Babilonul cel Mare executat

„Pe fruntea ei era scris un nume, un mister: «Babilonul cel Mare, mama desfrînatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pămîntului.» “ „Într–o singură zi vor veni plăgile ei: moartea şi doliul şi foametea şi ea va fi arsă complet în foc, deoarece Iehova Dumnezeu, care a judecat–o, este tare.“ — Apocalips 17:5; 18:8.

AVEM tot dreptul să ne mirăm de aceste cuvinte consemnate de apostolul Ioan în secolul I e.n. Cine este această ’mamă a desfrînatelor‘? Cît de mult l–a jignit ea pe Dumnezeu încît el să o judece atît de aspru? Fără îndoială, judecăţile lui Dumnezeu asupra misterioasei desfrînate Babilonul cel Mare sînt devastatoare, iar faptul acesta ne dă motive să stabilim identitatea acestei prostituate şi ce efect va avea asupra noastră destinul ei. — Apocalips 18:21.

Pe cine sau ce simbolizează Babilonul cel Mare? În Biblie se spune despre conducătorii lumii că au comis fornicaţie cu ea şi că negustorii au făcut afaceri cu ea (Apocalips 18:3). Aşadar, ea, nu reprezintă politica sau marile afaceri. În cazul acesta, singurul candidat care mai rămîne pentru titlul de ’mamă a desfrînatelor‘ este al treilea element puternic al acestei lumi, şi anume: imperiul mondial al falsei religii, condus de Satan.a

Mai rămîne acum să răspundem la următoarele întrebări: De ce, cînd şi cum va fi executat Babilonul cel Mare? Sau, ca să spunem lucrurilor pe nume: De ce, cum şi cînd va dispărea de pe pămînt religia falsă?

Istoria necreştină a creştinătăţii

Cînd analizăm istoria religiei false, ne aducem aminte de următoarea declaraţie profetică din antichitate: „Ei continuă să semene vînt şi vor secera un uragan“ (Osea 8:7). Aceasta concordă cu principiul enunţat de apostolul creştin Pavel: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare: Dumnezeu nu este de batjocorit. Căci ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7). Aşadar, ce a semănat la scară mondială religia falsă? Şi ce anume va secera ea?

Isus Cristos i–a instruit pe continuatorii săi să–şi iubească nu numai semenii, ci şi duşmanii (Matei 5:43, 44). Citind din Scripturile ebraice, Pavel a arătat clar cum trebuie creştinii să–şi trateze duşmanii: „ «Dacă duşmanului tău îi este foame, dă–i să mănînce; dacă îi este sete, dă–i să bea; căci făcînd astfel vei îngrămădi pe capul lui cărbuni aprinşi.» Nu te lăsa învins de rău, ci continuă să învingi răul prin bine.“ — Romani 12:20, 21.

Totuşi, istoria religiilor creştinăţăţii este plină de ură şi de vărsări de sînge. Cruciadele vechi şi moderne care au adus jafuri, maltratări şi moarte au fost binecuvîntate şi tolerate. De exemplu, prădarea Abisiniei de către Italia (1935) şi „cruciada“ lui Franco în războiul civil din Spania (1936—1939) au fost binecuvîntate de demnitarii Bisericii Catolice.

Disputele teologice au fost rezolvate prin arderea oamenilor pe rug. William Tyndale, traducător al Bibliei, a fost strangulat pe un stîlp, iar trupul său a fost ars în 1536, după ce îşi publicase traducerea „Noului Testament“ în engleză. Mai înainte, la cererea Papei Martin al V–lea, autorităţile religioase — mînate de răzbunare — au deshumat oasele lui Wycliffe, traducător al Bibliei, la 44 de ani de la moartea sa, ca să–şi satisfacă plăcerea de a le arde. În timpul inchiziţiei catolice mii de evrei şi de „eretici“ au fost deposedaţi de averi, torturaţi şi arşi pe rug — toate acestea, chipurile, în numele lui Cristos! Teologul spaniol Michael Servetus, care a fost persecutat atît de romano– catolici, cît şi de protestanţi, a fost ars pe rug la ordinele protestantului Ioan Calvin. În cele două războaie mondiale din acest secol, armatele au fost binecuvîntate de clerici „creştini“, iar soldaţii au fost îndemnaţi de către preoţii lor naţionalişti să ucidă.

