«Continuaţi să lucraţi la redresarea voastră»

„SÎNTEŢI sigur că nu vom rata destinaţia?“ Pasagera îi adresă această întrebare căpitanului navei şi, în timp ce micuţul vas se zbătea şi sălta în strînsoarea faimoaselor şi temutelor valuri din zona Capului, în Atlanticul de Sud, ei i se păru că numai printr–un miracol ar putea ajunge la destinaţia care corespundea cu minusculul punct de pe hartă.

Atunci căpitanul a invitat–o pe punte şi i–a explicat cum funcţionează instrumentele de navigaţie​—busola giroscopică, radarul, receptoarele de semnale transmise prin satelit şi chiar şi banalul sextant. Deşi explicaţiile de ordin tehnic depăşeau puţin puterea ei de înţelegere, ea a ajuns totuşi să priceapă unul dintre principiile de bază ale navigaţiei: corectarea traseului. Ajutat de instrumentele sale de navigaţie, căpitanul putea contracara influenţa curenţilor marini şi a vîntului prin efectuarea unor permanente redresări. Fără aceste redresări, ei s–ar fi abătut de la destinaţie cu multe, foarte multe mile.

Creştinii sînt ca nişte nave care plutesc pe oceanul omenirii. Scopul nostru este de a fi „găsiţi de [Iehova] fără pată, fără defect şi în pace“ (2 Petru 3:14). Dar aşa cum se întîmplă şi cu o navă, există forţe​—interne şi externe—​care urmăresc să ne abată de la traseu. Cît de potrivite sînt, aşadar, cuvintele pe care Pavel le–a adresat corintenilor: „Aceasta cerem noi în rugăciune: să fiţi redresaţi (. . .) Continuaţi să lucraţi la redresarea voastră.“ — 2 Corinteni 13:9, 11.

Ce implică redresarea

Termenul grecesc tradus prin «redresa» înseamnă a aduce ceva „într–o aliniere corespunzătoare“. (Vezi nota de subsol din Reference Bible.) În unele texte biblice el este folosit în sensul readucerii unui lucru la o stare corespunzătoare. De exemplu, în Matei 4:21 este folosit un termen asemănător care semnifică «a repara» năvoadele (Kingdom Interlinear). Ce înseamnă deci pentru creştini a lucra la redresarea lor?

Ei bine, să luăm cazul creştinilor din Corint cărora li se adresase Pavel. Într–o scrisoare anterioară pe care le–o scrisese tot el, Pavel sublinia o serie de stări de lucruri nepotrivite care existau în congregaţie: sectarismul, tolerarea imoralităţii sexuale, procesele care aveau loc între fraţi, lipsa de respect faţă de Cina Domnului şi chiar întrunirile dezordonate (1 Corinteni 1:10–13; 5:1; 6:1; 11:20, 21; 14:26–33). Corintenii aveau astfel nevoie de „repararea“ situaţiei, adică de aducerea ei „într–o aliniere corespunzătoare“ principiilor divine.

Cea de a doua scrisoare adresată lor de către Pavel arată că ei au acţionat întocmai (2 Corinteni 7:11). Pavel însă ştia că presiunile din partea lumii, a lui Satan şi a propriilor lor înclinaţii carnale vor continua să–i abată din cînd în cînd de la traseu. De aceea el i–a sfătuit în mod adecvat să «continue să lucreze la redresarea lor».

Necesitatea de redresare astăzi

Martorii lui Iehova de astăzi trebuie, de asemenea, să continue să lucreze la redresarea lor. Satan Diavolul «face război cu noi», străduindu–se cu vehemenţă să ne ştirbească integritatea (Apocalips 12:17; Efeseni 6:12). De asemenea, sîntem înconjuraţi de un sistem mondial de lucruri care acţionează „conform stăpînitorului autorităţii aerului“. Poate că tovarăşii noştri de muncă şi colegii noştri de şcoală sînt oameni care «se comportă conform dorinţelor cărnii lor, făcînd lucrurile pe care le doreşte carnea» (Efeseni 2:2, 3). Trebuie să ducem şi o luptă continuă împotriva înclinaţiilor păcătoase moştenite (Romani 7:18–25). Dacă nu ne redresăm permanent, am putea fi lesne abătuţi de la traseu.

