Bătrâni, redresaţi-i pe alţii în spiritul blîndeţii!
INIMA unui creştin adevărat poate fi asemănată cu o grădină spirituală care produce roade excelente. Acolo înfloresc de obicei iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blîndeţea şi stăpînirea de sine. Şi cum să nu înflorească? La urma urmelor, acestea sînt roadele spiritului sfînt acordat de Iehova Dumnezeu slujitorilor săi dedicaţi (Galateni 5:22, 23). Totuşi, fiecare creştin care doreşte să păstreze grădina inimii sale ca pe un loc care să-i placă Tatălui său ceresc trebuie să ducă o luptă energică, permanentă împotriva buruienilor păcatului moştenit. — Romani 5:5, 12.
Din cînd în cînd, în inima imperfectă a unei persoane pioase începe să crească un lucru nedorit. Poate că el sau ea are un trecut excelent de natură spirituală, dar deodată se iveşte o problemă care izvorăşte, poate, din asocieri nesănătoase sau dintr-o hotărîre lipsită de înţelepciune. Cum pot bătrînii congregaţiei să ajute din punct de vedere spiritual o asemenea persoană?
Sfaturile apostolilor
Pentru a-l ajuta pe un creştin care a greşit, bătrînii trebuie să urmeze sfatul apostolului Pavel: „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit, înainte de a fi conştient de lucrul acesta, voi, care aveţi calităţile spirituale necesare, încercaţi să-l redresaţi pe un asemenea om, în spiritul blîndeţii, veghind fiecare dintre voi asupra lui însuşi, ca să nu fii tentat şi tu“ (Galateni 6:1, NW). Cînd un colaborator în credinţă a făcut „un pas greşit, înainte de a fi conştient de lucrul acesta“, bătrînii au responsabilitatea de a oferi ajutor cît mai repede posibil.
Pavel se referă la „un om“ care face un pas greşit. Însă cuvîntul grecesc (án·thro·pos) folosit aici se poate aplica fie unui bărbat, fie unei femei. Şi ce înseamnă a „redresa“ o persoană? Acest termen grecesc (ka·tar·tí·zo) înseamnă „a aduce într-o aliniere corespunzătoare“. Acelaşi cuvînt este folosit pentru repararea năvoadelor (Matei 4:21). El se referă şi la îndreptarea unui mădular rupt. Un medic face aceasta cu grijă pentru a evita provocarea unor dureri nedorite pacientului său. În mod asemănător, ajutarea unui frate sau a unei surori pentru ca ei să revină într-o aliniere spirituală corespunzătoare necesită grijă, tact şi compasiune.
Manifestînd un spirit de blîndeţe cînd încearcă să redreseze o persoană, bătrînii fac dovada propriei lor spiritualităţi. Cu siguranţă că Isus, care avea un temperament blînd, trata cu blîndeţe asemenea probleme (Matei 11:29). Se cuvine ca bătrînii să manifeste această calitate faţă de un slujitor al lui Iehova care a luat o măsură greşită deoarece ei înşişi nu sînt scutiţi de a cădea pradă păcatului, şi aceasta contrar intenţiilor inimii lor. Lucrul acesta s-ar putea întîmpla în viitor, dacă nu s-a şi întîmplat deja.
Aceşti bărbaţi calificaţi spiritualiceşte trebuie, cu iubire, ‘să poarte sarcinile’ colaboratorilor lor în credinţă. Într-adevăr, ei doresc sincer să ajute un frate sau o soră să lupte împotriva lui Satan, a ispitelor, a slăbiciunilor cărnii şi a necazurilor cauzate de păcat. Aceasta este, cu certitudine, o modalitate în care supraveghetorii creştini ‘împlinesc legea lui Hristos’. — Galateni 6:2.
Bărbaţii cu adevărate calităţi spirituale sînt umili, dîndu-şi seama că „dacă vreunul socoteşte că este ceva, măcar că nu este nimic, se amăgeşte singur“ (Galateni 6:3). Oricît de mult ar încerca bătrînii să facă ce este corect şi util, ei tot nu îl pot egala pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care era perfect, plin de iubire şi de compasiune. Dar acesta nu constituie un motiv pentru ei să nu facă tot ce le stă în putinţă.
