De fapt, oriunde am fost, am văzut Martori ai lui Iehova. Acum îmi pare bine că vă văd şi aici“.

Dacă primirea de Biblii şi de literatură biblică în portugheză şi tsonga, limbile locale, constituie vreun indiciu, înseamnă că avem într-adevăr de a face cu un popor cu înclinaţii spirituale. Paula, o altă misionară, raportează că într-o dimineaţă obişnuită de sîmbătă se pot plasa cu succes circa 50 de reviste în bazar, sau piaţa centrală. Cartea Questions Young People Ask—Answers That Work se dovedeşte a fi extrem de apreciată. În urma războiului mulţi tineri au fost surghiuniţi sau au rămas orfani, şi ei par să aprecieze valoarea şi îndrumarea oferită de această carte.

Într-o manieră degajată, tipic africană, grupuri largi de persoane interesate se adună în jurul misionarului pentru a auzi ce se spune. Aceste întruniri de pe trotuare se transformă deseori în discuţii scripturale animate. O soră îşi aminteşte de o experienţă interesantă:

„Odată, în timp ce depuneam mărturie pe stradă, mi s-a făcut frică cînd un jeep militar s-a oprit scîrţîind lîngă mine. Un soldat tînăr a strigat la cineva de pe stradă: «Hei, tu de colo, spune-i doamnei să vină aici». Cînd m-am dus la el, soldatul a surîs larg şi a spus: «Sînteţi oameni buni. Ne bucurăm să vă vedem aici. Cred că aveţi o carte despre tineri. Aş vrea şi eu una». I-am răspuns că nu am nici una, dar l-am asigurat că de îndată ce vom avea în stoc, îi voi trimite una acasă“.

Livrările către depozit

Pentru a face faţă cererii crescînde de literatură, biroul filialei Watch Tower Society din Africa de Sud livrează literatură unui depozit din Maputo din două în două săptămîni. Manuel, un misionar, are grijă de depozit şi răspunde de organizarea distribuirii de literatură.

Într-o dimineaţă, un bărbat de vîrstă medie a trecut pe acolo şi a întrebat la ce slujea acel loc. Manuel i-a răspuns că era un depozit de literatură biblică. Bărbatul a ieşit, dar după un minut s-a întors.

„Parcă aţi spus că acestea sînt cărţi biblice, nu?“, a întrebat el.

„Exact“, a răspuns Manuel.

„Cărei organizaţii îi aparţin ele?“, a întrebat bărbatul.

„Martorilor lui Iehova“, a răspuns Manuel, adăugînd: „Acoperim nevoile congregaţiilor locale cu această literatură“.

„Aha, Martorii lui Iehova!“, a exclamat el şi faţa i s-a înseninat. „Îmi plac multe lucruri la voi. Dar există ceva ce nu-mi place.“

„Ei bine, ce vă place la noi?“, a întrebat Manuel cu tact.

„Îmi plac cărţile interesante şi instructive pe care le produceţi“, a explicat bărbatul. „Ceea ce îmi displace este că nu pot să obţin niciodată suficiente. Nici nu ştiţi cît de înfometaţi sîntem în Maputo de literatură ca a voastră.“ Apoi a scos o listă scrisă de mînă cu publicaţii tipărite de Watch Tower Society, inclusiv multe ediţii vechi ale revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! care îi lipseau.

„Port această listă cu mine peste tot, i-a spus el lui Manuel. „Ori de cîte ori întîlnesc Martori ai lui Iehova, încerc să obţin orice publicaţie au. Dacă mă puteţi ajuta să fac rost de ceea ce am pe listă, sînt dispus să plătesc foarte bine.“

A urmat apoi o conversaţie. Manuel a aflat că bărbatul respectiv a venit pentru prima dată în contact cu Martorii lui Iehova în anii ’50, cînd a citit cartea Creaţia. Deoarece lucrarea Martorilor lui Iehova era însă interzisă sub guvernul portughez, el nu prea a făcut progrese.

Cînd, mai tîrziu, l-a vizitat pe bărbatul respectiv la birou, Manuel a observat că toate publicaţiile Watch Tower pe care acesta le avea erau învelite în plastic şi aranjate cu grijă. Manuel a putut să-i facă rost bărbatului respectiv de publicaţiile care îi lipseau pentru a-şi completa colecţia, şi a stabilit un studiu biblic cu el şi cu familia lui.

Toată această plantare şi udare spirituală începe acum să producă şi mai mult rod deoarece Dumnezeu continuă ‘să o facă să crească’. Există indicii sigure că recolta de oameni orientaţi spre dreptate continuă să aducă un extraordinar belşug în Mozambic! — 1 Corinteni 3:6; Ioan 4:36.

Progres teocratic în ciuda obstacolelor

La ora actuală există în Maputo şi în localităţile limitrofe peste 50 de congregaţii. Cu toate acestea, nu există nici măcar o Sală a Regatului aparţinînd Martorilor lui Iehova. De ce? Deoarece datorită situaţiei economice precare, congregaţiile nu au fost capabile să construiască nimic deşi unele dintre ele deţin teren de ani de zile.a

Totuşi, aceste obstacole nu au împiedicat progresul. În prezent, în sudul Mozambicului se conduc mai bine de 5 000 de studii biblice la domiciliu. Cererea de studii este atît de mare, încît trebuie să se stabilească anumite priorităţi. Dacă cineva solicită un studiu, se înţelege de la sine că va participa la toate întrunirile congregaţiei.

