Se întrevede o pace mondială?

DE–A LUNGUL istoriei planurile şi declaraţiile de pace sub o formă sau alta nu au lipsit niciodată. Din nefericire, se pare că au avut loc tot atîtea războaie pentru a le anula. În ceea ce priveşte tratatele şi proclamaţiile de pace, majoritatea oamenilor au învăţat să nu se bizuie prea mult pe ele.

În ultimii ani, totuşi, mulţi observatori şi cercetători ai evenimentelor au început să simtă că se întîmplă ceva deosebit. Ei au emis idea posibilităţii că, poate, de această dată scena lumii este pregătită pentru o pace mondială. „Actualmente există motive mai temeinice de a spera într–o rezolvare paşnică a conflictelor decît în oricare alt an care s–a scurs de la sfîrşitul celui de–al doilea război mondial încoace“, a fost declaraţia Institutului pentru Pace Mondială de la Stockholm. Desfăşurarea rapidă a evenimentelor din Europa de Est l–a determinat pe un reputat corespondent de presă să declare următoarele: „Pacea pe Pămînt pare mult mai realizabilă acum decît oricînd de la al doilea război mondial încoace.“ Chiar şi periodicul The Bulletin of the Atomic Scientists reflectă aceeaşi stare de spirit. În 1988 acest periodic a mutat acele faimosului ceas al Judecăţii de apoi, de la trei minute înainte de miezul nopţii, la şase minute, pentru ca în aprilie 1990 acestea să fie mutate la zece minute înainte de miezul nopţii.

Toate aceste lucruri au generat mult optimism şi euforie. Oamenii de pretutindeni încep să creadă că în sfîrşit naţiunile au ajuns să–şi dea seama de inutilitatea războiului şi sînt pregătite acum pentru pace. Mulţi oameni vorbesc despre războiul rece şi despre cursa înarmării ca şi cum acestea s–ar fi sfîrşit. Unii fac speculaţii în legătură cu ce vor face cu toţi banii pe care guvernele speră să–i economisească prin reducerea cheltuielilor militare. S–ar putea oare ca timpul pentru o pace durabilă să fi venit cu adevărat? Învaţă cu adevărat naţiunile ca «din săbiile lor să–şi făurească fiare de plug şi din suliţele lor cosoare»? (Isaia 2:4) Ce arată faptele?

Războaiele uitate

„Sfîrşitul războiului rece şi noua destindere între Est şi Vest i–a ispitit pe unii să creadă că pacea este la ordinea zilei“, remarcă periodicul The Economist din Londra. „Dar nu este. Eliberată de o mare sursă de încordare, lumea continuă să aibă o mulţime de alte surse mici.“ Care sînt aceste „mici“ tensiuni sau conflicte?

Laboratorul de Cercetări pentru Pace Lentz, organizaţie independentă de cercetare din Statele Unite, a anunţat că, din septembrie 1990 încoace, lumea a fost sfîşiată de cel puţin 15 războaie. Între acestea nu este inclusă invazia Irakului în Kuweit, deoarece ştirea se referea numai la războaiele în care, pînă la acea dată, au fost ucise cel puţin o mie de persoane pe an. Unele dintre aceste războaie continuă de 20 de ani sau chiar mai mult. Împreună, ele au suprimat 2 900 000 de vieţi, victimele fiind în cea mai mare parte civili. Această cifră nu îi include şi pe cei ucişi în cîteva dintre cele mai sîngeroase războaie care au încetat abia în anul precedent, ca de exemplu cele din Uganda, Afganistan şi cel dintre Iran şi Irak.

Aproape trei milioane de oameni ucişi în timp ce lumea se află chipurile într–o stare de pace! Faptul în sine este tragic. Dar o mai mare tragedie este că aceste războaie se desfăşoară fără să fie în realitate observate — şi regretate — de restul lumii. Ele sînt, ca să spunem aşa, războaiele uitate, deoarece majoritatea lor — lovituri de stat, războaie civile, revoluţii — sînt purtate într–una sau alta din ţările slab dezvoltate. Pentru majoritatea oamenilor din naţiunile prospere, industrializate, jumătatea de milion de oameni care au fost ucişi în Sudan, sau acea treime de milion de oameni ucişi în Angola, nu prea prezintă interes. De fapt, sînt unii care afirmă că lumea a intrat într–o perioadă de pace fără precedent, începînd de la sfîrşitul celui de–al doilea război mondial, deoarece nu a avut loc nici un război între statele dezvoltate, iar, în pofida înspăimîntătoarelor tensiuni şi a acumulării de armament, superputerile nu au recurs la război.

Există vreo speranţă în ce priveşte pacea?

Dacă pacea ar însemna numai absenţa unui război nuclear global, atunci probabil că unii ar putea afirma că naţiunile lumii au repurtat deja cîteva succese în eforturile lor de pace. Superputerile au fost reţinute pînă acum de politica Distrugerii Reciproc Asigurate. Dar să fie aceasta adevărata pace? Cum ar putea să fie, cînd oamenii trăiesc cu teama permanentă a distrugerii fulgerătoare şi totale? Cum putem să vorbim despre pace cînd, în toată lumea, vieţile atîtor oameni sînt distruse, mijloacele lor de trai sînt năruite, iar perspectivele lor în legătură cu o existenţă plină de sens şi împliniri sînt spulberate de războaie mari şi mici?

Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel, scria odată: „Din timpuri imemorabile, oamenii au vorbit despre pace fără să o realizeze. Ne lipseşte oare numai o suficientă experienţă? Deşi vorbim despre pace, purtăm război. Uneori purtăm război chiar în numele păcii. (. . .) Poate că războiul se identifică prea mult cu istoria pentru a fi eliminat — vreodată.“

Este viitorul nostru chiar atît de sumbru? Sau s–ar putea ca omenirea să nu fi căutat pacea la adevărata ei sursă?

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

„Această generaţie de oameni care există azi pe pămînt poate fi martoră la apariţia unei perioade ireversibile de pace în istoria civilizaţiei.“ — Preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov, la întîlnirea la nivel înalt de la Washington, din mai 1990.

[Provenienţa fotografiei]

UPI/Bettmann Newsphotos

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

„Înaintea noastră se înfăţişează o nouă lume a libertăţii (. . .), o lume în care pacea dăinuie, comercianţii au conştiinţă şi toate lucrurile care par posibile sînt posibile.“ — Preşedintele Statelor Unite, George Bush, la reuniunea la vîrf asupra economiei mondiale care s–a ţinut la Houston, S.U.A., în iulie 1990.

[Provenienţa fotografiei]

UPI/Bettmann Newsphotos

„Zidurile care, odinioară, zăgăzuiau popoare şi idei se prăbuşesc. Europenii îşi decid propriul lor destin. Ei aleg libertea. Ei aleg libertatea economică. Ei aleg pacea.“ — Declaraţia reprezentanţilor NATO la reuniunea la vîrf de la Londra, iulie 1990.

[Provenienţa fotografiilor de pe copertă]

Fotografiile de pe coperta: U.S. Naval Observatory photo (stele); NASA photo (pămîntul)