Babilonul — centru al închinării false

„A CĂZUT! Babilonul a căzut, şi toate imaginile cioplite ale dumnezeilor săi el le–a sfărîmat la pămînt!“ Ce fel de oraş era Babilonul despre care a profeţit Isaia? Acesta este factorul principal pentru a înţelege semnificaţia Marelui Babilon modern. — Isaia 21:9.

Babilonul antic era cunoscut pentru închinarea sa păgînă la zei şi zeiţe. În cartea sa Babylonian and Assyrian Religion (Religia în Babilonia şi Asiria), profesorul S.H. Hooke declară: „În Babilon, Marduc ocupa locul de frunte printre ceilalţi zei cărora li se aducea închinare acolo. (. . .) În timpul lui Nabucodonosor II existau în Babilon nu mai puţin de 58 de temple consacrate anumitor zei, fără să mai vorbim despre multe alte temple care nu erau dedicate unui zeu anume. Se poate observa astfel rolul important pe care îl jucau preoţii în viaţa acestui mare oraş.“ Se spune că templul lui Marduc din Babilon avea 55 de capele. Acest lucru nu ne face oare să ne gîndim la multele temple, biserici şi catedrale de astăzi cu capelele lor pentru zeii de importanţă secundară, pentru sfinţi şi madone?

Babilonul era un centru al închinării idolatre. O relatare spune că preoţii şi credincioşii „erau plini de atenţie faţă de imaginile sacre, considerînd statuile ca fiind intermediari între ei şi zei. Statuile erau acoperite cu veşminte costisitoare, coliere, brăţări şi inele; ele se odihneau pe paturi somptuoase de unde erau scoase în poziţie verticală pentru procesiuni şi purtate în caleşti sau în corăbii particulare.“a Ce asemănare cu închinarea oferită astăzi zeilor, sfinţilor şi madonelor hinduismului, budismului şi catolicismului în care imaginile sînt purtate în acelaşi mod pe străzi, pe rîuri şi pe mări!

Descrierea următoare extrasă din aceeaşi enciclopedie ne furnizează un exemplu suplimentar al paralelismului ce există între Babilonul antic şi religia modernă: „Adoratorii săi fideli o cheamă cu numele cele mai dulci: ea nu este numai zeiţă şi fecioară, ci şi mama îndurărilor, cea care ascultă rugăciunile, care mijloceşte [în favoarea noastră], (. . .) cea care a creat universul şi a dat viaţă omenirii.“ Compară aceasta cu următoarea rugăciune din El Santo Rosario (Sfîntul rozar): „Noi îţi aducem mulţumiri, Prinţesă supremă, pentru favorurile pe care le primim în fiecare zi din mîna ta generoasă; fii atît de bună, Stăpîna noastră şi ne păstrează acum şi întotdeauna sub protecţia ta.“

Cine este oare obiectul acestei descrieri şi a acestei rugăciuni? Mulţi vor răspunde imediat: „Fecioara Maria“. Acest răspuns este corect doar pe jumătate. Rugăciunea este adresată Mariei. Însă, aşa cum ne informează cartea Las Grandes Religiones Ilustradas, primul citat este o descriere a lui Iştar, „Regina dragostei“, zeiţa babiloniană a fertilităţii, dragostei şi războiului. Ea este reprezentată uneori „ca o mamă alăptîndu–şi copilul de sex bărbătesc“.b Iată încă un exemplu care arată că religia modernă nu este mult deosebită de cea a Babilonului antic.

Se poate face încă o comparaţie: între conceptul despre sufletul uman sau triadele de dumnezei ale Babilonului antic şi conceptul similar despre nemurirea sufletului şi despre trinitate din religiile moderne. Aceste exemple confirmă înţelegerea noastră că „Babilonul cel Mare“ este un simbol potrivit al imperiului mondial al religiei false din lumea lui Satan.

Babilonul — un duşman arogant al închinării adevărate

Babilonul era totodată un duşman arogant al poporului din antichitate al lui Iehova, Israel, şi unul care dispreţuia închinarea adevărată. Babilonul a distrus templul din Ierusalim în 607 î.e.n., ducînd departe toate ustensilele de valoare ale închinării la Iehova şi profanîndu–le cu ocazia banchetului lui Belşaţar. — Daniel 5:3, 4.

În mod asemănător, în timpurile moderne Babilonul cel Mare este un duşman nemilos al închinării adevărate. În majoritatea ţărilor în care Martorii lui Iehova au fost persecutaţi, clerul a favorizat acest lucru, adeseori prin intermediul unor alianţe încheiate cu conducătorii politici.

Un exemplu semnificativ al opoziţiei instigate de cler şi al cărui model a fost folosit apoi de repetate ori, ne duce înapoi la anul 1917. În acel an Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei, cum se numeau pe atunci Martorii lui Iehova, a publicat cartea The Finished Mystery (Taina împlinită). Cîteva pagini ale acestei cărţi au fost interpretate ca fiind subversive de către clerul din Canada şi din Statele Unite, ţări care erau angajate în primul război mondial. Aceşti conducători religioşi s–au grăbit să–i informeze pe amanţii lor politici despre această publicaţie. Rezultatul? Aşa cum declară profesorul Martin Marty în cartea sa Modern American Religion—The Irony of It All (Religia americană modernă — Ironia tuturor religiilor): „Clerul s–a împotrivit Ruseliştilor [Martorilor] şi s–a bucurat să audă condamnarea la pedepse cu 20 de ani închisoare [pentru o pretinsă răzvrătire] a unor conducători ai Martorilor lui Iehova, declaraţi vinovaţi.“

Dar care a fost reacţia clerului cîteva luni mai tîrziu, cînd aceşti reprezentanţi au fost disculpaţi? „Nu a existat nici o manifestare de bucurie printre membrii bisericii.“ Numai Martorii au respectat principiile Bibliei, „pînă la punctul că au atras ostilitatea guvernului federal asupra religiei lor“. Martorii nu au acceptat niciodată să fie asociaţii servili ai conducătorilor politici, nici chiar sub dominaţia nazistă din Germania sau sub dominaţia fascistă din Italia, Spania sau Portugalia.

Babilonul este demascat şi umilit

Aşadar, pe bună dreptate se spune în Apocalips că Babilonul cel Mare este ’beat de sîngele sfinţilor şi de sîngele martorilor lui Isus‘, şi că „în el s–a găsit sîngele profeţilor şi al celor sfinţi şi al tuturor acelora care au fost ucişi pe pămînt“. De–a lungul secolelor pot fi găsite urmele crimelor pe care le–au comis religiile din lumea întreagă participînd în mod activ la războaie sau închizînd ochii la aceste conflicte şi la persecuţiile împotriva creştinilor adevăraţi. — Apocalips 17:6; 18:24.

Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, a iubit întotdeauna luxul şi puterea. Dar un înger l–a avertizat pe Ioan că ziua marii prostituate avea să vină. Relatarea ne spune: „Şi el a strigat cu o voce puternică, zicînd: «A căzut! Babilonul cel Mare a căzut şi a devenit o locuinţă a demonilor şi un adăpost al oricărei emanaţii necurate şi un adăpost al oricărei păsări necurate şi detestate!» “ — Apocalips 18:2.

Cînd va cădea Babilonul? Sau a căzut deja? În ce măsură te afectează lucrul acesta? Răspunsul la aceste întrebări va fi dat în ediţia următoare a Turnului de veghere.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

Babilonul cel Mare îşi are rădăcinile în vechea religie babilonică