Negaţi tendinţele păcătoase?
„GĂSESC, deci legea aceasta în cazul meu: cînd doresc să fac ce este drept, răul este prezent în mine. Îmi găsesc într–adevăr plăcerea în legea lui Dumnezeu, conform omului care sînt în interior, dar văd în membrele mele o altă lege, care se războieşte împotriva legii minţii mele şi mă face captiv legii păcatului care este în membrele mele“. — Romani 7:21-23.
Pentru a recunoaşte cele de mai sus, apostolul Pavel a avut nevoie de smerenie. Dar faptul că a procedat astfel l–a ajutat să împiedice ca tendinţele imperfecte să pună stăpînire pe el.
Tot la fel stau lucrurile şi cu adevăraţii creştini de astăzi. Cînd ajungem la o cunoştinţă exactă a adevărului biblic, noi facem schimbările necesare în modul nostru de viaţă, în conformitate cu normele lui Iehova. Tendinţele păcătoase rămîn însă, deoarece „înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui“ (Geneza 8:21). Sîntem noi suficient de sinceri pentru a recunoaşte tendinţele caracteristice care exercită presiuni asupra noastră? Sau negăm existenţa lor trăgînd, probabil, concluzia că «Aceasta ar putea fi o problemă pentru alţii, nu pentru mine»?
O asemenea autoamăgire ar putea fi fatală. O ilustrare biblică ne poate ajuta să înţelegem necesitatea de a ne recunoaşte tendinţele păcătoase şi de a le ţine în frîu.
De ce negarea este fatală
În timpurile biblice multe oraşe erau protejate de ziduri. Porţile — adesea construite din lemn — erau o parte relativ vulnerabilă a zidului interior al oraşului; prin urmare, ele erau mult mai energic apărate. Locuitorii construiau numai atîtea porţi cît erau necesare traficului pe timp de pace. Porţile de lemn erau adesea acoperite cu metal pentru a rezista focului. Turnurile erau construite în ziduri, astfel încît santinela postată în ele să poată observa de la distanţă apropierea inamicului.
Imaginaţi–vă ce s–ar fi întîmplat dacă locuitorii oraşului ar fi negat vulnerabilitatea porţilor acestuia şi, astfel, nu ar fi luat măsurile de protecţie necesare! Soldaţii inamici ar fi intrat cu uşurinţă în oraş, cucerindu–l.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Iehova ne cunoaşte la fiecare în parte punctele vulnerabile. „Nu există nici o creaţie care să nu fie descoperită privirii lui, ci totul este gol şi dezvăluit în ochii aceluia căruia trebuie să–i dăm socoteală“ (Evrei 4:13, NW). Poate că şi Satan a observat la noi anumite tendinţe păcătoase, cum ar fi denaturarea adevărului, un temperament iute, atracţia faţă de imoralitatea sexuală, materialismul, mîndria sau orice altceva. Dacă negăm faptul că există în noi tendinţe păcătoase, ne facem noi înşine complet vulnerabili la atacurile pe care Satan le îndreaptă împotriva credinţei noastre (1 Petru 5:8). Noi am putea fi biruiţi pe măsură ce dorinţele incorecte depăşesc tendinţele simple, dînd naştere păcatului (Iacov 1: 14,15). Noi trebuie să fim asemenea lui Pavel, recunoscîndu–ne cinstit fiecare «poartă de lemn» ce ar putea exista.
Fortificaţi–vă!
Nu ar avea nici un rost să ne recunoaştem înclinaţiile rele iar după aceea să nu întreprindem nimic cu privire la ele. Aceasta ar fi ca şi cum un om care se priveşte în oglindă, observă trăsătura căreia ar trebui să–i dea atenţie, dar pleacă fără să facă schimbările necesare (Iacov 1:23-25). Da, trebuie să acţionăm astfel încît să ne ferim de a fi biruiţi de tendinţele păcătoase. Cum putem face lucrul acesta?
