Cînd va veni cu adevărat pacea trainică?

„RĂZBOIUL este una din constantele istoriei, constantă care nu s–a diminuat o dată cu civilizaţia sau cu democraţia“, scriau Will şi Ariel Durant în cartea The Lessons of History (Învăţămintele Istoriei). „Pacea reprezintă o stare de echilibru instabil, care poate fi păstrat numai prin recunoaşterea supremaţiei sau prin egalitatea puterilor.“

Într–adevăr, în pofida eforturilor intense, pacea trainică a ocolit pînă acum omenirea. De ce? Deoarece cauzele războiului sînt mult mai profunde decît conflictele politice, teritoriale sau sociale pe care le vedem la suprafaţă. Cei doi Durant remarcau: „Cauzele războiului sînt identice cu cele ale concurenţei dintre indivizi: setea de cîştig, dorinţa de luptă şi mîndria; dorinţa de hrană, de terenuri, de materii prime, de combustibili, de putere.“

Cu toate acestea, Biblia, în special, identifică principalele cauze ale conflictelor şi ale războaielor dintre oameni, însă la o scară mai mare. Iată ce citim: „De unde vin luptele şi certurile dintre voi? Nu vin oare din plăcerile voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, sînteţi plini de invidie şi nu puteţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi.“ — Iacov 4:1, 2.

Aşadar, problema poate fi rezumată astfel: Pentru ca adevărata pace să vină, trebuie să eliminăm din toţi oamenii nu numai simptomele — războaie, revolte, lovituri de stat, revoluţii — ci şi cauzele fundamentale ale acestora — suspiciunea, lăcomia, ura, duşmănia. Acestea trebuiesc înlocuite cu acţiuni compatibile cu asemenea calităţi altruiste ca iubirea, bunătatea, încrederea şi generozitatea. Există oare cineva care este capabil să realizeze aceste lucruri? Dacă ele depind de pămîntenii muritori şi imperfecţi, răspunsul nu poate fi decît negativ. Însă există cineva pentru care aceste lucruri nu sînt prea grele. Acesta este Cel care deţine răspunsul la întrebarea: Cînd va veni cu adevărat pacea?

Acela care poate să aducă pacea trainică

În urmă cu aproximativ 28 de secole, profetul Isaia a fost inspirat să declare: „Căci un copil ni s–a născut, un fiu ni s–a dat; şi domnia princiară va fi pe umărul său. Şi va fi numit cu numele de Sfătuitor Minunat, Dumnezeu Puternic, Tată Etern, Prinţ al Păcii. Abundenţa domniei princiare şi a păcii (. . .) nu va avea sfîrşit.“ — Isaia 9:6, 7, NWT.

Mai tîrziu a fost dezvăluită identitatea celui care va aduce o pace fără sfîrşit: Isus Cristos, „Fiul Celui–Prea–Înalt“ (Luca 1:30–33; Matei 1:18–23). Dar de ce va reuşi acesta acolo unde toţi ceilalţi prinţi şi conducători au dat greş? Trebuie să remarcăm, în primul rînd, că promisul „copil“ nu avea să rămînă pentru totdeauna un bebeluş neputincios, aşa cum şi–l imaginează, poate, unii. Dimpotrivă, el avea să–şi exercite „domnia princiară“ ca „Prinţ al Păcii“, spre binecuvîntarea erternă a omenirii.

Dar domnia lui Isus nu se limitează numai la atît. Ca „Sfătuitor Minunat“, avînd o extraordinară înţelegere a naturii umane şi o capacitate excepţională, el va fi capabil să sesizeze originea lucrurilor dificile şi, astfel, să rezolve problemele spinoase cu care conducătorii lumii de astăzi se confruntă fiind depăşiţi de ele (Matei 7:28, 29; Marcu 12:13-17; Luca 11:14-20). Apoi, ca „Dumnezeu puternic“, înviatul Isus Cristos, cel de origine divină, întronat acum în ceruri ca Rege Mesianic, va lucra în favoarea păcii repetînd la o scară mult mai mare lucrurile pe care le–a înfăptuit atunci cînd a trăit pe pămînt — vindecîndu–i pe cei cu boli incurabile, furnizîndu–le mulţimilor mîncare şi băutură, şi chiar exercitînd control asupra fenomenelor naturii (Matei 14:14-21; Marcu 4:36-39; Luca 17:11-14; Ioan 2:1-11). Ca „Tată Etern“, Isus are puterea să–i readucă la viaţă pe cei care au murit şi să le acorde viaţa eternă. De asemenea el însuşi va trăi veşnic, garantînd în acest fel că domnia sa şi pacea nu vor avea sfîrşit. — Matei 20:28; Ioan 11:25, 26; Romani 6:9.

Înzestrat astfel, Isus Cristos este în mod clar cel capabil să înlăture cauzele adînc înrădăcinate ale războaielor şi conflictelor. El nu va întocmi doar un pact de pace sau un plan pentru aşa–numita coexistenţă paşnică a naţiunilor, numai pentru ca acesta să fie anulat de un alt război. Dimpotrivă, el va înlătura orice inegalitate de natură politică, teritorială, socială şi economică aducînd întreaga omenire sub o singură guvernare: Regatul său Mesianic. Conducînd toţi oamenii la închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat, Iehova, el va elimina ceea ce constituie adesea cauza esenţială a războiului — religia falsă. Nu există nici o îndoială că Isus Cristos, Prinţul Păcii, va înfăptui toate aceste lucruri. Întrebarea este: Cînd?

