Imagini din Ţara Promisă

Valea Elah — Unde David a ucis un uriaş

EXISTĂ puţine relatări biblice care să fie atît de emoţionante ca şi cea care descrie cum David, „cu o praştie şi cu o piatră s–a dovedit mai tare“ decît uriaşul filistean, Goliat (1 Samuel 17:50). Acest lucru s–a petrecut în valea Elah.

Dar unde se află această vale, şi ce aspect are ea? Cunoscînd aceste lucruri, vă va fi mult mai uşor să vă imaginaţi această renumită victorie repurtată de tînărul uns ca viitor rege al Israelului. Mai tîrziu, Dumnezeu avea să încheie cu David un legămînt pentru un regat care poate să ne aducă binecuvîntări eterne, iar acest fapt, constituie pentru noi un motiv în plus de a dori să ştim ce s–a petrecut în valea Elah.

Filistenii trăiau de–a lungul coastei canaanite. Israeliţii erau stăpînii munţilor Iudeii aflaţi la sud de Ierusalim. Iată cum stăteau lucrurile: la vest, în partea joasă a ţării se aflau duşmanii; la est în partea înaltă, se aflau slujitorii lui Dumnezeu. Între aceştia se întindeau dealurile joase ale disputatei regiuni Sefela. Cum aveau filistenii să–i atace pe israeliţi? În mod logic, una din tactici era să urce printr–o albie secată sau defileu, urmînd direcţia est–vest. Valea Elah era unul dintre cele mai importante defileuri. Ea se întindea din cîmpiile aflate în apropierea oraşelor filistene Gat şi Ecron, traversînd Sefela pînă în munţi la circa 25 de kilometri sud–vest de Ierusalim şi de Betleem. Fotografia luată din direcţia sud–vest, înfăţişează partea superioară a acestei văi. La orizont se profilează munţii Iudeii.a

Priviţi această fotografie şi imaginaţi–vi–i pe filisteni urcînd această vale întinsă şi îndreptîndu–se spre munţi. Pentru a–i opri, israeliţii pornesc din Iudeea îndreptîndu–se spre sud–vest. Aici se ajunge la un punct critic. De ce? Deoarece, filistenii stăteau pe munte de partea aceasta, iar israeliţii stăteau pe munte de partea aceea, cu valea între ei.“ — 1 Samuel 17:3.

Cu toate că nu ştim exact în ce loc de–a lungul văii s–au petrecut lucrurile, să ne imaginăm că filistenii se află pe dealul de jos, în dreapta fotografiei, iar armata lui Saul se află în faţă pe dealul de dincolo de zona închisă la culoare. Nici una dintre cele două armate nu se hotărăşte să coboare pentru a traversa valea şi a o ataca pe cealaltă care este pe înălţimi, într–o poziţie sigură de unde îi este uşor să se apere. Această situaţie critică a durat mai bine de o lună. Dar ce anume îi va pune capăt?

În fiecare dimineaţă şi seară, Goliat, războinic filistean cu o înălţime de peste 2,70 metri, vine şi se postează în vale, provocînd tabăra lui Saul şi propunîndu–i să trimită un bărbat, pentru ca situaţia să se hotărască printr–o luptă în doi. Dar nici un israelit nu îndrăzneşte să–i răspundă. În cele din urmă, un tînăr păstor pe nume David, care vine din Betleem cu alimente pentru fraţii săi care se aflau în tabără, aude insulta sfidătoare a filisteanului. Iată reacţia lui: „Cine este acest filistean necircumcis pentru ca el să batjocorească liniile de bătaie ale viului Dumnezeu?“ (1 Samuel 17:4–30). Atitudinea lui David este, în mod evident, cea la care ne încurajează textul anual al Martorilor lui Iehova pe 1990: „Să avem curaj şi să spunem: «Iehova este ajutorul meu»“. — Evrei 13:6; Psalm 56:11; 118:6.

Cînd regele Saul aude că acest tînăr, fără pregătire militară şi lipsit de arme, vrea să–l înfrunte pe înfricoşătorul Goliat, îi oferă băiatului armura sa. David o refuză, deoarece vrea să–l înfrunte pe uriaş cu toiagul său de păstor, cu o praştie de piele şi cinci pietre găsite în vale. Cum erau aceste pietre? Este puţin probabil să fi fost doar nişte simple pietricele de mărimea unui bob de strugure sau de măslină. Au fost găsite pietre de praştie cu un diametru între 5 şi 8 centimetri, adică de mărimea unei portocale mici. O piatră de acest gen, aruncată cu o praştie, poate să zboare cu o viteză între 160 şi 240 kilometri pe oră.

Fără îndoială că aţi citit cum s–au petrecut lucrurile în vale, sub privirile soldaţilor celor două armate. David declară: „Tu vii la mine cu o sabie, o suliţă şi o lance, dar eu vin la tine cu numele lui Iehova al armatelor, Dumnezeul liniilor de bătaie ale lui Israel, pe care tu l–ai batjocorit.“ Atunci Iehova îi dă lui David victoria. Tînărul aruncă o piatră cu atîta forţă încît ea pătrunde în fruntea lui Goliat, ucigîndu–l. Apoi, păstorul fuge repede şi luînd sabia uriaşului îi taie capul. — 1 Samuel 17:31–51.

Încurajaţi de credinţa lui David şi de încrederea acestuia în Dumnezeu, israeliţii se năpustesc asupra duşmanilor descurajaţi, urmărindu–i de–a lungul Sefelei pînă în Filistia. — 1 Samuel 17:52, 53.

Imaginaţi–vă ce bucurie trebuie să fi fost în Iuda! Fotografia de mai jos, făcută în apropiere de Hebron, arată priveliştea pe care o aveau din munţi slujitorii lui Dumnezeu spre vest: valea Elah şi dealurile Sefelei. Deşi florile albe ale unui migdal înflorit constituie o frumuseţe demnă de privit, victoria repurtată asupra duşmanilor lui Dumnezeu este ceva şi mai frumos. Iată de ce femeile israelite puteau spune pe drept cuvînt: „Saul şi–a doborît miile sale şi David zecile sale de mii“, inclusiv uriaşul pe care l–a doborît în valea Elah. — 1 Samuel 18:7.

[Notă de subsol]

[Fotografie pe pagina 29]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 28]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.