Vor avea succes planurile de securitate internaţională?
„DIN îndurarea lui Dumnezeu, războiul rece care a dominat lumea timp de peste 40 de ani se pare că a luat sfîrşit“, declară One World, revistă a WCC (Consiliul Mondial al Bisericilor). „Evenimentele semnificative din Europa Centrală şi Răsăriteană . . . par să fie de bun augur pentru pacea şi securitatea din Europa şi din restul lumii“, adaugă scriitorul anglican John Pobee, din cadrul Programului WCC de Educaţie Teologică.
Reprezentanţii WCC nu sînt singurii care fac o legătură între Dumnezeu şi planurile omului de securitate internaţională. În aprilie 1991, la scurt timp după războiul din Golful Persic, Papa Ioan Paul i-a trimis un mesaj secretarului general ONU de atunci, Javier Pérez de Cuéllar, în care spunea: „Episcopii Bisericii catolice din Orientul Mijlociu şi din Occident au încredere în acţiunea Naţiunilor Unite . . . Ei speră că, prin intermediul Naţiunilor Unite şi al organizaţiilor ei specializate, cei care au fost aduşi de recentul război într-o situaţie de necesitate acută vor găsi negreşit înţelegere şi solidaritate internaţională“.
Mai mult decît atît, Vaticanul a fost unul dintre cele 35 de state care au formulat şi semnat atît Actul final de la Helsinki din 1975, cît şi Documentul de la Stockholm din 1986. Cînd Naţiunile Unite au declarat anul 1986 drept „Anul Internaţional al Păcii“, papa a răspuns invitînd reprezentanţi ai principalelor religii ale lumii să participe la o reuniune în cadrul „Zilei mondiale de rugăciune pentru pace“. În octombrie 1986, reprezentanţi ai credinţelor budiste, hinduse, islamice, şintoiste, anglicane, luterane, greco-ortodoxe, iudaice şi ai altor credinţe s-au reunit la Assisi, Italia, şi s-au rugat pe rînd pentru pace mondială.
Cîţiva ani mai tîrziu, într-o predică ţinută la Roma, arhiepiscopul anglican de Canterbury a evocat momentul de mai sus. „La Assisi, a spus el, am văzut că episcopul Romei [papa] a putut strînge laolaltă bisericile creştine. Am putut să ne rugăm împreună, să vorbim împreună şi să acţionăm împreună pentru pacea şi bunăstarea omenirii . . . La acea iniţiativă de rugăciune pentru pace mondială am simţit că am fost în prezenţa lui Dumnezeu care a spus: «Iată eu fac un lucru nou».“
Alte religii, chiar dacă nu au fost reprezentate la Assisi, sînt şi ele optimiste în ce priveşte planurile omului pentru securitate internaţională. Un editorial din Die Kerkbode, ziarul oficial al Bisericii reformate olandeze din Africa de Sud, a spus: „Trăim trecerea într-o nouă ordine mondială. Ceea ce cu cîţiva ani în urmă părea de neconceput se petrece chiar înaintea ochilor noştri. Reconcilierea care are loc pe marea scenă a lumii între Uniunea Sovietică şi Occident are largi implicaţii regionale. În această parte a lumii în care trăim, oameni care, de obicei, se opuneau unii altora şi erau adversari ireconciliabili vorbesc unii cu alţii şi îndemnul la ‘pace’ se aude pretutindeni . . . Din punct de vedere creştin, toate eforturile de a aduce pace între oameni trebuie încurajate. Putem să ne rugăm pentru pace în timpul nostru“.
Binecuvîntează Dumnezeu planurile omului de securitate internaţională?
Ce spune Biblia?
Cu privire la încrederea în străduinţele umane, Biblia oferă un avertisment direct: „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pămîntean, căruia nu-i aparţine nici o salvare. Spiritul său iese, el se întoarce în pămîntul său; în acea zi pier gîndurile lui“ (Psalmul 146:3, 4, NW). Progresele actuale spre pace pot părea încurajatoare. Dar trebuie să fim realişti. Puterile oamenilor sînt limitate. Adeseori evenimentele sînt mai mari decît ei. Oamenii pot rareori să sesizeze opiniile sau forţele ascunse care răstoarnă planurile lor concepute cu grijă.
