Cazi uneori în capcana lăcomiei?
AI PARTICIPAT vreodată la o petrecere la care s-a servit din belşug mîncare şi băutută iar tu ai fost tentat să faci abuz şi de una şi de cealaltă? Mulţi oameni recunosc că din cînd în cînd manifestă lăcomie într-o direcţie sau alta. Dar tu, poţi să rezişti întotdeauna acestei înclinaţii? Sau uneori ai cedat tentaţiei terminînd pînă la urmă cu dureri de cap, mahmureală sau poate şi mai rău. Ce alte urmări poate avea manifestarea lăcomiei? Cum putem evita capcanele ei subtile? Această problemă este de importanţă vitală, deoarece Biblia spune că ‘nici un om lacom nu va moşteni regatul lui Dumnezeu’. — 1 Corinteni 6:10.
Lăcomia a fost definită drept o dorinţă exagerată sau nesaţ, adică o dorinţă avidă de a avea mai mult decît ai nevoie sau meriţi. Ea poate lua diferite forme, şi anume: iubirea de bani, dorinţa de putere sau glorie, lăcomie la mîncare, băutură, relaţii sexuale şi bunuri materiale. Ea este cauza fundamentală a multor necazuri care ne chinuiesc existenţa în prezent. De ce sînt în continuă creştere relaţiile sexuale ilegale şi infracţiunile de orice fel? De ce milioane de oameni sînt supraalimentaţi în timp ce alte milioane mor de foame? De ce se cheltuiesc sume uriaşe pe jocuri de noroc şi pe bilete de loterie? Care este cauza care determină comiterea delapidărilor din avutul obştesc sau particular, exploatarea în scopuri comerciale şi corupţia funcţionarilor de stat? Ce anume stă la baza războaielor şi a urmărilor lor dezastruoase care produc atîtea suferinţe? Iată ce: lăcomia.
Lăcomia sexuală şi consecinţele ei
Uneori lăcomia îmbracă forme hidoase care degradează în mod dureros viaţa omului. De exemplu, un bărbat căsătorit care avea o familie minunată era stăpînit de o aviditate excesivă după relaţiile sexuale. Într-o zi, fiind sub influenţa alcoolului, el s-a luat după două fete care mergeau acasă şi pe care spera să le seducă. Dar tatăl fetelor şi încă o rudă au ieşit din casă şi l-au bătut pînă l-au desfigurat. Apoi, el a fost dus la spital cu capul spart, maxilarul fisurat şi unul din ochi rănit grav. Fetiţa lui a fost atît de indignată cînd a auzit ce s-a întîmplat, încît a vrut să se sinucidă. Întreaga familie a fost şocată şi s-a simţit înjosită de comportarea lui. Ce mult a costat cedarea la impulsurile lăcomiei sexuale!
O întîmplare din viaţa regelui David confirmă acest lucru. Într-o zi, el a văzut-o pe Batşeba, o femeie frumoasă care se scălda. David avea deja mai multe soţii, dar în loc să întoarcă spatele şi să nu se mai gîndească la ceea ce văzuse, el a permis ca în inima lui să se nască o dorinţă de relaţii sexuale ilegale. Apoi el a comis adulter cu Batşeba, în timp ce Urie, soţul acesteia lupta în armata lui.
Cînd Batşeba a rămas însărcinată, David a încercat mai întîi să tăinuiască adulterul, prin faptul că a dat ordin ca Urie să fie trimis la el, iar apoi el l-a trimis acasă, sperînd că Urie se va culca cu soţia lui. Totuşi, cînd manevra aceasta a eşuat, iar David s-a văzut pus în faţa îngrozitoarei alternative de a porunci ca Batşeba, o soţie adulteră să fie omorîtă cu pietre, el a ales cealaltă alternativă, şi anume: trimiterea lui Urie în prima linie de luptă, unde îl aştepta o moarte sigură. Dar nimic nu trece neobservat de Iehova. El a trimis pe profetul său Natan ca să-l mustre pe David pentru faptele lui oribile — adulter şi provocarea moartei celui cu a cărui soţie el comisese adulterul. Cînd a auzit cuvintele lui Natan, lui David i s-a frînt inima de remuşcare şi a acceptat cu umilinţă mustrarea. Totuşi, el a plătit scump pentru ceea ce făcuse: primul său fiu de la Batşeba a murit la cîteva zile după naştere, iar de atunci încolo familia sa a fost lovită de nenorociri. — 2 Samuel 11:1—12:23; capitolul 13.
