Cum poate credinţa să-i ajute pe cei bolnavi

RELATĂRILE biblice referitoare la unele vindecări miraculoase ne dau asigurarea că Dumnezeu este interesat de starea bună a sănătăţii noastre şi demonstrează puterea sa de a vindeca. Întrucît aceste vindecări miraculoase l-au glorificat pe Dumnezeu şi au produs atît de multă bucurie, este raţional să ne întrebăm: Mai este în acţiune darul vindecărilor prin spiritul sfînt?

Răspunsul la această întrebare este nu — iar motivul s-ar putea să-i surprindă pe unii. Acele vindecări miraculoase din secolul întîi şi-au atins scopul. The Illustrated Bible Dictionary consemnează în mod corect: „Scopul vindecărilor miraculoase era religios, nu medical“. Care au fost cîteva dintre scopurile religioase cărora le-au servit aceste miracole?

În primul rînd, vindecările miraculoase efectuate de Isus au servit scopului de a-l identifica pe el însuşi drept Mesia. Iar după moartea sa, ele au contribuit la confirmarea faptului că binecuvîntarea lui Dumnezeu se afla asupra noii congregaţii creştine (Matei 11:2–6; Evrei 2:3, 4). În plus, ele au demonstrat faptul că promisiunea lui Dumnezeu de a vindeca omenirea în lumea nouă va fi împlinită. Ele confirmă credinţa noastră că va veni cu adevărat timpul cînd „nici un locuitor nu va zice: «Sînt bolnav». Poporul care va locui în ţară va fi iertat de eroarea sa“ (Isaia 33:24, NW). Odată ce aceste scopuri din secolul întîi au fost atinse, nu a mai fost nevoie de miracole.

Este demn de remarcat faptul că discipolii lui Isus din secolul întîi au suferit ei înşişi de unele infirmităţi care nu au fost vindecate în mod miraculos. Aceasta este o dovadă suplimentară a faptului că activitatea de vindecare miraculoasă efectuată de Isus, precum şi cea efectuată de apostoli era destinată să predea unele adevăruri importante, nu să furnizeze un serviciu medical. Cînd a recomandat o terapie pentru frecventele cazuri de îmbolnăvire ale lui Timotei, Pavel a pledat în favoarea utilizării medicinale a vinului, nu în favoarea vindecării prin credinţă. Pavel, care a efectuat vindecări miraculoase, nu a găsit nici o uşurare pentru acel „ţepuş în carne“ care continua să-l „pălmuiască“. — 2 Corinteni 12:7; 1 Timotei 5:23.

Cînd apostolii au murit, darul vindecărilor a încetat. Pavel însuşi indicase că urma să se întîmple acest lucru. Asemănînd congregaţia creştină cu un copil, Pavel a spus: „Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd am devenit matur, am terminat cu [trăsăturile unui copil, NW]“. Ideea din această ilustrare era că darurile miraculoase ale spiritului făceau parte din copilăria congregaţiei creştine. Ele erau „trăsăturile unui copil“. Drept urmare, el a afirmat: „[Darurile miraculoase] vor înceta“. — 1 Corinteni 13:8–11.

Poate credinţa să ne ajute cînd ne îmbolnăvim?

Totuşi, chiar dacă nu ne bizuim pe vindecarea prin credinţă, este potrivit, desigur, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ajutor atunci cînd ne îmbolnăvim. Şi, cu siguranţă, nu este nimic greşit ca şi alţii să se roage în folosul nostru. Dar rugăciunile trebuie să fie realiste şi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (1 Ioan 5:14, 15). Biblia nu ne porunceşte nicăieri să ne rugăm pentru vindecarea prin credinţă.a Noi ne rugăm mai degrabă pentru a primi sprijinul iubitor din partea lui Iehova pe parcursul încercărilor cauzate de boală.

Biblia arată pentru ce anume se pot ruga cei fideli în caz de boală, spunînd: „Iehova însuşi îl va susţine pe patul de suferinţă; cu siguranţă, tu îi vei schimba tot patul în timpul bolii lui“ (Psalmul 41:3, NW). Meditarea asupra Cuvîntului lui Dumnezeu îi va ajuta şi pe cei care suferă de o boală emoţională. Psalmistul a scris: „Propria ta bunătate iubitoare, o, Iehova, a continuat să mă susţină. Cînd gîndurile mele neliniştitoare au devenit numeroase în interiorul meu, propriile tale consolări au început să-mi dezmierde sufletul“. — Psalmul 94:18, 19, NW; vezi şi 63:6–8.

În plus, trebuie să dăm dovadă de o bună judecată în probleme de sănătate, iar Biblia ne sfătuieşte în această privinţă. Este mult mai bine să trăim în armonie cu principiile biblice decît să ne angajăm în consumul de droguri, fumat, beţie sau exces de mîncare, iar atunci cînd apare o boală, să ne îndreptăm cu disperare spre vindecarea prin credinţă. Faptul că cineva se roagă pentru un miracol atunci cînd este lovit de boală nu substituie o conduită înţeleaptă pentru contracararea unei boli care poate fi evitată, de exemplu, folosirea unei alimentaţii nutritive, dacă este disponibilă, sau căutarea unui ajutor medical specializat, acolo unde este posibil.

