Vorbirea în limbi — un fenomen care ia proporţii

„O PUTERE pusese stăpînire pe limba mea şi cuvintele curgeau ca apa. Ce bucuros eram! Aveam un sentiment de curăţenie desăvîrşită. De atunci încoace sînt un alt om“, a exclamat cineva care a trăit extraordinarul fenomen al vorbirii într-o „limbă necunoscută“.

Tocmai aţi citit relatarea unei persoane despre prima sa vorbire într-o „limbă necunoscută“. ‘Dar ce este asta?’ ar putea întreba pe bună dreptate unii. Este vorba despre acea practică sau credinţă existentă în unele biserici în care anumiţi bărbaţi şi femei pretind că au fost îndemnate de spiritul lui Dumnezeu să vorbească în limbi străine sau ciudate pe care nu le cunosc.

Acesta este un fenomen religios care ia proporţii. Considerat odinioară ca o manifestare aparţinînd în exclusivitate penticostalilor, vorbirea în limbi trece acum graniţele cultelor tradiţionale, ajungînd să includă baptişti, episcopalieni, luterani, metodişti, presbiterieni şi romano-catolici. Starea unei persoane care se află într-o asemenea postură a fost descrisă ca extaz, frenezie, transă şi hipnoză. Unii o numesc chiar manifestare a isteriei. Vorbirea în limbi, sau glosolalia, este asociată cu misticismul şi manifestările charismatice.

De ce există în prezent dorinţa pentru darul limbilor?

În cartea sa Tongues of the Spirit, Cyril G. Williams avansează ideea unei „corelări între sentimentul frustrării şi dorinţa «de a vorbi în limbi»“. El prezintă vorbirea în limbi ca fiind un mecanism de uşurare care are „valoare terapeutică în calitate de mijloc de reducere a tensiunii“ şi de „împăciuitor al unui conflict lăuntric“. Frustrările în activitatea ecleziastică, tulburările afective, eşecul în munca profesională, pierderea unei persoane dragi, tensiunile din familie sau îmbolnăvirea unui membru al familiei sînt factori care contribuie la această vorbire extaziată.

În mod asemănător, în The Psychology of Speaking in Tongues, John P. Kildahl spune că „anxietatea este o cerinţă obligatorie pentru dezvoltarea abilităţii de a vorbi în limbi“. Pe baza unui studiu personal şi a unui sondaj efectuat cu atenţie, s-a constatat că „peste 85% din cei care vorbesc în limbi au trecut printr-o criză de anxietate care a precedat vorbirea în limbi“. De exemplu, o mamă voia să vorbească în limbi ca să se poată ruga pentru fiul ei care era bolnav de cancer. Un bărbat a început să vorbească în limbi în timpul unei perioade în care era nehotărît cu privire la acceptarea unei oferte de promovare în serviciu. O femeie a început să vorbească în limbi la aproape o săptămînă după ce soţul ei a intrat într-o organizaţie care îi ajută pe alcoolici să-şi învingă acest viciu.

Ce simte persoana respectivă?

O altă persoană care a vorbit în limbi pentru prima dată a declarat: „Simţeam ca un foc prin tot corpul, friguri, mari broboane de transpiraţie, furnicături şi un fel de slăbiciune în membre“. Fenomenul vorbirii în limbi este deseori însoţit de un comportament ciudat care pe unii îi tulbură. De exemplu, „o fată aproape că s-a înecat cu salivă în timp ce se întindea pe un scaun, avînd ceafa sprijinită de spătarul lui, călcîiele pe podea şi picioarele ţepene“. Pe toată durata întrunirii unei confesiuni, „un bărbat a făcut tumbe în aer de la un capăt la celălalt al bisericii“.

„Pentru unii, spune profesorul William J. Samarin, vorbirea în limbi este o condiţie preliminară pentru a fi botezaţi cu Spirit Sfînt.“ Fără ea, ei „au sentimentul că nu sînt absolut compleţi“. Ea este considerată şi „ca răspuns la rugăciune, ca garanţie a iubirii şi a acceptării de către Dumnezeu“. Alţii au spus că le dă un sentiment de armonie interioară, de bucurie şi pace, precum şi un „sentiment mai accentuat de putere“ şi „un sentiment mai profund de identitate“.

Este vorbirea extaziată într-adevăr o dovadă a acţiunii spiritului sfînt? Oare acest fenomen identifică o persoană ca fiind un creştin adevărat? Face vorbirea în limbi parte din închinarea acceptată azi de Dumnezeu? La aceste întrebări nu trebuie să răspundem pripit. De ce? Deoarece dorim ca închinarea noastră să aibă aprobarea şi binecuvîntarea lui Dumnezeu.