Cîtă deosebire între toţi aceştia şi adevăratul creştinism! Apostolul Pavel a scris următoarele: „Ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi–vă cu tandre sentimente de compasiune, de bunătate, de umilinţă a spiritului, de blîndeţe şi de îndelungă răbdare. Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bunăvoie unii pe alţii, dacă cineva are un motiv de a se plînge împotriva altuia. Aşa cum v–a iertat Iehova de bunăvoie, faceţi şi voi la fel. Dar pe lîngă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi–vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unităţii.“ — Coloseni 3:12–14.

Creştinilor din Roma Pavel le–a scris astfel: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Îngrijiţi–vă de lucruri excelente în faţa tuturor oamenilor. Dacă este posibil, în măsura în care depinde de voi, fiţi paşnici cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi voi înşivă, iubiţilor, ci faceţi loc mîniei, căci este scris: «Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăti, zice Iehova» “ (Romani 12:17–19). Prin urmare, în lumina principiilor creştine, creştinătatea a eşuat. Ea a semănat ură şi ipocrizie şi va secera nimicire.

Religiile necreştine — istoria lor

Dar Babilonul cel Mare constă nu numai din religiile creştinătăţii. Toate marile religii ale acestei lumi sînt părtaşe la vinovăţia de sînge a neruşinatei desfrînate. De exemplu, religia Shinto din Japonia trebuie să suporte o parte din vină din cauza mentalităţii fanatice şi sadice manifestate de militarii japonezi în cel de–al doilea război mondial. Istoricul Paul Johnson arată că, „pentru a se întări într–o lume plină de duritate şi concurenţă“, dominată de normele europene de conduită, ei au considerat că este necesar să inventeze „o religie de stat şi o moralitate dominantă, cunoscută sub numele de Shinto şi bushido [„calea războiului“] (. . .) S–a stabilit practicarea cu regularitate a cultului împăratului, îndeosebi în cadrul forţelor armate, iar începînd din anul 1920 se preda în toate şcolile un cod naţional de etică — kokumin dotoku.“ Care a fost rezultatul acestor manifestări? În 1941 cînd japonezii au bombardat Pearl Harbour, intrînd, astfel, în al doilea război mondial, „Shinto (. . .) s–a transformat dintr–un cult primitiv, pe cale de dispariţie şi practicat de o minoritate, într–o pecete a statului totalitar modern şi, culmea ironiei, religia, care ar fi trebuit să servească drept stîlp al rezistenţei împotriva ororilor laice ale epocii, a fost folosită la autorizarea lor.“

Referitor la divizarea Indiei în 1947, în care disputele religioase au constituit un factor important, istoricul Johnson spune: „5—6 milioane de oameni fugeau în toate direcţiile ca să–şi scape viaţa. (. . .) Conform estimărilor, numărul morţilor din perioada aceea varia între 1 şi 2 milioane. După calculele actuale, se apreciază că au fost între 200 000 şi 600 000 de victime.“ Pînă şi azi, societatea hindusă se confruntă cu ucideri şi umiliri care au la bază motive religioase. Deseori harijans, sau renegaţii — denumiţi anterior paria — sînt victimele asasinatelor în grup organizate de moşierii bogaţi.

Hinduismul se împleteşte cu practicile spiritiste (Apocalips 18:23). Scriitorul indian Sudhir Kakar aminteşte de „fascinaţia şi respectul pe care hindusul de rînd le manifestă faţă de ştiinţele oculte şi de practicienii lor“, şi adaugă: „Astrologii, prezicătorii şi ghicitorii, precum şi sadhus [asceţi „sfinţi“], fachirii [călugări cerşetori care practică magia] şi alţi oameni religioşi sînt stimaţi profund, deoarece se consideră că ei întreţin legături foarte apropiate cu realitatea superioară.“ — India Today, 30 aprilie 1988.