Adesea, în timpurile biblice, oraşele mai mici, sau „care aparţineau“ de altele, nu erau împrejmuite cu ziduri (Numeri 21:25, 32; Judecători 1:27; 1 Cronici 18:1; Ieremia 49:2). Locuitorii acestor oraşe se puteau refugia în oraşele împrejmuite cu ziduri. Oraşele fortificate serveau astfel ca loc de refugiu pentru oamenii din împrejurimile lor.
Biblia îl descrie pe Iehova Dumnezeu ca pe un turn, un loc de refugiu, un zid la care putem fugi pentru a fi ocrotiţi (Proverbe 18:10; Zaharia 2:4, 5). Astfel, Iehova este principala apărare a slujitorilor săi. Rugăciunea continuă adresată lui este foarte necesară (1 Tesaloniceni 5:17). Un alt ajutor este Biblia. Folosindu–ne de Cuvîntul lui Dumnezeu, ar fi bine să ne analizăm acele domenii în care sîntem slabi. Noi am mai putea pune de o parte, pentru o examinare repetată, articole bazate pe Biblie, care vorbesc despre propriile noastre «porţi de lemn».
De asemenea, întocmai ca santinela din turn, noi putem observa, ca să zicem aşa, de la distanţă duşmanul şi să acţionăm în consecinţă. Cum anume? Evitînd împrejurările în care am putea fi puşi faţă în faţă cu tentaţia sau cu presiunile. De exemplu, cineva care se stăpîneşte să–şi modereze consumul de băuturi alcoolice, va proceda corect dacă va evita locurile unde accesul la aceste băuturi este ceva obişnuit sau este chiar încurajat.
Toate acestea pretind efort. Dar, dacă apostolul Pavel s–a «purtat aspru cu trupul său» pentru a rezista înclinaţiilor imperfecte, nu ar fi oare necesar ca şi noi să depunem eforturi? O asemenea tratare conştientă a tendinţelor noastre păcătoase va demonstra că urmăm îndrumarea apostolului Petru: „Căutaţi cu stăruinţă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină“. — 1 Corinteni 9:27; 2 Petru 3:14.
Recunoaşteţi şi acţionaţi
Să nu vă descurajaţi dacă, în ciuda eforturilor depuse, nu dispar toate tendinţele imperfecte. Atît timp cît sîntem imperfecţi, înclinaţiile rele vor fi, într–o anumită măsură, întotdeauna prezente, întocmai ca în cazul lui Pavel. Noi însă trebuie să lucrăm încontinuu la înlăturarea lor, nepermiţîndu–le să dea naştere păcatului.
Să fim conştienţi, însă, de deosebirea dintre a recunoaşte realitatea imperfecţiunii şi aceea de a o tolera. Lucrul acesta ar putea fi ilustrat prin exemplul unui om care are în pieptul său o inimă slabă. El ar trebui să facă faţă acestei realităţi străduindu–se să–şi păstreze inima într–o stare cît se poate de bună. El nu s–ar putea gîndi că, deoarece inima propriu–zisă îi este slabă, ar putea renunţa la orice restricţii şi să trăiască după bunul său plac.
Să ştim, aşadar, că tăria noastră nu trebuie să stea în faptul că negăm orbeşte tendinţele păcătoase, ci în recunoaşterea lor şi în luarea de măsuri împotriva lor. Astfel, să nu ne fie teamă să recunoaştem faţă de noi înşine şi faţă de Iehova domeniile în care sîntem cu uşurinţă tentaţi şi presaţi. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne iubim mai puţin, sau că iubirea lui Iehova faţă de noi se va diminua. De fapt, pe măsură ce ne vom apropia mai mult de Iehova cu cea mai serioasă intenţie de a–i obţine aprobarea, el se va apropia tot mai mult de noi. — Iacov 4:8.
[Legenda fotografiei de la pagina 31]
Acest model al oraşului Meghido prezintă porţile fortificate şi zidurile protectoare ale oraşelor din antichitate
[Provenienţa fotografiei]
Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.