O congregaţie situată într-un cartier cu locuinţe sărăcăcioase a avut recent, la întrunirile de duminică, 189 de participanţi, deşi nu sînt decît 71 de vestitori ai veştii bune. Acest grup mare se întruneşte în aer liber, în curtea unei case. Locul respectiv este ferit de privirile trecătorilor printr-o tablă ondulată şi un gard de trestie. Înainte de fiecare întrunire, terenul este măturat bine, şi mulţi din auditoriu, inclusiv mulţi adulţi, stau pe rogojini din trestie aşezate pe pămînt. Atenţia lor este concentrată asupra programului! Deoarece mulţi dintre cei noi nu au un exemplar al Turnului de veghere după care să urmărească studiul, ei învaţă să fie foarte atenţi în timpul citirii paragrafelor şi majoritatea ridică mîna pentru a răspunde la întrebările puse de conducătorul studiului.

O altă congregaţie, de 59 de vestitori, are de obicei un auditoriu de peste 140 de persoane. În mod obişnuit, ei se întrunesc pe o terasă deschisă, dar cînd plouă congregaţia se înghesuie în cele două camere ale micului apartament. Cei care nu încap se răspîndesc pe culoar, la bucătărie şi pe balcon. Şi aici se remarcă aprecierea şi atenţia acordată de fiecare, inclusiv de tineri, prin faptul că toţi urmăresc cu multă atenţie programul.

Nicăieri nu se observă aşa de bine potenţialul pentru creşterile viitoare ca la adunări. Recent, o adunare de circumscripţie s-a desfăşurat într-o fostă arenă de coride din centrul oraşului. Imaginaţi-vă supriza celor aproximativ 3 000 de vestitori cînd au văzut asistînd la sesiuni peste 10 000 de persoane!

„Mare este secerişul“

Asemenea experienţe demonstrează cu claritate că mai este mult de lucru în Mozambic. Există congregaţii care numai recent au fost vizitate pentru prima dată de supraveghetorul de circumscripţie trimis de Biroul filialei. Ele primesc acum mai mult ajutor pentru a putea pune în aplicare în congregaţie procedurile de organizare corespunzătoare.

De asemenea, congregaţiile apreciază foarte mult sosirea recentă a misionarilor de la Galaad. Francisco, un bătrîn din Maputo, remarcă: „Acesta este un important pas întreprins pentru noi. Noi aveam zel. Aveam iubire. Dar nu eram la curent cu multe probleme organizatorice. Ceea ce ne trebuie efectiv este cineva cu o experienţă nemijlocită care să ne înveţe ce anume să facem. Acum sîntem deosebit de bucuroşi că îi avem pe misionari alături de noi“.

La rîndul lor, misionarii se bucură că le pot fi de folos fraţilor lor. Hans, care a fost repartizat recent în Mozambic, după ce slujise 20 de ani în Brazilia, conchide: „Este un mare privilegiu să lucrezi terenul mozambican! Simţim că sîntem aici în pragul unei creşteri masive. Este atît de mult de lucru. Am putea folosi numai în Maputo încă 10 sau 20 de misionari.“

Activitatea teocratică crescîndă din Mozambic ne aminteşte de unul dintre îndemnurile lui Isus: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“ (Matei 9:37, 38). Sîntem îndreptăţiţi să credem că Iehova va răspunde la această rugăminte stăruitoare în favoarea slujitorilor săi din Mozambic.

Mii de Martori ai lui Iehova au petrecut 12 ani sau mai mult în centrele de detenţie din nord-vestul Mozambicului. Cînd, recent, unii dintre ei s-au întors la Maputo, singura avere pe care o aveau era o bucată de material cu care să-şi înfăşoare coapsele. Dar ceea ce aveau din belşug era credinţa! Contribuţiile generoase din partea fraţilor lor de credinţă din ţările învecinate i-au ajutat să poată începe o nouă viaţă.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Congregaţiile se bucură de o frumoasă asistenţă cu ocazia depunerilor de mărturie efectuate de creştini sîmbătă dimineaţa

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Vi-l prezentăm pe Jaimito, un băieţel de cinci ani. El s-a născut într-un lagăr de detenţie. În prezent, părinţii lui Jaimito sînt bucuroşi că s-au întors la Maputo. În fiecare săptămînă, Francisco, tatăl lui Jaimito, adună întreaga familie pentru un studiu biblic. Ambii părinţi petrec timp îndelungat pentru a-şi instrui copiii să fie învăţători eficienţi în serviciul de teren. Lui Jaimito îi place foarte mult să plaseze literatură în piaţa centrală

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Faptul că congregaţiile nu au la dispoziţie Săli ale Regatului nu le împiedică progresul. În majoritatea cazurilor, asistă la întruniri de două ori mai multe persoane decît numărul vestitorilor