Cum ne putem recompensa faţă de Iehova?

IEHOVA DUMNEZEU furnizează cel mai bun exemplu în ce priveşte faptul de a dărui. El acordă întregii omeniri „viaţa, suflarea şi toate lucrurile“ (Faptele 17:25). Dumnezeu face să răsară soarele său peste cei răi la fel ca peste cei drepţi (Matei 5:45). Într–adevăr, Iehova «ne–a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, ne–a dat hrană din belşug şi ne–a umplut inimile de bucurie» (Faptele 14:15–17). Da, „orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, coborîndu–se de la Tatăl luminilor“! — Iacov 1:17.

Pe lîngă toate darurile materiale care provin de la Dumnezeu, el ne trimite lumină spirituală şi adevăr (Psalmul 43:3). Slujitorii loiali ai lui Iehova sînt bogat binecuvîntaţi cu hrana spirituală pe care el o furnizează la timpul potrivit prin intermediul «sclavului fidel şi prevăzător» (Matei 24:45–47, NW). Noi putem beneficia de îngrijirile spirituale din partea lui Dumnezeu deoarece el a făcut posibil ca oameni păcătoşi şi supuşi morţii să fie împăcaţi cu el. Cum anume? Prin moartea Fiului său, Isus Cristos, care şi–a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi (Matei 20:28; Romani 5:8–12). Ce dar minunat din partea lui Iehova, Dumnezeul iubitor! — Ioan 3:16.

Este posibil să ne recompensăm?

Cu secole înainte de a fi furnizat preţul de răscumpărare, un psalmist inspirat a apreciat atît de mult mila, eliberarea şi ajutorul acordat de Dumnezeu, încît a spus: „Ce îi voi înapoia lui Iehova pentru toate binefacerile lui faţă de mine? Voi înălţa cupa marii salvări şi voi chema numele lui Iehova. Îmi voi îndeplini jurămintele făcute lui Iehova, da, în faţa întregului său popor.“ — Psalmul 116:12–14, NW.

Dacă îi sîntem dedicaţi lui Iehova din toată inima, chemăm numele lui cu credinţă şi ne îndeplinim jurămintele făcute lui. Ca Martori ai lui Iehova, noi îl putem binecuvînta pe Dumnezeu vorbind întotdeauna bine despre el şi declarînd mesajul despre Regat (Psalmul 145:1, 2, 10–13; Matei 24:14). Dar noi nu–l putem îmbogăţi pe Iehova, care deţine toate lucrurile, sau să ne recompensăm pentru toate binefacerile lui faţă de noi. — 1 Cronici 29:14–17.

Faptul de a face donaţii pentru înaintarea intereselor Regatului nu este o modalitate de a ne recompensa faţă de Iehova sau de a–l îmbogăţi. Totuşi, aceste daruri ne oferă posibilitatea să ne manifestăm iubirea faţă de Dumnezeu. Contribuţiile date, nu dintr–o motivaţie egoistă sau pentru a ne face reclamă şi a primi laude, ci dintr–un spirit de generozitate şi cu scopul de a promova închinarea adevărată, îi procură donatorului fericire şi binecuvîntare de la Iehova (Matei 6:1–4; Faptele 20:35). O persoană îşi poate asigura participarea la acest mod de a dărui şi la fericirea ce rezultă de aici dacă va pune cu regularitate deoparte ceva din bunurile sale materiale pentru a sprijini închinarea adevărată şi pentru a–i ajuta pe cei merituoşi (1 Corinteni 16:1, 2). Ar trebui oare efectuat lucrul acesta prin intermediul unei zeciuieli?

Ar trebui să dai zeciuială?

Iehova a spus prin intermediul profetului său Maleahi: „Aduceţi toate zeciuielile în depozit, ca să existe hrană în casa mea; şi puneţi–mă, vă rog, la încercare în privinţa aceasta, . . . ca să vedeţi dacă nu voi deschide stăvilarele cerurilor şi dacă nu voi deşerta într–adevăr asupra voastră o binecuvîntare, pînă cînd nu va mai fi nevoie.“ — Maleahi 3:10, NW.