O întîmplare din viaţa apostolului Petru ilustrează clar acest lucru. După ce l–a identificat corect pe Isus ca fiind „Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“, Petru a fost lăudat astfel: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, deoarece nu carnea şi sîngele ţi–au revelat lucrul acesta, ci Tatăl meu care este în ceruri“ (Matei 16:16, 17). Reiese clar de aici că mintea lui Petru era trează. Totuşi, în intervalul de timp care corespunde cu următoarele şase versete, el a trebuit să fie aspru mustrat de Isus, deoarece, aflînd că Cristosul avea „să îndure multe suferinţe (. . .) şi să fie omorît“, Petru l–a îndemnat pe Isus astfel: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne; tu nu vei avea deloc soarta aceasta.“ Dar Isus i–a replicat prompt: „Treci îndărătul meu, Satan! Tu eşti pentru mine o piatră de poticnire, fiindcă ce gîndeşti tu nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor.“ — Matei 16:21–23.

Petru raţiona din punctul de vedere al cărnii. Gîndurile şi atitudinea lui necesitau o redresare. Dar nu avem oare fiecare dintre noi nevoie din cînd în cînd de acest lucru? Nu–i aşa că sîntem înclinaţi să vedem lucrurile prin prismă proprie în loc să adoptăm punctul de vedere al lui Dumnezeu? De aceea, uneori, avem nevoie să fim redresaţi. Asemenea unui vas care navighează pe mare, aceste redresări pot fi, cîteodată, mici, nesemnificative. Dar ele pot echivala cu deosebirea care există între a ajunge la destinaţie şi a suferi un naufragiu spiritual. Într–adevăr, o mică redresare acum poate preveni necesitatea de a face redresări majore​—şi, poate, dureroase—​mai tîrziu.

Normele divine

Dacă instrumentele de navigaţie ale unui vas nu sînt reglate cu exactitate, nu se pot efectua corectări corespunzătoare ale traseului. În mod asemănător, dacă vrem să ne menţinem viaţa pe traseul ales, avem nevoie de o îndrumare exactă din Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia. „Întreaga Scriptură este inspirată de Dumnezeu şi utilă pentru a instrui, pentru a mustra, pentru a îndrepta lucrurile“ (2 Timotei 3:16). În acest Cuvînt inspirat sînt expuse normele de conduită şi de gîndire ale lui Dumnezeu. Citirea lui cu regularitate este un lucru esenţial pentru a urma „făgaşurile dreptăţii“. — Psalm 23:3.

Alte îndrumări provin de la clasa «sclavului fidel şi prevăzător» alcătuită din creştini unşi. Aceştia au fost ajutaţi de spiritul lui Iehova să înţeleagă voinţa sa în mod progresiv (Matei 24:45–47; Proverbe 4:18). Astfel, cînd vin îndrumări de la organizaţia lui Iehova, putem să ne supunem lor cu înţelepciune, ştiind bine că Iehova ne va conduce numai într–un mod care va fi spre folosul nostru veşnic. — Isaia 48:17.

Cîteodată însă, avem nevoie personal de ajutor pentru a rămîne pe traseul ales. Iată, în acest sens, îndemnul consemnat de Pavel în Galateni 6:1: „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit, înainte de a fi conştient de lucrul acesta, voi, care aveţi calităţile spirituale necesare, încercaţi să–l redresaţi pe un asemenea om, în spiritul blîndeţii.“ Bătrînii şi slujitorii auxiliari se numără printre aceia care au asemenea calităţi spirituale. Din cînd în cînd, ei ne vor semnala direct unele aspecte la care este nevoie să lucrăm pentru a ne redresa.

