Întrebări de la cititori

◼ Ce ar trebui să facă o familie creştină dacă copilul lor frecventează o şcoală în care instruirea religioasă este obligatorie?

Părinţii creştini nu vor ca minorii lor să fie îndoctrinaţi cu religia falsă. Dar pot exista situaţii în care copiii nu pot refuza să fie într–o clasă unde se predă religia, cu toate că ei nu participă la acţiunile sau ceremoniile religiei false.

Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a dat un minunat model în ce priveşte instruirea religioasă a copiilor. El şi–a crescut descendenţii în Canaan, unde erau înconjuraţi de erori religioase şi practici „sacre“ respingătoare (compară cu Exodul 34:11-15; Leviticul 18:21-30; Deuteronomul 7:1-5, 25, 26; 18:9-14). Cu toate acestea, el era izvorul instruirii religioase a familiei sale. Dumnezeu era convins că Avraam va „porunci fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea DOMNULUI, făcînd ce este drept“. — Geneza 18:19.

Ca tînăr, şi Isus a beneficiat de instruirea în familie şi în congregaţie cu privire la închinarea adevărată. Astfel, el „progresa în înţelepciune şi în dezvoltare fizică şi în favoarea lui Dumnezeu şi a oamenilor“. — Luca 2:52, NW.

În majoritatea regiunilor pămîntului, tinerii creştini beneficiază de o instruire laică în şcolile de stat. Nu toate lucrurile care se predau acolo sînt în deplină concordanţă cu adevărul biblic şi faptele dovedite. De exemplu, multe generaţii de tineri creştini au frecventat orele de ştiinţă sau de biologie care făceau parte din programa şcolară obişnuită. Majoritatea lor au fost, astfel, expuşi la teoriile dominante ale evoluţiei şi ale concepţiilor asociate cu aceasta, privind originile „naturale“ ale vieţii pe pămînt.

Totuşi, această expunere nu a făcut din tinerii creştini aderenţi ai evoluţiei lipsite de Dumnezeu. De ce? Deoarece acasă şi la întrunirile creştine ei primiseră informaţii exacte bazate pe Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu, care i–a ajutat să–şi educe „facultăţile de percepţie, pentru a discerne atît binele, cît şi răul“ (Evrei 5:14, NW). Mulţi părinţi studiaseră cu copiii lor abordarea echilibrată a evoluţiei, aşa cum este prezentată aceasta în volumul care consolidează credinţa, intitulat Cum a apărut viaţa — prin evoluţie sau prin creaţie?a. Astfel echipaţi, aceşti elevi nu au acceptat drept credibilă instruirea din clasă referitoare la evoluţie. Dar ei au fost capabili să demonstreze prin răspunsurile şi testele date în clasă că acordau importanţă detaliilor prezentate şi le puteau învăţa. Unii au avut chiar prilejul să dea ca alternative explicaţii în concordanţă cu faptele prezentate în Biblie de către Creatorul omului. — 1 Petru 3:15.

Dar ce se poate spune despre orele de clasă dedicate instruirii în religia locală predominantă sau chiar în religie în general?

Este puţin probabil că o asemenea instruire va fi prezentată din punct de vedere neutru, ca simplă informaţie. S–ar putea chiar ca profesorul să fie un practicant al acelei religii şi, astfel, să încerce să influenţeze mintea şi inima elevilor. De aceea Martorii lui Iehova preferă ca minorii lor să fie scutiţi de la orele de instruire religioasă. Lucrul acesta le poate da posibilitatea copiilor lor să–şi folosească timpul de la şcoală în mod mai avantajos pentru a–şi termina temele la alte materii sau ca să studieze în bilioteca şcolii.

În unele locuri, totuşi, asemenea cereri au fost respinse; şcoala sau autorităţile guvernamentale pot chiar să pretindă ca toţi copiii să frecventeze şi să termine cursul de religie pentru a putea absolvi şcoala. Fiecare familie trebuie să hotărască personal ce să facă în acest caz.

În trecut, unii dintre slujitorii lui Dumnezeu s–au aflat în mod involuntar în situaţii în care au trebuit să suporte să fie expuşi la învăţăturile sau acţiunile religioase, rămînînd totodată loiali adevăratului Dumnezeu. Aşa s–a petrecut, după toate probabilităţile, şi cu Moise. El a fost crescut ca nepot al faraonului Egiptului şi „a fost instruit în toată înţelepciunea egiptenilor“ (Faptele 7:20-22, NW). Aceasta includea, probabil, într–o oarecare măsură, credinţele şi practicile religioase obişnuite în Egipt. Dar Moise era ocrotit de instruirea superioară pe care o primise, evident, de la familia sa şi, poate, de la alţi evrei. — Exodul 2:6-15; Evrei 11:23-26.

Gîndiţi–vă şi la exemplul celor trei tineri evrei, asociaţi ai lui Daniel, care primiseră o instruire specială în Babilon şi fuseseră desemnaţi ca lucrători guvernamentali (Daniel 1:6, 7). Ei nu aveau libertatea să facă sau să refuze să facă orice doreau. Cu o anumită ocazie, regele Nebucadneţar a decretat ca ei să se adune, împreună cu celelalte persoane oficiale, în faţa chipului de aur pe care el pusese să fie ridicat pe cîmpia Dura, unde urmau să fie îndeplinite acte de devoţiune naţionalistă. Cum au reacţionat cei trei evrei la acest fapt? Putem fi siguri că ei ar fi preferat să nu fie prezenţi acolo, dar aceasta nu era posibil.b Totuşi, ei au rămas fideli convingerilor lor şi Dumnezeului Atotputernic. Conştiinţa lor pioasă le–a permis să fie prezenţi, ei refuzînd însă cu hotărîre să participe la orice act de închinare falsă sau să se angajeze personal în aşa ceva. — Daniel 3:1-18.

Cînd este obligatoriu ca toţi elevii să fie prezenţi la ora de religie şi, poate, să înveţe în măsura în care este necesar ca să poată lua examenele, copiii din familiile adevăraţilor creştini ar putea fi prezenţi, aşa cum au fost prezenţi la porunca lui Nebucadneţar cei trei evrei. Dar tinerii creştini îl vor pune pe primul plan pe Dumnezeu. Nu va fi deloc nevoie ca ei să contrazică fiecare afirmaţie incorectă care se face sau fiecare practică nescripturală la care iau parte ceilalţi, la fel cum şi cei trei evrei nu au încercat să se amestece cînd ceilalţi s–au aplecat pînă la pămînt înaintea chipului de aur. Totuşi, tinerii creştini nu vor participa la actele de închinare, la rugăciunile în comun, la cîntările religioase şi alte asemenea lucruri.

Se cuvine ca aceşti tineri să se străduiască mult cu alte ocazii să asimileze cunoştinţe ziditoare din «Sfintele Scripturi, care pot să le dea înţelepciune spre mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus» (2 Timotei 3:15). Comunicînd cu copiii lor, părinţii trebuie să supravegheze permanent conţinutul instruirii care se face în clasă. Aceasta îi va ajuta pe creştinii adulţi să înţeleagă ce necesităţi trebuie corectate sau clarificate pe baza Bibliei, astfel încît copiii lor să nu se dezorienteze sau să fie induşi în eroare.

[Note de subsol]