O zeciuială este a zecea parte din ceva. Ea înseamnă a da sau a plăti 10% ca tribut. Zeciuiala este dată îndeosebi în scopuri religioase. Aceasta înseamnă a da a zecea parte din venitul personal pentru promovarea închinării.

Patriarhul Avraam (Avram) i–a dat lui Melhisedec, regele–preot al Salemului, o zecime din prada obţinută în urma victoriei sale împotriva lui Chedorlaomer şi a aliaţilor săi (Geneza 14:18–20; Evrei 7:4–10). Mai tîrziu, Iacov a jurat că îi va da lui Dumnezeu o zecime din toate bunurile sale materiale (Geneza 28:20–22). În fiecare din aceste cazuri, oferirea acestei zecimi era voluntară, dat fiind faptul că acei evrei din vechime nu aveau legi care să–i oblige să dea zeciuială.

Zeciuiala sub prevederile Legii

Ca popor al lui Iehova, israeliţii au primit legi referitoare la zeciuială. Se pare că acestea prevedeau folosirea a două zecimi din venitul anual, deşi unii erudiţi consideră că exista numai o singură zeciuială anuală. În cursul unui an sabatic nu se plătea nici o zeciuială, deoarece atunci nu era de aşteptat ca cineva să aibă vreun venit (Leviticul 25:1–12). Zeciuielile erau date împreună cu primele roade oferite lui Dumnezeu. — Exodul 23:19.

O zecime din produsele pămîntului şi din fructele pomilor şi, evident, din rodul cirezilor şi al turmelor era dusă la sanctuar şi era dată leviţilor, care nu primiseră nici o moştenire în ţară. La rîndul lor, ei dădeau a zecea parte din ceea ce primeau pentru a susţine preoţimea aaronică. Evident, cerealele erau treierate iar fructele viţei de vie şi măslinului erau transformate în vin şi ulei înainte de a prezenta zeciuiala. Dacă un israelit dorea să dea bani în loc de produse, putea s–o facă, cu condiţia să adauge o cincime din valoarea acestora. — Leviticul 27:30–33; Numeri 18:21–30.

Se pare că mai era pusă deoparte şi o altă zeciuială. În mod normal, ea era utilizată de către o familie atunci cînd poporul se aduna cu ocazia sărbătorilor. Dar ce se întîmpla dacă distanţa pînă la Ierusalim era prea mare pentru a putea transporta în mod practic această zeciuială? Atunci, cerealele, vinul nou, uleiul şi animalele erau convertite în bani, care puteau fi transportaţi uşor (Deuteronomul 12:4–18; 14:22–27). La sfîrşitul celui de–al treilea şi al şaselea an din fiecare ciclu sabatic de şapte ani, zeciuiala era pusă deoparte pentru leviţi, locuitori străini, văduve şi orfani. — Deuteronomul 14:28, 29; 26:12.

Legea nu prevedea vreo pedeapsă pentru neprezentarea zeciuielii. Iehova prevăzuse mai degrabă ca poporul să fie sub o puternică obligaţie morală de a da zeciuială. Uneori, israeliţii trebuiau să declare înaintea lui că şi–au plătit zeciuiala în mod deplin (Deuteronomul 26:13–15). Tot ce era reţinut în mod nejustificat era privit drept ceva furat de la Dumnezeu. — Maleahi 3:7–9.

Zeciuiala nu era un aranjament împovărător. În realitate, cînd israeliţii respectau aceste legi, ei deveneau mai prosperi. Zeciuiala promova închinarea adevărată fără să accentueze în mod exagerat modul în care se efectuau îngrijirile de ordin material în vederea ei. Aşadar, aranjamentul zeciuielii în Israel contribuia la binele tuturor. Dar se aplică zeciuiala în cazul creştinilor?

Trebuie creştinii să dea zeciuială?

