În curînd, nici boală, nici moarte!

NIMĂNUI nu–i place să fie bolnav sau să moară. Un profesor de medicină socială declară: „Căutarea unei vieţi mai lungi pare să aibă un caracter aproape universal în toată istoria şi în majoritatea comunităţilor umane. Ea este legată de impulsul fundamental spre autoconservare . . . Ponce de Leon este doar cel mai vestit dintr–un şir lung de oameni care şi–au petrecut existenţa căutînd o viaţă mai lungă. Cea mai mare parte a ştiinţei medicale este dedicată păstrării vieţii pe o perioadă mai lungă, prin combaterea bolii şi a morţii.“

Moartea ne răneşte atît de mult natura lăuntrică, încît, cînd se abate asupra prietenilor şi membrilor de familie, ne străduim, aproape instinctiv, să–i amortizăm şocul. Cartea Funeral Customs the World Over remarcă: „Nu există nici un grup care, indiferent cît de primitiv sau de civilizat ar fi la o extremă sau la cealaltă, fiind lăsat liber să acţioneze de unul singur şi în limita mijloacelor sale, să nu îngroape cadavrele membrilor săi în cadrul unei ceremonii. . . . Lucrul acesta satisface tendinţe universale profunde. A–l îndeplini pare ceva «drept», iar a nu–l îndeplini, îndeosebi pentru aceia care sînt strîns legaţi prin familie, sentimente, convieţuire, momente petrecute împreună sau prin alte relaţii, pare ceva «greşit», o omisiune nefirească, o chestiune care te face să–ţi ceri iertare sau să te ruşinezi. . . . [Omul] este o fiinţă care îşi îngroapă morţii cu ceremonie.“

Originea bolii şi a morţii

Ideea că boala şi moartea vor fi într–o bună zi eliminate exercită deci o puternică atracţie, dar există vreun temei pentru o asemenea credinţă? Există, într–adevăr, şi ea este atît raţională şi credibilă, cît şi infailibilă. Temeiul îi constituie Sfînta Biblie — Cuvîntul inspirat al Creatorului nostru.

Această carte explică clar originea suferinţei umane. Ea ne spune că primul om, Adam, a fost creat de Dumnezeu şi aşezat într–o grădină paradiziacă drept locuinţă, aceasta fiind localizată undeva în Orientul Mijlociu. Adam a fost creat om perfect, boala şi moartea fiindu–i necunoscute. Curînd după aceea i–a fost alăturată o soţie, perfectă ca el, şi, împreună, au avut perspectiva vieţii eterne pe pămînt. — Geneza 2:15-17, 21-24.

Această stare idilică nu a durat mult. De ce? Deoarece Adam a ales în mod egoist o cale de viaţă independentă de Dumnezeu. Rezultatul a fost munca istovitoare, durerea, boala şi, în final, moartea (Geneza 3:17-19). Descendenţii lui au moştenit nefericitul fel de viaţă ales de el. Romani 5:12 explică: „Printr–un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit.“ Iar Romani 8:22 adaugă: „Ştim că pînă în ziua de azi, toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii.“

Pe pămînt sau în cer?

Totuşi, Biblia ne asigură că Dumnezeu va readuce în curînd omenirea ascultătoare la starea fericită pe care au pierdut–o Adam şi Eva. Iată ce spune Apocalipsa 21:3, 4: „Dumnezeu Însuşi va fi cu ei . . . El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut.“ Un profet antic a prezis, de asemenea, timpul cînd „nici un locuitor nu [va] zice: «Sînt bolnav!»“ — Isaia 33:24.

Vă puteţi imagina o lume fără spitale, morgă şi morminte? Vă puteţi imagina să trăiţi continuu, eliberaţi chiar şi de ameninţarea cu suferinţa şi moartea? Da, promisiunea lui Dumnezeu trezeşte emoţii profunde în noi toţi. Totuşi, cum putem fi siguri că această minunată perspectivă este pentru planeta Pămînt, nu pentru cer? Observaţi contextul citatelor scripturale de mai sus. Primele versete din Apocalips, capitolul 21 vorbesc despre „un cer nou şi un pămînt nou“. Se face afirmaţia clară că Dumnezeu va fi cu oamenii şi că ei vor fi poporul său. Promisiunea din cartea lui Isaia potrivit căreia nimeni nu va fi bolnav este urmată de o referire la „poporul care locuieşte în [ţară]“ şi care a fost „iertat de nelegiuirea lui“.

Deci aceste promisiuni încurajatoare se referă la viaţa de pe pămînt! Iar ele se armonizează cu rugăcinea lui Isus către Tatăl său: „Facă–se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pămînt.“ — Matei 6:10.

De ce în curînd?

Martorii lui Iehova au ajutat milioane de oameni să ajungă să realizeze că aceste promisiuni se vor împlini în viitorul apropiat. Pe ce bază, totuşi, sînt ei atît de siguri de aceasta? Pe baza covîrşitoarelor dovezi că trăim în „ultimele zile“ ale prezentului sistem, sau aranjament, de lucruri de pe pămînt (2 Timotei 3:1-5, NW). Discipolii lui Isus au cerut un semn referitor la timpul cînd se va încheia sistemul de lucruri. Drept răspuns, Isus a prezis amănunţit escaladarea evenimentelor mondiale care au loc de la izbucnirea primului război mondial, în 1914.a Apoi a adăugat: „Cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, la uşi. Adevărat vă spun, nu va trece generaţia aceasta pînă nu se vor întîmpla toate acestea.“ Deci unii din generaţia care trăia în 1914 vor trăi ca să vadă sfîrşitul prezentului sistem mondial. — Matei 24:33, 34.

În timpul acela Iehova Dumnezeu îl va însărcina pe Fiul său, Isus Cristos, să iasă ca să distrugă toate cauzele suferinţei şi nefericirii de pe suprafaţa frumoasei planete Pămînt. Biblia defineşte eliminarea răutăţii drept „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ de la Armaghedon. — Apocalipsa 16:14, 16.

Un număr vast de oameni vor supravieţui acestui eveniment care impune teamă şi respect şi vor trăi ca să vadă începutul domniei paşnice a lui Isus Cristos (Apocalipsa 7:9, 14; 20:4). Deşi guvernarea sa va acţiona din cer, de rezultatele ei binefăcătoare se vor bucura toţi cei care trăiesc pe pămînt — atît supravieţuitorii Armaghedonului, cît şi miliardele de oameni care vor fi ulterior sculaţi dintre morţi. Următoarea promisiune va deveni atunci realitate: „El [Cristos] trebuie să guverneze ca rege pînă cînd Dumnezeu îi va fi pus pe toţi duşmanii sub picioarele sale. Cît despre ultimul duşman, moartea trebuie să fie redusă la nimic.“ — 1 Corinteni 15:25, 26, NW.

Putem deci să exclamăm plini de încredere: „În curînd, nici boală, nici moarte!“ Aceasta nu este o speranţă iluzorie, nici o dorinţă deşartă. Ea este promisiunea sigură a lui Iehova Dumnezeu, „care nu poate să mintă“. Vreţi să vă puneţi încrederea în această speranţă? Ea vă poate aduce foloase veşnice! — Tit 1:2.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Boala şi moartea vor fi înlocuite în curînd cu o sănătate înfloritoare şi viaţă eternă