Sînt necesare eforturi

Nu este întotdeauna uşor să facem schimbările necesare în viaţa noastră. Să luăm din nou cazul lui Petru. Fiind evreu prin naştere, Petru a crescut împărtăşind şi el concepţia negativă predominantă potrivit căreia celelalte naţiuni erau inferioare. Iată ce i–a spus el în acest sens păgînului Corneliu: „Ştiţi bine cît este de ilegal pentru un iudeu să se asocieze cu un om de o altă rasă, ori să se apropie de el.“ Totuşi, după ce a înţeles că voinţa lui Dumnezeu era ca el să împărtăşească adevărul creştin acestui om şi familiei sale, Petru a tras următoarea concluzie: „Îmi dau seama cu certitudine că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice naţiune, omul care se teme de el şi lucrează dreptatea îi este plăcut.“ — Fapte 10:28, 34, 35.

Petru a făcut o schimbare surprinzătoare în mentalitatea şi atitudinea sa faţă de celelalte naţiuni! Însă, evident, el avea nevoie de o continuă redresare în această privinţă, deoarece, cîţiva ani mai tîrziu, a cedat presiunilor din partea conaţionalilor săi şi a început să–i desconsidere pe credincioşii păgîni. Apostolul Pavel a trebuit să–l mustre, folosind cuvinte foarte aspre pentru a–l ajuta să–şi redreseze şi mai mult mentalitatea! — Galateni 2:11–14.

În mod asemănător, astăzi s–ar putea ca un creştin să fi fost crescut într–un mediu în care se practica discriminarea rasială. După ce a venit la adevăr, poate că el recunoaşte în mintea sa că Dumnezeu nu este părtinitor, dar manifestă încă resentimente rasiale. Deşi nu este duşmănos faţă de cei care aparţin altei rase, el poate afirmă în mod involuntar că aceştia au însuşiri dezagreabile din cauza moştenirii de rasă. El îi poate chiar sîcîi cu glume despre rase sau cu remarci care pun în centrul atenţiei rasa sau deosebirile de rasă. Poate că el chiar respinge îndemnurile spirituale din partea unui colaborator creştin care, fiind dezavantajat din punctul de vedere al instruirii intelectuale sau al poziţiei sociale, nu se poate exprima într–un anumit fel. Evident, vor fi necesare eforturi deosebite din partea unui astfel de creştin pentru a–şi redresa mentalitatea conform mentalităţii lui Iehova!a

Dar fie că este vorba de prejudecăţi rasiale, de materialism, de acţiuni cu caracter social la şcoală sau la locul de muncă, fie că este vorba de necesitatea de a frecventa întrunirile creştine, trebuie să fim receptivi la îndrumările furnizate prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin organizaţia sa. Niciodată să nu considerăm că sfaturile scripturale sănătoase nu sînt valabile în cazul nostru şi să le ignorăm. Amintiţi–vă că israeliţii infideli au spus: „Calea lui Iehova nu este reglată bine.“ Dar nu noi sîntem aceia care trebuie să ne reglăm după căile lui Iehova? — Ezechiel 18:25.

Ne bucurăm că Iehova se îngrijeşte cu căldură de calea pe care umblăm înaintea sa şi îşi corectează permanent poporul. Lucrul acesta a fost profeţit de Isaia: „Iată calea. Umblaţi pe ea, în caz că aţi merge la stînga sau în caz că aţi merge la dreapta.“ Fie ca, în ce ne priveşte, să fim receptivi la aceste îndrumări pline de iubire din partea lui Iehova şi să fim „gata de ascultare“ (Isaia 30:21; Iacob 3:17). Da, să continuăm să lucrăm la redresarea noastră, astfel încît traseul nostru să ducă la scopul vieţii veşnice sub favoarea lui Dumnezeu!

[Notă de subsol]