Pentru un timp, zeciuiala a fost un lucru curent în domeniul creştinătăţii. The Encyclopedia Americana afirmă: „Ea . . . a devenit curentă în mod treptat începînd din secolul al VI–lea. Conciliul de la Tours, din 567, şi al doilea Conciliu de la Macon, din 585, au pledat în favoarea zeciuielii. . . . Abuzurile au devenit obişnuite, îndeosebi atunci cînd dreptul de a colecta zeciuielile a fost adesea acordat sau vîndut unor laici. Începînd cu Papa Grigore al VII–lea, această practică a fost declarată ilegală. Mulţi laici şi–au prezentat atunci drepturile lor de a strînge zeciuiala mînăstirilor şi consiliilor canonice ale catedralelor. Reforma nu a abolit zeciuiala, iar practicarea ei a continuat atît în Biserica Romano–catolică, cît şi în ţările protestante.“ Zeciuiala a fost abolită sau înlocuită treptat în diferite ţări şi puţine religii o mai practică în prezent.

Aşadar, trebuie creştinii să dea zeciuială? În concordanţa sa biblică, Alexander Cruden spunea: „Nici Salvatorul nostru, nici apostolii săi nu au poruncit vreun lucru în privinţa zeciuielii.“ Într–adevăr, creştinilor nu li s–a poruncit să dea zeciuială. Dumnezeu însuşi a pus capăt Legii mozaice, cu aranjamentele ei referitoare la zeciuieli, ţintuind–o pe stîlpul de tortură al lui Isus (Romani 6:14; Coloseni 2:13, 14). Creştinilor nu li se cere să dea o sumă concretă pentru a acoperi cheltuielile congregaţiei, în schimb, ei oferă totuşi contribuţii voluntare.

Onorează–l pe Iehova cu lucrurile tale de valoare

Desigur, dacă un creştin decide în mod voluntar să dea o zecime din venitul său pentru a contribui la progresul închinării adevărate, nu există nici o obiecţie de ordin scriptural pentru astfel de donaţii. Într–o scrisoare ataşată donaţiei sale, un băiat de 15 ani din Papua Noua Guinee a scris: „Cînd eram mic, tatăl meu obişnuia să–mi spună: «Cînd vei începe să lucrezi, va trebui să–i dai lui Iehova primele roade.» Îmi amintesc cuvintele din Proverbele 3:1, 9, care afirmă că trebuie să–i dăm lui Iehova primele roade pentru a–l onora. Aşadar, am promis să fac acest lucru, iar acum trebuie să–mi împlinesc promisiunea. Sînt foarte fericit să trimit aceşti bani pentru a susţine lucrarea Regatului.“ Biblia nu le impune creştinilor să facă o astfel de promisiune. Totuşi, faptul de a da cu generozitate este o modalitate excelentă de a manifesta un viu interes pentru promovarea închinării adevărate.

Un creştin ar putea opta să nu fixeze o limită anume pentru donaţiile pe care le face în scopul înaintării închinării la Iehova Dumnezeu. Să ilustrăm acest lucru: În timp ce se aflau la un congres al Martorilor lui Iehova, două surori în vîrstă discutau despre donaţiile pe care le puteau face pentru lucrarea Regatului. În legătură cu obţinerea de alimente din incinta locului de congres una dintre surori, care are 87 de ani, a întrebat cît ar putea costa acestea, astfel încît să poată dona suma respectivă. Cealaltă soră, care este de 90 de ani, a spus: «Dă atît cît crezi că merită — şi încă puţin pe deasupra!» Ce atitudine excelentă au manifestat aceste două surori în vîrstă!

Întrucît membrii poporului lui Iehova i–au dedicat lui tot ce posedă, ei oferă cu bucurie donaţii băneşti şi alte contribuţii pentru a susţine închinarea adevărată (compară cu 2 Corinteni 8:12). De fapt, modalitatea creştină de a dărui oferă posibilitatea de a demonstra profunda apreciere faţă de închinarea la Iehova. Acest fel de a da nu este limitat la o zeciuială sau o zecime şi ar putea exista împrejurări în care o persoană să se simtă impulsionată să ofere mai mult în scopul înaintării intereselor Regatului. — Matei 6:33.