În plus, există conflicte permanente între hinduşi, sikhi şi membrii altor religii orientale. La aceste conflicte fiecare religie îşi aduce contribuţia ei de ură, disensiuni şi asasinate. Toate acestea constituie un alt aspect al roadelor pe care le aduce Babilonul cel Mare.

Apoi, istoria modernă a iudaismului, plină de războaie, ucideri şi reprimări, nu este o laudă la adresa acestei religii. Violenţa pe care o manifestă uneori membrii sectei hasidim a iudaismului faţă de membrii altor secte iudaice şi ale religiilor neiudaice nu le aduce nici o laudă înaintea lui Dumnezeu.

Cînd studiem istoria imperiului mondial al religiei, ne dăm repede seama de ce Judecătorul Suprem are motive să execute Babilonul cel Mare. „Da, în el a fost găsit sîngele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor acelora care au fost înjunghiaţi pe pămînt“ (Apocalips 18:24). Complicitatea religiei false la războaiele regionale şi mondiale a făcut–o vinovată înaintea lui Dumnezeu de sîngele „tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pămînt“.

Conform acuzaţiei biblice, Babilonul cel Mare a fost judecat şi i s–a dat sentinţa de nimicire din cauza dosarului încărcat pe care şi l–a creat prin fornicaţia sa spirituală cu conducătorii lumii, prin vinovăţia de sînge în războaie şi prin practicile sale spiritiste. De aceea, Iehova Dumnezeu a pronunţat hotărîrea judecătorească prin care imperiul mondial al religiei false, condus de Satan, trebuie distrus. — Apocalips 18:3, 23, 24.

Cum va pieri religia falsă

Într–un înalt limbaj simbolic, cartea Apocalipsul descrie distrugerea Babilonului cel Mare. Iată ce citim în Apocalips 17:16: „Cele zece coarne pe care le–ai văzut şi fiara sălbatică, acestea o vor urî pe desfrînată, o vor devasta şi dezgoli şi îi vor mînca părţile cărnoase şi o vor arde complet cu foc.“ „Cele zece coarne“ simbolizează toate puterile politice aflate în prezent în arena mondială şi care sprijină Organizaţia Naţiunilor Unite — „fiara sălbatică de culoare stacojie“ — aceasta fiind imaginea sistemului politic pătat de sînge şi condus de Diavol. — Apocalips 16:2; 17:3.b

Conform profeţiei biblice, puterile politice reprezentate la Naţiunile Unite se vor întoarce împotriva imperiului mondial al religiei false şi îl vor devasta. Toate religiile false vor avea de suferit. Unele sisteme politice şi–au manifestat deja iritarea faţă de amestecul religiei false în sferele politice şi sociale. Unele ţări socialiste şi–au impus poziţia în favoarea ateismului şi au redus practic religia la inexistenţă, ca în Albania, sau la starea de slujnică ascultătoare, ca în Rusia şi China. În alte părţi, conducătorii politici manifestă resentimente puternice faţă de teologia eliberării promovată de unii preoţi catolici în ţările mai sărace. Iar alţii reprimă religiile care se amestecă în problemele rasiale. Chiar şi în ţările aşa–zise liberale unii politicieni îşi manifestă dispreţul faţă de intervenţia clericilor în politică şi în problemele sociale.

Mai rămîne de văzut ce alte probleme vor determina elementele politice din lumea întreagă să ia măsuri împotriva religiei false. Dar un lucru este sigur: Executarea Babilonului celui Mare de către elementele politice va fi nu numai voinţa acestora, ci şi a lui Dumnezeu. În Apocalips 17:17 se spune: „Dumnezeu le–a pus în inimă să îndeplinească gîndul său şi să–şi îndeplinească singurul lor gînd, dînd regatul lor fiarei sălbatice, pînă vor fi realizate cuvintele lui Dumnezeu.“ — Compară Ieremia 51:12, 13.