Acest exemplu, prin care sîntem avertizaţi de ceea ce se întîmplă cînd cedăm ispitei, ilustrează foarte bine reacţia în lanţ pe care o produce păcatul. Iată ce declară Biblia în acest sens: „Fiecare este încercat cînd se lasă antrenat şi sedus de propria sa dorinţă. Apoi dorinţa cînd a devenit fecundă, dă naştere păcatului; la rîndul său păcatul, cînd a fost înfăptuit, generează moartea“ (Iacob 1:14, 15). Greseala pe care a făcut-o David a fost faptul că el a permis ca în inima lui să se nască o dorinţă sexuală lacomă. Odată ce s-a declanşat dorinţa păcătoasă el a permis ca lăcomia de relaţii sexuale să-i justifice comportarea nelegiuită.
Ce deosebire netă este între acest exemplu şi exemplul dat de Iosif în Egipt, atunci cînd a fost ademenit de soţia lui Potifar ca să se culce cu ea! Care a fost reacţia lui Iosif la această ispită? Răspunsul îl aflăm din Biblie: „Şi a rezultat deci cum ea îi vorbea zi de zi, că el n-a acultat-o cînd îi cerea să se culce alături de ea, să rămînă cu ea.“ Chiar şi fară să aibă îndrumarea morală din cele zece porunci, care nu fuseseră încă date, el a răspuns la insistenţele ei astfel: „Cum aş putea eu deci sa comit acest rău şi să păcătuiesc în realitate împotriva lui Dumnezeu?“ În cele din urmă într-o zi ea l-a apucat şi i-a spus: „Culcă-te cu mine!“ A încercat oare Iosif să întîrzie încercînd să o convingă sau să-i explice de ce nu voia să faca astfel? Nu. El „a luat-o la fugă, ieşind afară“. El nici măcar nu a dat dorinţei sexuale posibilitatea de a încolţi în inima sa, ci pur şi simplu a fugit. — Geneza 39:7–16.
Nici un creştin sincer nu va cugeta, de fapt la planuri pentru adoptarea unei atitudini care stîrneşte lăcomia de relaţii sexuale. Nici David nu plănuise sa păcătuiască, aşa cum reiese, de altfel şi din comportarea sa ulterioară. De aceea, exemplul său ar trebui să ne îndemne pe toţi ca să ne întărim hotărîrea de a ne opune oricărui lucru care ne stîrneşte lăcomia de relaţii sexuale ilegale. Fie că sîntem necăsătoriţi, fie că sîntem căsătoriţi, fie că sîntem tineri, fie ca sîntem bătrîni, trebuie să fim ferm hotărîţi de a respinge orice tentaţii de acest gen, imediat ce îşi fac apariţia. — Romani 13:13, 14.
Lăcomia de bani şi urmările ei
Un exemplu de om lacom a fost Iuda Iscariot — cel mai josnic trădător din istoria omenirii. Cînd Isus l-a ales ca apostol, fără îndoială că el era fidel şi altruist. De fapt, Isus l-a făcut chiar administrator al fondurilor lor. Dar, cu timpul, Iuda a început sa fure o parte din bani. El „era hoţ şi avea cutia cu banii şi obişnuia să sustragă din banii puşi în ea“. — Ioan 12:6.
Evident, Iuda devenise un hoţ, un om lacom. În preajma ultimului Paşte, din anul 33 e.n. şi după ce a fost mustrat de Isus, Iuda s-a înţeles cu marii preoţi, care aveau să devină criminali, ca să-l „trădeze pe Domnul“ pentru 30 de monede de argint. Mai tîrziu Iuda şi-a dat seama de mîrşăvia faptei lui şi s-a sinucis. Deci, consecinţele dezastruoase ale lăcomiei au mai făcut o victimă. — Luca 22:3; Matei 26:14–16.