Bătrînii ştiu că ar fi greşit să-l critice pe un colaborator în credinţă într-un mod arogant şi ipocrit! Cu siguranţă că Isus nu făcea aşa! De fapt, el şi-a dat viaţa nu numai pentru prieteni, ci şi pentru duşmani! Bătrînii se străduiesc să manifeste o iubire similară cînd încearcă să-i ajute pe fraţi sau pe surori să iasă din dificultăţi şi să-i apropie mai mult de Tatăl lor ceresc şi de normele sale drepte. Care sînt unele măsuri care îi vor ajuta pe bătrîni să-i redreseze pe colaboratorii lor în închinare?
Cîteva măsuri utile
Bizuiţi-vă pe Iehova în rugăciune în timp ce vorbiţi şi acţionaţi într-un mod blînd. Isus era blînd, se ruga fierbinte Tatălui său ceresc pentru îndrumare şi făcea întotdeauna lucrurile care îi plăceau Lui (Matei 21:5; Ioan 8:29). Bătrînii trebuie să facă la fel cînd încearcă să redreseze o persoană care a făcut un pas greşit. Ca subpăstor cu un temperament blînd, un bătrîn va încuraja şi va zidi prin cuvinte, nu va intimida. În timpul discuţiei, el va încerca să creeze o atmosferă în care creştinul care are nevoie de ajutor să se simtă cît mai degajat în ce priveşte exprimarea gîndurilor. În acest scop, o rugăciune sinceră spusă la început va fi de mare ajutor. Cel care primeşte sfatul dat cu blîndeţe va fi mai dispus să-şi deschidă inima la acest sfat dacă ştie că, asemenea lui Isus, cel ce dă sfaturi vrea să facă ce îi place lui Dumnezeu. Probabil că rugăciunea de încheiere va întipări în persoana respectivă necesitatea de a aplica sfatul ce i s-a dat într-un mod atît de iubitor şi de blînd.
După rugăciune, lăudaţi cu sinceritate. Laudele acestea se pot referi la calităţile excelente ale persoanei, cum ar fi bunăvoinţa, faptul că se poate conta pe ea sau sîrguinţa. S-ar putea face referire la datele privind serviciul fidel adus lui Iehova de el sau de ea pe parcursul unei perioade de mulţi ani. În felul acesta arătăm că persoana ne interesează şi că avem faţă de ea o consideraţie asemănătoare celei manifestate de Cristos. Isus şi-a început cu laude mesajul către congregaţia din Tiatira: „Îţi cunosc faptele şi iubirea şi credinţa şi serviciul şi perseverenţa şi că faptele tale de mai tîrziu sînt mai multe decît cele de odinioară“ (Apocalipsa 2:19, NW). Aceste cuvinte i-au asigurat pe membrii congregaţiei că Isus era conştient de lucrarea excelentă pe care o efectuau ei. Deşi congregaţia avea greşeli — se tolera o influenţă tip „Izabela“ — ea se comporta bine în alte privinţe, iar Isus voia ca acei fraţi şi acele surori să ştie că activitatea lor zeloasă nu trecuse neobservată (Apocalipsa 2:20). În mod asemănător, bătrînii trebuie să aducă laude acolo unde acestea sînt meritate.
Nu trataţi un pas greşit într-un mod mai serios decît o cer împrejurările. Bătrînii trebuie să ocrotească turma lui Dumnezeu şi să păstreze curată organizaţia sa. Dar unele greşeli spirituale pot fi rezolvate după cum consideră de cuviinţă unul sau doi bătrîni, fără a se institui o audiere judiciară. În multe cazuri, slăbiciunile omeneşti şi nu răutatea intenţionată stau la baza pasului greşit făcut de un creştin. Bătrînii trebuie să trateze turma cu tandreţe şi să-şi amintească următorul lucru: „Judecata este fără milă pentru cel care n-a arătat milă; dar mila biruie judecata“ (Iacov 2:13; Faptele 20:28–30). În loc să dea amploare lucrurilor, bătrînii trebuie să-i trateze cu blîndeţe, asemenea îndurătorului nostru Dumnezeu, Iehova, care este plin de compasiune, pe colaboratorii în credinţă care se căiesc. — Efeseni 4:32.