Apostolul Pavel a spus: „Fiecare să facă aşa cum a hotărît în inima lui, nu cu părere de rău, nici din constrîngere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9:7, NW). Dacă dăruieşti ceva cu bucurie şi generozitate în sprijinul închinării adevărate, îţi va merge bine, deoarece un proverb înţelept spune: „Onorează–l pe Iehova cu lucrurile tale de valoare şi cu primele roade din toate produsele tale. Atunci depozitele tale de provizii vor fi pline de belşug; şi căzile tale cu vin nou vor da pe dinafară.“ — Proverbele 3:9, 10, NW.

Noi nu–l putem îmbogăţi pe Cel Preaînalt. Lui îi aparţine tot aurul şi argintul, fiarele de pe o mie de munţi şi lucruri de valoare fără număr (Psalmul 50:10–12). Nu ne vom putea recompensa niciodată faţă de Dumnezeu pentru toate binefacerile lui în folosul nostru. Dar ne putem manifesta aprecierea profundă pe care o avem pentru el şi pentru pivilegiul de a–i aduce un serviciu sacru spre lauda sa. Şi putem fi siguri că binecuvîntări abundente se vor revărsa asupra celor care dăruiesc cu generozitate pentru a promova închinarea pură şi a–l onora pe iubitorul şi generosul nostru Dumnezeu, Iehova. — 2 Corinteni 9:11.

[Chenarul de la pagina 29]

CUM CONTRIBUIE UNII CREŞTINI LA LUCRAREA REGATULUI

◻ CONTRIBUŢII PENTRU LUCRAREA DE PREDICARE: Mulţi pun deoparte sau îşi fixează în buget o anumită sumă pe care o depun în cutiile de contribuţii cu inscripţia „Contribuţii pentru lucrarea de predicare — Matei 24:14“. În fiecare lună, congregaţiile înaintează aceste sume fie sediului mondial din Brooklyn, New York, fie celui mai apropiat birou de filială.

◻ DARURI: Donaţii voluntare de bani pot fi trimise direct la Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania, 25 Columbia Heights, Brooklyn, New York 11201, sau la biroul de filială local. Pot fi donate şi bijuterii sau alte obiecte de valoare. Aceste contribuţii ar trebui să fie însoţite de o scurtă scrisoare în care să se arate că sînt în exclusivitate un dar.

◻ ARANJAMENTUL DONAŢIEI CONDIŢIONATE: La Watch Tower Society se pot oferi bani pentru păstrare pînă la moartea donatorului, cu prevederea ca, în caz de nevoie, banii să fie returnaţi donatorului.

◻ ASIGURARE: Watch Tower Society poate fi numită beneficiară a unei poliţe de asigurare pe viaţă sau în cadrul unei dispoziţii de pensie. Societatea ar trebui informată în cazul efectuării unui astfel de aranjament.

◻ CONTURI BANCARE: Conturi bancare, certificate de depunere, ori conturi individuale în retragere pot fi transferate la Watch Tower Society pentru păstrare sau pot fi convertite în conturi plătibile la deces, în conformitate cu reglementările bancare locale. Societatea ar trebui informată în cazul efectuării unor astfel de aranjamente.

◻ ACŢIUNI ŞI BONURI DE BURSĂ: Acţiuni şi bonuri de bursă pot fi donate pentru Watch Tower Society fie sub formă de dar exclusiv, fie sub forma unui aranjament prin care sumele încasate vor fi plătite în continuare donatorului.

◻ BUNURI IMOBILIARE: Bunuri imobiliare vandabile pot fi donate în contul Watch Tower Society fie sub formă de dar exclusiv, fie sub forma rezervării dreptului de proprietate pe viaţă pentru donator, acesta putînd continua să locuiască în imobil pe tot parcursul vieţii sale. Societatea trebuie contactată înainte de a i se transfera în mod legal un bun imobiliar.

◻ TESTAMENTE ŞI CREDITE: Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania poate primi moştenire proprietăţi sau bani prin intermediul unui testament întocmit în mod legal, sau poate fi numită beneficiară a unui contract de credit. Un credit acordat în folosul unei organizaţii religioase s–ar putea bucura de anumite scutiri fiscale. O copie a testamentului sau a contractului de credit ar trebui trimis Societăţii.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la aceste probleme, adresaţi–vă în scris biroului organizaţiei.