Consecinţele nefaste ale lăcomiei sînt nenumărate. Mulţi oameni care urmăresc cu aviditate să cîştige mulţi bani, cheltuiesc o mare parte din ei pe un stil de viaţă luxos. Ei întorc spatele hranei simple şi îşi concentrează atenţia asupra mîncărurilor rafinate şi costisitoare. Totuşi, abuzul de hrană consistentă pe care cei bogaţi şi-o pot permite are deseori asupra lor un efect de bumerang, producîndu-le indigestii sau afecţiuni şi mai grave, care le pot grăbi sfîrşitul. Iată ce spune în privinţa aceasta un medic reputat: „Crudul şi purul adevăr care reiese din poliţele de asigurare este că excesul de alimente şi de greutate în rîndul adulţilor sînt dăunătoare duratei vieţii.“
Pentru un creştin, mult mai grav este pericolul spiritual pe care îl generează lăcomia. Materialismul le-a determinat pe unele soţii creştine ale căror soţi au un venit moderat să-şi caute serviciu, chiar dacă aceasta are drept rezultat neglijarea copiilor şi mai puţine binecuvîntări în lucrarea de predicare. Materialismul i-a făcut şi pe unii tinerii creştini să cedeze în faţa ispitei unor locuri de muncă bine plătite, fără ca măcar să se gîndească în mod serios la posibilitatea intrării în serviciul cu timp integral. Preocuparea de dorinţele cărnii fie că acestea sînt relaţii sexuale ilegale, fie că sînt lăcomia de bani, precum şi plăcerile şi bunurile pe care le oferă banii, pot duce la păcate grave şi chiar pierderea vieţii veşnice. „Căci dorinţa cărnii înseamnă moarte, (...) deoarece dacă trăiţi potrivit cărnii, în mod sigur veţi muri.“ — Romani 8:6, 13.
Cum putem să evităm sau să scăpăm din capcana lăcomiei?
Odată ce lăcomia l-a prins pe om în capcană, este greu să scape de ea. Mai bine să te fereşti de boală decît să te tratezi. Este necesar ca părinţii să-şi înfrîneze înclinaţiile lacome personale şi apoi pe cele ale copiilor lor. Majoritatea copiilor manifestă înclinaţii egoiste. Povestea spune că, într-o zi Abraham Lincoln şi-a luat la plimbare pe cei doi fii ai săi, dar aceştia plîngeau. Un vecin l-a întrebat: „Dar de ce plîng copiii?“ Lincoln a răspuns: „Din acelaşi motiv din care plînge întreaga lume: Eu am trei alune şi fiecare dintre ei vrea cîte două.“
Părinţii trebuie, în mod consecvent şi cu iubire, să-şi „educe“ băieţii şi fetele în aşa fel încît aceştia să manifeste altruism şi respect faţă de alţii (Proverbe 22:6). O astfel de atitudine îi va ajuta foarte mult la vîrsta adolescenţei, cînd dorinţele sexuale şi alte înclinaţii egoiste pot deveni foarte puternice. În timpul nostru tinerii sînt asediaţi de numeroase tentaţii sexuale. Totuşi, Biblia spune: „Fornicaţia şi orice fel de necurăţenie sau lăcomia să nu fie nici menţionate măcar printre voi‚ aşa cum se cuvine unor sfinţi; nici conduita ruşinoasă, nici vorbirea prostească, nici glumele obscene — lucruri care nu se cuvin (...) nici un fornicator, sau persoană necurată, sau persoană lacomă — adică un idolatru — nu are vreo moştenire în regatul lui Cristos şi al lui Dumnezeu.“ — Efeseni 5:3–5.