Arătaţi că înţelegeţi factorii care se pare că au dus la pasul greşit. Bătrînii trebuie să asculte cu atenţie în timp ce colaboratorul lor în credinţă îşi descarcă sufletul. Întrucît Dumnezeu ‘nu dispreţuieşte o inimă zdrobită şi mîhnită’, nici ei nu ar trebui să facă astfel (Psalmul 51:17). Poate că fondul problemei este lipsa suportului emoţional al unui partener de căsătorie. Poate că o stare depresivă gravă şi prelungită a măcinat o parte din tăria emoţională, de obicei rezistentă, a celui în cauză sau poate i-a creat foarte mari dificultăţi în ce priveşte luarea unor decizii înţelepte. Plini de iubire, bătrînii vor ţine seama de aceşti factori, căci deşi Pavel şi-a îndemnat fraţii să-i ‘mustre pe cei dezordonaţi’, el i-a sfătuit şi ‘să vorbească în mod consolator sufletelor deprimate, să-i sprijine pe cei slabi, să fie îndelung răbdători faţă de toţi’ (1 Tesaloniceni 5:14, NW). În timp ce nu trebuie să slăbească tăria normelor drepte ale lui Dumnezeu, bătrînii trebuie să ţină cont de circumstanţele atenuante, aşa cum face Dumnezeu. — Psalmii 103:10–14; 130:3.
Evitaţi subminarea respectului de sine al colaboratorului vostru creştin. Noi nu dorim niciodată să frustrăm de demnitate vreun frate sau vreo soră sau să le dăm impresia că el sau ea nu valorează nimic. Dimpotrivă, dînd asigurări persoanei respective că avem încredere în calităţile ei creştine şi în iubirea ei faţă de Dumnezeu, ea va fi încurajată să-şi corecteze greşeala. După toate probabilităţile, corintenii au fost încurajaţi să fie generoşi atunci cînd Pavel le-a spus că se lăudase la alţii cu „serviabilitatea“ şi „zelul“ lor în această privinţă. — 2 Corinteni 9:1–3, NW.
Arătaţi că problema poate fi învinsă dacă ne încredem în Iehova. Da, străduiţi-vă cu seriozitate să-l ajutaţi pe cel în cauză să înţeleagă că încrederea în Dumnezeu şi aplicarea sfaturilor din Cuvîntul Său vor contribui la realizarea redresării necesare. Pentru aceasta, afirmaţiile noastre trebuie să se sprijine pe Scripturi şi pe publicaţiile cu fundament biblic. Noi avem un dublu scop: 1) să-l ajutăm pe cel care necesită ajutor să vadă şi să înţeleagă punctul de vedere al lui Iehova, şi 2) să-i arătăm modul în care el a neglijat sau nu a urmat într-o oarecare măsură aceste îndrumări divine.
Îmbinaţi sfaturile scripturale cu întrebări amabile, dar pertinente. Lucrul acesta poate fi foarte eficient la sensibilizarea inimii. Prin profetul său Maleahi, Iehova a folosit o întrebare pentru a-l face pe poporul Său să înţeleagă modul în care s-au rătăcit. „Este potrivit să fure un om pe Dumnezeu?“, a întrebat el, adăugînd: „Dar voi Mă furaţi!“ (Maleahi 3:8, nota de subsol). Faptul că Israelul nu a dat, conform Legii mozaice, a zecea parte din recoltele lor echivala cu furarea lui Iehova. Pentru a îndrepta această situaţie, israeliţii trebuiau să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de închinarea pură, avînd credinţa că Dumnezeu îi va binecuvînta din belşug. Prin întrebări incitante şi pline de consideraţie, bătrînii pot, de asemenea, să sublinieze faptul că înfăptuirea a ceea ce este corect azi pretinde încredere în Tatăl nostru ceresc şi ascultare de el (Maleahi 3:10). Adresînd această idee inimii este un fapt care va contribui în mare măsură la ajutarea fratelui nostru pentru ‘a-şi croi cărări drepte pentru picioarele sale’. — Evrei 12:13.
