„Epoca lăcomiei“

DACĂ omul nu a reuşit să facă să dispară banala gripă, ce şanse are el de–a eradica lăcomia, această maladie mult mai complexă?

Se pare că lăcomia şi egoismul nu au nevoie să fie învăţate. Aceste trăsături sînt vădit prezente încă din copilărie. Pentru a constata acest lucru este suficient să urmăriţi doi copii care se joacă cu jucăriile lor.

Lăcomia pe plan individual este destul de frecventă şi rea în sine, dar cînd ea atinge proporţii naţionale şi internaţionale, milioane de oameni au de suferit. Să luăm ca exemplu comerţul internaţional cu stupefiante. Un periodic spaniol declară că acesta reprezintă cea mai înaltă cifră de afaceri din lume, adică 300 de miliarde dolari anual. Toxicomania are drept rezultat ruinarea a milioane de vieţi şi moartea prematură a unui număr incalculabil de oameni. Care este cauza esenţială a expansiunii alarmante a comerţului cu stupefiante? Fără nici o îndoială, lăcomia.

Publicaţia World Press Review ne lămureşte cu privire la motivele acestei lăcomii. Ea citează periodicul Cambio 16 din Madrid, care afirmă că „abia 10–20 % din veniturile realizate din vînzarea drogurilor revin în ţările producătoare. O altă zecime revine reţelei de traficanţi pentru a fi reinvestită în laboratoare, vehicule şi arme. (. . .) Restful sfîrşeşte în ţările consumatoare şi în cheltuielile fiscale ale sistemului bancar mondial.

Aceasta dezminte punctul de vedere conform căruia la originea lăcomiei s–ar afla nevoia şi că lăcomia ar fi o trăsătură caracteristică a oamenilor săraci şi defavorizaţi. Evident, lăcomia este un defect foarte răspîndit care poate fi găsit în toate păturile sociale, inclusiv printre oamenii bogaţi. Una dintre straniile caracteristici ale lăcomiei constă în faptul că ea este atît de perfidă încît chiar şi oamenii în general satisfăcuţi de situaţia lor se pot dovedi avizi atunci cînd, într–un fel sau altul, li se oferă ocazia.

Ziarista Meg Greenfield deplînge această stare spunînd: „Indiferent în ce zi vei citi ziarul, de fiecare dată se discută despre procese, juraţi şi procurori speciali care au dat verdicte dubioase, despre fraudă, escrocherie şi înşelăciune; lucrul acesta este deprimant! Chiar dacă admitem că multe dintre aceste acuzaţii sînt nefondate iar altele exagerate, mi se pare evident că unii au comis de repetate ori, fără să fie pedepsiţi, acte care niciodată nu ar trebui tolerate. (. . .) Iată pînă unde am ajuns: Chiar şi pretinsul nostru altruism este motivat de egoism, de lăcomie.“

Cît de răspîndită este ea?

În mod cert, lăcomia nu este o noutate în sînul omenirii; însă fără îndoială că ea s–a accentuat din cauza dificultăţilor legate de modul de viaţă al secolului al XX–lea. Lăcomia a devenit atît de răspîndită încît un editorial, din The Christian Century, îi atribuie deceniului al optulea un nume. Aşa cum anii 1950 au fost numiţi „Epoca Fricii“, anii 1970 „Deceniul Eului“, anii 1980 au primit numele de „Epoca Lăcomiei“.

Astăzi lăcomia poate fi întîlnită în orice domeniu în care oamenii sînt împreună — la locurile de muncă, în şcoli şi în comunităţi în general. Ea şi–a exercitat influenţa corupătoare în comerţ, în politică şi chiar în mijlocul religiilor lumii.

Cel mai adesea lăcomia evoluează în corupţie şi fraudă. Ziarul The Canberra Times, de exemplu, îi conferă Australiei dubioasa onoare de a deţine record mondial la fraude în asigurări auto. Ziarul australian Law Society Journal pare să sprijine această afirmaţie spunînd: „Declaraţiile şi mărturiile frauduloase făcute de către cei asiguraţi, le costă pe companiile de asigurări, iar indirect şi pe cei asiguraţi, milioane de dolari anual.“ Ziarul mai spune că „aceasta este o problemă din ce în ce mai gravă, mai ales în domeniul incendiilor premeditate, al furtului de mărfuri în timpul transportării şi al asigurărilor de automobile şi bunuri mobiliare“.

Este, aşadar, uşor de înţeles de ce mulţi oameni rîd la ideea că lăcomia ar putea fi eradicată vreodată. Da, ei consideră că lăcomia ne va caracteriza întotdeauna şi că o lume fără lăcomie nu este decît un vis irealizabil.

Lăcomia va fi eradicată

Pe ce bază se poate face această afirmaţie aparent atît de utopică? Pe baza faptului că deja acum unii au adoptat un mod de viaţă lipsit de lăcomie. Deşi această realizare nu este perfectă, ea demonstrează însă ceea ce se poate face printr–o educaţie corespunzătoare şi prin motive corecte. Articolul care urmează ne va arăta cum se poate realiza o lume fără lăcomie.