Să notaţi că o „persoană lacomă“ este totodată „un idolatru“. În ce sens? Cei care devin obsedaţi de dorinţa de relaţii sexuale, de iubirea de bani (manifestată prin furturi, delapidări şi jocuri de noroc), aviditate la mîncare şi băutură, sau ambiţia de putere şi glorie, devin sclavii acestor dorinţe şi fac din ele idolii lor, ca să spunem astfel. Scopul lor în viaţă este satisfacerea dorinţelor lacome. Creştinii care practică aceste lucruri ca idolatrie, sînt fără îndoială „persoane lacome“ conform terminologiei biblice, şi ar putea fi excluse din adunare. De ce? Deoarece ele au pus închinarea la „dumnezeii“ lor mai presus de închinarea la Iehova, care este „un Dumnezeu care pretinde devoţiune exclusivă“. — Exod 20:3–6, 17.
Urmărirea cu interes a programelor de radio sau T.V. precum şi citirea cărţilor şi revistelor care stîrnesc lăcomia de lucruri dăunătoare sînt foarte periculoase atît pentru creştinii tineri, cît şi pentru cei bătrîni. Nu uitaţi că David nu şi-a întors privirea de la Batşeba care se scălda, şi într-un moment de slăbiciune, a fost cuprins de lăcomie senzuală. Închizi tu televizorul sau ieşi din sala de cinema cînd sînt înfăţişate scene imorale?
În pofida păcatului său, David a manifestat o profundă iubire faţă de Iehova. Aceasta l-a ajutat să se reabiliteze după nelegiuirile comise. În mod similar, un vechi creştin din Africa a putut să se reabiliteze după efectele negative ale unei situaţii în care el a manifestat lăcomie de bani. Iată ce s-a întîmplat: Datorită anumitor dificultăţi el a devenit datornic. Dar deoarece răspundea de treburile financiare ale firmei la care lucra, el a fost tentat să „împrumute“ bani, fără să ceară permisiunea. Astfel, el a permis ca „sămînţa“ lăcomiei să încolţească în inima lui, astfel că a delapidat o mare sumă de bani. Cînd patronii săi au început să cerceteze cazul, el a intrat în panică şi a fugit din ţară, părăsindu-şi soţia şi copiii. Dar conştiinţa a început în scurt timp să-l mustre, iar el şi-a dat seama că făcuse o greşeală gravă. De aceea s-a întors acasă şi a restituit patronilor săi întreaga sumă. El a fost mustrat de bătrînii adunării iar acum face progrese lăudabile pentru a se reabilita complet.
Dar ce anume l-a ajutat să se reabiliteze? Rugăciunea şi citirea Bibliei. El a constatat că numeroase fraze din psalmii lui David i-au atins coarda sensibilă, ajutîndu-l să se roage cu mai multă căldură şi într-un mod mai înţelept. Iată cîteva exemple din aceşti psalmi: „Arată-mi favoare, o, Dumnezeule, conform bunătăţii tale iubitoare. Conform abundenţei îndurărilor tale, şterge încălcările mele! Creează în mine o inimă curată, o, Dumnezeule, şi pune înăuntrul meu un spirit nou, statornic.“ „De asemenea reţine-l pe servitorul tău de la actele prezumţioase, nu lăsa ca ele să mă domine.“ — Psalm 51:1, 10; 19:13.
Dacă vrei să eviţi sau să scapi din capcana lăcomiei, ‘apropie-te de Dumnezeu şi el se va apropia de tine’ (Iacob 4:8). Cînd inima unui creştin este plină de iubire pentru Iehova, pentru fraţii creştini şi pentru mulţi care au nevoie de ajutor în aceste timpuri critice, atunci „sămînţei“ odioase a lăcomiei îi este mult mai greu să încolţească. De altfel, spiritul sfînt este un excelent distrugător al lăcomiei. Deci permite ca această forţă puternică să curgă în inima ta, să o cureţe de dorinţele necurate şi să o umple de dorinţa fierbinte de a-l sluji pe Iehova. Atunci oribila forţă a lăcomiei nu va putea să te prindă în capcană.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]
Iuda Iscariot a căzut în capcana lăcomiei
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Crudul şi purul adevăr care reiese din poliţele de asigurare este că excesele de alimente şi de greutate este dăunător duratei vieţii