Întrebări de la cititori

◼ Care era „binele“ pe care nu–l putea face apostolul Pavel, aşa cum a menţionat el în Romani 7:19?

În esenţă, Pavel se referea la incapacitatea sa de a îndeplini toate lucrurile bune prevăzute în Legea mozaică. Acest lucru era imposibil atît pentru Pavel, cît şi pentru toţi ceilalţi, inclusiv pentru noi, din cauza imperfecţiunii şi păcatului. Dar nu trebuie să disperăm. Jertfa lui Isus a deschis calea pentru a fi iertaţi de Dumnezeu şi pentru a avea o poziţie bună în faţa Lui.

La Romani 7:19 citim: „Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac!“ Contextul arată că Pavel vorbea în primul rînd despre «bine» în sensul a ceea ce era prevăzut de Lege. În versetul 7 el spusese: „Este legea păcat? Nicidecum! Dar păcatul nu l–am cunoscut decît prin lege; căci n–aş fi fost conştient de existenţa poftei, dacă legea nu mi–ar fi spus: «Să nu pofteşti!»“ Da, Legea făcea să se înţeleagă că, întrucît nu o puteau respecta în totalitate, toţi oamenii erau păcătoşi.

Pavel menţionase în continuare că «odinioară, fiind fără lege, trăia». Cînd anume fusese valabil acest lucru? Atunci cînd el se afla în coapsele lui Avraam, înainte ca Iehova să furnizeze Legea. (Romani 7:9; compară cu Evrei 7:9, 10.) Deşi Avraam era imperfect, dat fiind că Legea nu fusese încă dată, el nu trebuia să–şi reamintească de starea lui de păcat din cauza nerespectării numeroaselor ei porunci. Înseamnă oare că o dată ce a fost dată Legea şi a fost dezvăluită imperfecţiunea umană, această Lege a produs rezultate rele? Nu. Pavel a continuat: „Aşa că legea, negreşit, este sfîntă, şi porunca este sfîntă, dreaptă şi bună.“ — Romani 7:12.

Să remarcăm faptul că Pavel a descris Legea ca fiind „sfîntă“ şi „bună“. În versetele următoare, el a explicat că „ceea ce este bun“ — Legea — a făcut să se înţeleagă că el era păcătos, iar păcatul îl făcea demn de moarte. Pavel a scris: „Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac! Şi dacă ce nu vreau, aceea practic, nu mai sînt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.“ — Romani 7:13–20.

În acest context, aşadar, Pavel nu vorbea despre bine în general, sau pur şi simplu despre fapte bune. (Compară cu Fapte 9:36; Romani 13:3.) El se referea îndeosebi la faptul de a face (sau de a nu face) lucruri care erau în armonie cu Legea bună a lui Dumnezeu. Mai înainte, el practicase în mod zelos religia iudaică şi — în comparaţie cu alţii — fusese „fără vină“. Totuşi, chiar dacă în mintea sa el fusese un sclav conştiincios al acelei legi bune, totuşi el nu trăise pe deplin în armonie cu ea (Filipeni 3:4–6). Legea reflecta normele perfecte ale lui Dumnezeu, dezvăluind faptul că, în carnea sa, apostolul era încă un sclav al legii păcatului şi astfel era condamnat la moarte. Totuşi, Pavel putea fi recunoscător pentru că, prin jertfa lui Cristos, era declarat drept — eliberat din legea păcatului şi de consecinţa corespunzătoare acesteia, condamnarea la moarte. — Romani 7:25.

Astăzi creştinii nu se află sub Legea mozaică, deoarece aceasta a fost ţintuită pe stîlpul de tortură (Romani 7:4–6; Coloseni 2:14). Totuşi, este bine ca noi să recunoaştem că ea nu a fost un cod împovărător căruia nu trebuie să–i mai acordăm nici o atenţie. Nu, în esenţă Legea era bună. Prin urmare, avem motive să citim cărţile biblice care conţin Legea şi să aflăm ce anume pretindea ea din partea Israelului. Martorii lui Iehova de pe întregul pămînt vor face în curînd lucrul acesta prin intermediul programului lor de citire săptămînală a Bibliei.

În timp ce citim Legea, trebuie să medităm asupra principiilor care stau la baza diferitelor ei statute precum şi asupra foloaselor pe care le–a tras poporul lui Dumnezeu în timp ce a căutat să respecte aceste porunci bune. Şi noi trebuie să recunoaştem că sîntem imperfecţi şi deci nu sîntem în stare să urmăm în totalitate binele pe care îl învăţăm din Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar în timp ce luptăm împotriva legii păcatului, ne putem bucura de perspectiva de a fi eliberaţi prin aplicarea jertfei lui Cristos în favoarea noastră.