De ce sunt folosite relicvele în închinare

IMAGINAŢI-VĂ că vă aflaţi în Neapole, la începutul secolului al XVlll–lea. În catedrala oraşului, filozoful irlandez George Berkeley stă în picioare înaintea unei relicve religioase vestite. El priveşte cu scepticism la aparenta fluidificare a sîngelui lui „San Gennaro“ — „sfîntul“ catolic Ianuarius.

De atunci încoace Neapole s–a schimbat foarte puţin în această privinţă. De exemplu, acum cîţiva ani, în pofida vremii nefavorabile care se instalase la un moment dat, biserica era din nou ticsită de oameni şi se părea că avusese loc un miracol. Relicva şi o procesiune condusă de cardinalul–arhiepiscop au fost întîmpinate cu aplauze călduroase. Da, acesta era încă unul dintre numeroasele momente în care sîngele lui „San Gennaro“ părea că se fluidifică. Se spune că miracolele în legătură cu această relicvă religioasă au început în secolul al XlV–lea.

Potrivit tradiţiei catolice, o relicvă (cuvînt provenit din termenul latin relinquere, care înseamnă „a lăsa în urmă“) reprezintă un obiect lăsat de o persoană considerată a fi sfîntă. Aşa cum se arată în Dizionario Ecclesiastico, relicvele sînt, „în sensul strict al cuvîntului, trupul sau o parte din trup şi cenuşa Sfîntului, iar într–un sens mai larg, obiectul care a venit în contact cu trupul sfîntului, fapt pentru care merită devoţiune.“

Confirmare papală

Fără îndoială că mulţi oameni tratează cu respect relicvele religioase datorită miracolelor aparente asociate cu acestea. Confirmarea papală este, evident, o altă cauză a popularităţii lor.

În ultimii 70 de ani cel puţin patru papi au acordat o atenţie deosebită relicvelor. Într–un periodic catolic se arată că, asemenea predecesorului său Pius al XI–lea, Papa Pius al XII–lea „ţinea asupra sa relicvele unei sfinte din Lisieux“. Paul al VI-lea „ţinea un deget al apostolului [Toma] pe biroul din cabinetul său“, iar Ioan Paul al II–lea „păstrează în propriul său apartament fragmente din . . . rămăşiţele muritoare“ ale „Sfîntului Benedict“ şi ale „Sfîntului Andrei“. — 30 giorni, martie 1990, pagina 50.

Avînd în vedere asemenea confirmări papale, nu este surprinzător faptul că cererea de relicve atît pentru devoţiunea individuală, cît şi pentru cea publică este în creştere. Dar îi place oare lui Dumnezeu devoţiunea faţă de relicvele religioase?

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Un relicvariu — o casetă în care se păstrează relicve religioase

[Provenienţa fotografiei]

Courtesy of The British Museum