Evenimente care vor conduce la o pace trainică

După învierea şi înălţarea sa la cer în 33 e.n., Isus a trebuit să aştepte momentul fixat pentru el ca să treacă la fapte, în conformitate cu decretul lui Iehova: „«Stai la dreapta Mea pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi drept scăunel pentru picioarele Tale.» Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii Tale, zicînd: «Domneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.»“ (Psalm 110:1, 2; Luca 22:69; Efeseni 1:20; Evrei 10:12, 13) Cînd se întîmplă acest lucru? De peste 70 de ani, Martorii lui Iehova proclamă în lumea întreagă vestea bună că Isus Cristos a început să domnească în cer, în Regatul lui Dumnezeu, din anul 1914.a

Dar s–ar putea să spuneţi: «De la 1914 încoace nu a existat pace. Dimpotrivă, condiţiile s–au înrăutăţit şi mai mult începînd de atunci.» Aveţi perfectă dreptate. Aceasta dovedeşte într–adevăr că evenimentele se desfăşoară întocmai cum s–a profeţit. Biblia ne spune că exact cînd „Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Hristosului Său, ( . . . ) neamurile se umpluseră de mînie“ (Apocalips 11:15, 18). În loc să se supună domniei lui Iehova Dumnezeu şi a Prinţului Păcii, naţiunile s–au aruncat într–o luptă sălbatică pentru stăpînirea lumii şi şi–au exprimat mînia în special împotriva creştinilor care depuneau mărturie despre Regatul întemeiat al lui Dumnezeu.

Cartea Apocalipsul revelează de asemenea că de îndată ce Isus Cristos a venit la puterea Regatului, el a acţionat pentru a–i îndepărta din ceruri pe Satan şi pe demonii săi: „Acum a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpînirea Hristosului Său, pentru că acuzatorul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.“ Care a fost rezultatul acestei acţiuni? Relatarea continuă astfel: „De aceea, bucuraţi–vă, ceruri şi voi care locuiţi în ele! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci Diavolul s–a coborît la voi cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţin timp.“ — Apocalips 12:10, 12.

Un semn final

Aceasta ne furnizează înţelegerea cauzei pentru care naţiunile nu au fost capabile să realizeze pacea în pofida tuturor eforturilor lor. Marea furie a Diavolului, reflectată în mînia naţiunilor, a menţinut lumea agitată şi în fierbere ca niciodată înainte în istoria omenirii. Cînd se vor sfîrşi toate acestea? Biblia furnizează un indiciu important: „Cînd vor zice: «Pace şi linişte!», atunci o nimicire neaşteptată va veni peste ei.“ — 1 Tesaloniceni 5:3.

Înţelegeţi semnificaţia acestui avertisment? Evenimentele mondiale cum sînt cele detaliate în articolul precedent arată că numeroşi oameni şi conducătorii vorbesc despre pace şi se străduiesc să o realizeze mai mult ca niciodată. Unii consideră că odată cu sfîrşitul războiului rece, ameninţarea unui holocaust nuclear este un lucru care aparţine trecutului. Da, naţiunile vorbesc mult despre pace şi securitate. Dar se îndreaptă situaţia lumii cu adevărat în această direcţie? Să ne amintim ce a zis Isus despre cei contemporani cu ultimele zile, care au început în 1914: „Adevărat vă spun, nu va trece generaţia aceasta pînă nu se vor întîmpla toate acestea“ (Matei 24:34). Da, pacea va veni cu adevărat în timpul acestei generaţii, însă nu prin eforturile naţiunilor. Pacea ferm stabilită justă şi dreaptă, promisă de Iehova Dumnezeu, poate să vină numai prin intermediul apropiatei domnii a Prinţului Păcii, Isus Cristos. — Isaia 9:7.

Dacă doriţi din toată inima să trăiţi ziua în care va veni cu adevărat pacea şi să vă bucuraţi de ea împreună cu cei dragi, bizuiţi–vă pe Prinţul Păcii şi nu uitaţi cuvintele sale de asigurare: „Vegheaţi deci tot timpul şi rugaţi–vă ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea care se vor întîmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului.“ — Luca 21:36.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

DEFINIŢIA PĂCII

Astăzi majoritatea oamenilor se gîndesc la pace ca la absenţa războiului sau a conflictelor. Aceasta, însă, este o definiţie foarte limitată a cuvîntului. În timpurile biblice, cuvîntul „pace“ (în ebraică, sha·lóhm) sau expresia „Pacea să fie cu tine!“ era folosită ca o formulă obişnuită de salut (Judecători 19:20; Daniel 10:19; Ioan 20:19, 21, 26). Este clar că acest salut nu se referă numai la absenţa războiului. Să observăm ce spune cartea The Concept of Peace (Conceptul de Pace) în legătură cu acest subiect: „Cînd cuvîntul shalom era folosit cu sensul de pace, aceia care l–au folosit iniţial aveau în vedere o condiţie a lumii sau a societăţii umane în care să existe plenitudine, unitate, integritate, abundenţă. (. . .) Acolo unde există pace, atît întregul, cît şi părţile sale componente au atins nivelele maxime şi optime ale existenţei.“ Probabil că imaginea limitată pe care o au oamenii din zilele noastre despre pace este lucrul care nu le îngăduie naţiunilor să obţină nici un rezultat de anvergură în eforturile lor de pace. Cînd Dumnezeu va aduce pacea, nu numai că oamenii „nu vor mai învăţa să facă război; ci fiecare va locui sub viţa şi sub smochinul lui“. — Mica 4:3, 4.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Absenţa păcii a fost puternic resimţită de la primul război mondial încoace