Să nu vă lăsaţi amăgiţi! Executarea Babilonului celui Mare nu va fi doar expresia duşmăniei politicienilor faţă de aroganţa şi amestecul clericilor. Conducătorii politici vor fi uneltele involuntare de care se va servi Dumnezeu ca să distrugă închinarea falsă din lumea întreagă. Da, „păcatele ei s–au îngrămădit pînă la cer, iar Dumnezeu şi–a adus aminte de actele ei de nedreptate.“ — Apocalips 18:5.

Iehova a hotărît ca religia falsă şi mîndră să fie umilită. Iată ce spune profeţia: „În măsura în care s–a glorificat pe sine şi a trăit într–un lux neruşinat, în aceeaşi măsură daţi–i chin şi jale. Fiindcă ea spune fără încetare în inima sa: «Eu şed ca regină, eu nu sînt văduvă, şi niciodată nu voi vedea jalea.» Iată de ce într–o singură zi vor veni plăgile ei: moartea şi doliul şi foametea şi ea va fi arsă complet în foc, deoarece Iehova Dumnezeu, care a judecat–o, este tare.“ — Apocalips 18:7, 8.

Cînd va veni execuţia?

Acea „o zi“ sau un timp scurt al unei execuţii rapide, este acum aproape. De fapt distrugerea Babilonului celui Mare va deschide „ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru“ (Isaia 61:2). După aceea, va veni peste noi războiul drept declanşat de Dumnezeu la Armaghedon. Toate evenimentele mondiale care s–au petrecut de la 1914 încoace constituie dovada că timpul pentru sistemul de lucruri al lui Satan expiră în curînd. Prin urmare, domnia Regatului lui Dumnezeu s–a apropiat. — Luca 21:32–36; Apocalips 16:14–16.

Cum vor reacţiona închinătorii adevăraţi la distrugerea Babilonului celui Mare? Iată ce se spune în Apocalips: „Bucuraţi–vă pe seama ei, o cer, şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi, deoarece Dumnezeu a cerut prin judecată pedepsirea ei în favoarea voastră! (Apocalips 18:20). Cînd scopul lui Iehova va fi adus la îndeplinire şi numele său va fi sfinţit, tot universul se va bucura. Profeţia declară: „După aceste lucruri am auzit ceva ca o voce puternică a unei mari mulţimi în cer. Ei ziceau: «Lăudaţi pe Iah! Salvarea şi gloria şi puterea îi aparţin Dumnezeului nostru, deoarece hotărîrile sale judecătoreşti sînt adevărate şi drepte. Căci el a executat judecata asupra marii desfrînate care a corupt pămîntul cu fornicaţia ei şi el a răzbunat din mîna ei sîngele sclavilor lui.» “ — Apocalips 19:1, 2.

Devastarea Babilonului celui Mare, urmată de executarea de către Dumnezeu a celorlalte elemente ale sistemului lui Satan, va aduce nenumărate binecuvîntări pentru adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu inclusiv pentru cei care vor fi înviaţi pe pămînt. Toate acestea au fost promise de Isus: „Dacă rămîneţi în Cuvîntul meu sînteţi într–adevăr discipolii mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera.“ — Ioan 8:31, 32; Apocalips 19:11–21.

Adevăraţii închinători au fost deja eliberaţi de învăţăturile religioase false care l–au blasfemiat pe Dumnezeu de–a lungul secolelor. În promisa nouă lume a dreptăţii ei vor fi liberi ca să trăiască fără teamă de moarte, căci „Dumnezeu însuşi va fi cu ei. Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nici doliu, nici ţipăt nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut“ (Apocalips 21:3, 4). Lucrurile de odinioară care vor fi trecut vor include şi Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, condus de Satan.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 5]

„Culmea ironiei, religia, care ar fi trebuit să servească drept stîlp al rezistenţei împotriva ororilor laice ale epocii, a fost folosită la autorizarea lor.“

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

Wycliffe şi Tyndale au fost persecutaţi fiindcă au tradus Biblia

[Provenienţa fotografiilor]

După o gravură veche din Bibliothèque Nationale