Cu şapte sute de ani înainte de timpul lui Isus, în zilele profetului Isaia, conducătorii iudei făceau planuri de securitate prin intermediul unor tratate internaţionale cu ţările învecinate, în mod comparabil cu ceea ce se petrece astăzi. Şi în timpul acela conducătorii religioşi sprijineau acţiunile politicienilor. Dar Isaia a avertizat: „Faceţi planuri, şi nu se va alege nimic de ele! Spuneţi un cuvînt şi va fi fără urmări!“ (Isaia 8:10). Planurile lor au eşuat într-un mod dezastruos. Este posibil oare ca acelaşi lucru să se petreacă şi în prezent?
Da, este posibil, deoarece prin acelaşi profet Dumnezeu a anunţat că are propriul Său mod de a aduce securitate pe pămînt. Aceasta se va întîmpla nu printr-o organizaţie omenească, ci printr-un descendent al regelui israelit David (Isaia 9:6, 7). Acest Moştenitor al regelui David este Isus Cristos care, atunci cînd a fost interogat de către Pontius Pilat, a recunoscut că era un Rege, dar a spus: „Regatul meu nu face parte din această lume“ (Ioan 18:36, NW; Luca 1:32). Într-adevăr, Regatul lui Isus urma să fie ceresc. Da, acesta — nu Naţiunile Unite, nici vreo altă naţiune politică de pe pămînt — urmează să aducă o securitate durabilă şi demnă de încredere pe pămînt. — Daniel 2:44.
Isus Cristos a prezis că Regatul său îşi va începe guvernarea din ceruri într-un moment în care vor exista „războaie şi relatări despre războaie“, cînd „se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat“. Împlinirea profeţiei marchează anul 1914 ca fiind momentul în care s-a întîmplat acest lucru şi identifică anii care au urmat de atunci drept „încheierea sistemului de lucruri“. — Matei 24:3, 6–8, NW.
Ce înseamnă aceasta? Că timpul care mai rămîne pentru această ordine prezentă este limitat şi că în curînd va expira. Este acesta un motiv de îngrijorare sau de întristare? Nu, dacă ne amintim de cruzimea, nedreptatea, opresiunea, războaiele şi toate suferinţele care au marcat acest sistem de lucruri. Cu certitudine, va fi o uşurare să te afli sub un conducător despre care Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia spune: „Duhul DOMNULUI [Spiritul lui Iehova, NW] Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de DOMNUL [Iehova, NW]“. — Isaia 11:2.
O securitate reală pe pămînt
Într-adevăr, pe pămînt nu va exista o securitate reală pînă cînd, sub Regatul lui Dumnezeu, se va împlini la scară mondială profeţia lui Isaia: „Iată, Eu creez ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte“ (Isaia 65:17). Indiferent cît de multe rugăciuni fac conducătorii religioşi în favoarea acestei lumi, planurile omeneşti de securitate internaţională nu pot înlocui modul lui Dumnezeu de a aduce pace şi securitate.
Securitatea mondială şi permanentă pe care o va inaugura Regatul lui Dumnezeu va fi glorioasă. Iată chiar una dintre descrierile pe care le găsim în Biblie: „Ele vor trebui să-şi făurească din săbii brăzdare de plug şi din lănci foarfece de grădină. Nu vor mai ridica sabia naţiune contra naţiune, nici nu vor mai învăţa războiul. Şi ei, într-adevăr, vor şedea fiecare sub viţa lui de vie şi sub smochinul lui şi nu va mai exista nimeni care să-i facă să tremure; căci însăşi gura lui Iehova al armatelor a vorbit lucrul acesta“. — Mica 4:3, 4, NW.
Numai securitatea garantată de Dumnezeu poate fi permanentă şi demnă de încredere. Prin urmare, în loc să vă puneţi încrederea în cei nobili, de ce nu v-aţi pune încrederea în el? Atunci veţi constata cît de adevărate sînt cuvintele psalmistului: „Fericit este cel ce îl are pe Dumnezeul lui Iacob în ajutorul său, şi a cărui speranţă este în Iehova, Dumnezeul său, Făuritorul cerului şi al pămîntului, al mării şi a tot ce există în ele, Cel care respectă adevărul pe timp indefinit“. — Psalmul 146:5, 6, NW.
[Chenarul de la pagina 7]
Biserica catolică şi politica internaţională
„Cu toate că Cristos a spus că regatul său «nu este din lumea aceasta», unii clerici de rang înalt, precum şi papalitatea ca instituţie, au participat în mod intens la luptele politice naţionale şi internaţionale, începînd din timpul lui Constantin.“ — Biserica catolică în politica mondială, de profesorul Eric Hanson de la Universitatea iezuită Santa Clara.