Cuvîntul lui Dumnezeu ne încurajează, de asemenea, să cultivăm o mentalitate sănătoasă care ne poate favoriza sănătatea fizică. Cartea Proverbele ne sfătuieşte: „O inimă calmă este viaţa organismului de carne, dar gelozia este putrezire pentru oase“. „O inimă care este veselă face bine ca vindecător, dar spiritul care este doborît usucă oasele“ (Proverbele 14:30; 17:22, NW). Faptul de a ne ruga pentru ca spiritul sfînt să dezvolte în noi calmul şi veselia nu poate avea decît efecte benefice asupra sănătăţii noastre fizice. — Filipeni 4:6, 7.

Ce se poate spune despre vindecarea prin credinţă?

Desigur, chiar dacă cineva se bucură de o viaţă plină de sănătate, atît cît îi permite situaţia, totuşi el se poate îmbolnăvi. Ce-i de făcut atunci? Este păgubitor să meargă la un vindecător prin credinţă, în speranţa de a fi vindecat? Da, este păgubitor. Vindecătorii prin credinţă din timpurile moderne rareori profesează în mod gratuit. Iar faptul de a cheltui banii cu un vindecător prin credinţă, cînd aceşti bani ar putea fi cheltuiţi pentru a primi un ajutor medical, ar putea duce la suferinţe şi pierderi. Mai mult decît atît, de ce să le daţi bani unor indivizi care profită de credulitatea oamenilor?

Cineva ar putea argumenta: ‘Cu siguranţă, vindecarea prin credinţă trebuie să aibă o oarecare valoare chiar dacă numai un mic număr dintre cei care merg la „vindecători“ sînt vindecaţi’. Dar este discutabil faptul că vindecătorii prin credinţă vindecă realmente pe cineva într-un mod care să dureze. Encyclopædia Britannica recunoaşte: „S-au realizat relativ puţine cercetări conform unor proceduri clasice asupra multelor elemente necunoscute ale vindecării prin credinţă“.

Chiar dacă un mic număr de persoane se pare că au fost vindecate, aceasta nu este o dovadă a activităţii spiritului sfînt. În Predica de pe munte, Isus a spus: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»“ (Matei 7:22, 23). Isus a mai spus că anumite persoane, deşi dezaprobate de Dumnezeu, vor atrage atenţia asupra lor înseşi prin intermediul unor semne: „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni pînă acolo încît să înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi“ (Matei 24:24). Cu siguranţă, vindecătorii prin credinţă din timpurile moderne, cu prezentările lor teatrale, cu pretinsele lor vindecări miraculoase şi solicitînd mereu bani, ar putea fi incluşi în aplicarea acestor cuvinte.

Aceştia nu păşesc pe urmele lui Isus. Atunci, pe cine urmează ei? Apostolul Pavel ne dă o indicaţie cînd spune: „Şi nu este de mirare, căci chiar Satan se preface într-un înger de lumină. Nu este deci mare lucru, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor“ (2 Corinteni 11:14, 15). Dacă vindecătorii prin credinţă nu efectuează vindecările pe care le pretind, atunci ei sînt nişte înşelători, urmînd calea lui Satan, „care induce în eroare întregul pămînt locuit“ (Apocalipsa 12:9, NW). Dar ce se poate spune dacă, într-o mică minoritate de cazuri, ei efectuează vindecări? Nu ar trebui să conchidem că ‘lucrările lor puternice’ sînt efectuate cu puterea lui Satan şi a demonilor lui? Ba da, aşa trebuie să stea lucrurile!

Timpul unei vindecări reale

Vindecările miraculoase realizate de Isus au fost efectuate cu ajutorul spiritului sfînt al lui Dumnezeu. Ele au demonstrat că el are drept scop să rezolve toate problemele de sănătate ale omului la timpul fixat de el. Iehova promite „vindecarea neamurilor“ (Apocalipsa 22:2). Şi el nu numai că va vindeca bolile, dar va înlătura şi moartea. Ioan explică faptul că Isus a venit „pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Ce vindecare minunată va fi aceasta! Isus va efectua din nou vindecări asemenea celor consemnate în Biblie, dar la scară mult mai mare. El îi va învia chiar şi pe cei morţi (Ioan 5:28, 29)! Cînd vor avea loc acestea?

În lumea nouă a lui Dumnezeu care, potrivit tuturor dovezilor, este foarte aproape. Această lume nouă, care urmează să fie inaugurată după ce va fi înlăturată pentru totdeauna răutatea acestui sistem de lucruri, va fi o reală binecuvîntare pentru omenirea sinceră. Ea va fi o lume fără suferinţă. „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut“ (Apocalipsa 21:4). Ce contrast în comparaţie cu ceea ce vedem astăzi în jurul nostru!

Aşadar, în caz de boală, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru sprijin. Şi, indiferent că sînteţi bolnav sau sănătos, învăţaţi despre modul în care va fi într-adevăr posibilă viaţa veşnică fără boală. Consolidaţi-vă credinţa în această promisiune demnă de încredere a lui Dumnezeu studiind multele referinţe pe care le face Biblia cu privire la aceasta. Învăţaţi cum scopul lui Dumnezeu în această privinţă se apropie de împlinire conform propriului său orar. Să nu aveţi nici o îndoială, căci Cuvîntul lui Dumnezeu ne asigură: „El va înghiţi, într-adevăr, moartea pentru totdeauna, şi Domnul Suveran Iehova, în mod cert, va şterge lacrimile de pe toate feţele“. — Isaia 25:8, NW.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Vindecările miraculoase efectuate de Isus şi-au atins scopul

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Isus va repeta şi va înmulţi vindecările miraculoase