Accentuaţi foloasele care decurg din acceptarea sfaturilor. Sfaturile eficiente includ atît o atenţionare cu privire la consecinţele urmării unei căi greşite, cît şi evocarea foloaselor care decurg din corectarea lucrurilor. După un avertisment oportun, Isus i-a asigurat pe membrii apatici spiritualiceşte ai congregaţiei din Laodiceea că dacă se căiau de calea lor din trecut şi deveneau discipoli zeloşi, se vor bucura de privilegii deosebite, inclusiv de perspectiva de a domni cu el în ceruri. — Apocalipsa 3:14–21.
Interesaţi-vă dacă sfatul este urmat. Aşa cum un medic verifică din cînd în cînd dacă osul pe care l-a fixat mai este aliniat în mod corespunzător, tot aşa bătrînii trebuie să caute să constate dacă sfatul scriptural este aplicat. Ei ar putea să se întrebe: Mai este nevoie de ajutor? Trebuie repetat sfatul, poate într-un alt mod? Isus a trebuit să-şi sfătuiască discipolii de repetate ori cu privire la necesitatea de a fi umili. De-a lungul unei perioade lungi el a căutat cu răbdare să le redreseze mentalitatea prin intermediul sfaturilor, al ilustrărilor şi al exemplelor practice (Matei 20:20–28; Marcu 9:33–37; Luca 22:24–27; Ioan 13:5–17). În mod asemănător, bătrînii pot ajuta la completa redresare a unui frate sau a unei surori prin organizarea unor discuţii suplimentare menite să promoveze progresul persoanei respective spre o sănătate spirituală deplină.
Lăudaţi realizarea oricărei îmbunătăţiri. Dacă cel care a luat o măsură greşită se străduieşte sincer să aplice sfatul scriptural, lăudaţi-l cu căldură. Aceasta va întări sfatul iniţial şi probabil că va încuraja efectuarea altor îmbunătăţiri. În prima scrisoare a lui Pavel către corinteni, el a fost obligat să le dea sfaturi ferme asupra cîtorva probleme. La scurt timp după ce Tit l-a informat pe apostol despre reacţia excelentă la scrisoarea sa, Pavel a scris: „Acum mă bucur, spune el, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că aţi fost întristaţi spre [căinţă, NW]. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu“. —2 Corinteni 7:9.
Un motiv de bucurie
Da, Pavel s-a bucurat cînd a auzit că sfatul său i-a ajutat pe corinteni. În mod asemănător, bătrînii actuali au o mare bucurie cînd un colaborator în închinare se reface după un pas greşit deoarece a răspuns favorabil la ajutorul lor plin de iubire. Ei pot într-adevăr să simtă o plăcere pentru faptul că au ajutat un creştin penitent să smulgă din rădăcini buruienile ţepoase din inima sa, astfel încît roadele divine să poată înflori acolo din abundenţă.
Dacă bătrînii reuşesc să redreseze o persoană care a luat o măsură greşită, el sau ea poate fi întoarsă de la o cale care ar duce la un dezastru spiritual total (compară cu Iacov 5:19, 20). Pentru un astfel de ajutor, cel care a beneficiat de el trebuie să-şi exprime recunoştinţa faţă de Iehova Dumnezeu. S-ar cuveni să se exprime cuvinte de apreciere sinceră şi la adresa bătrînilor pentru ajutorul plin de iubire, cît şi pentru compasiune şi înţelegere. Iar cînd refacerea spirituală este completă, toţi cei implicaţi se pot bucura că redresarea a fost efectuată în spiritul blîndeţii.