Justiţie în curînd pentru toate naţiunile

„Justiţia — justiţia va trebui să o urmăreşti, pentru ca să rămîi în viaţă şi să iei într–adevăr în stăpînire ţara pe care Iehova, Dumnezeul tău, ţi–o dă.“ — DEUTERONOM 16:20.

1. Care a fost scopul originar al lui Dumnezeu cu privire la om, şi numai cum putea acesta să–l îndeplinească?

ATUNCI cînd a creat bărbatul şi femeia, Dumnezeu a avut drept scop să umple pămîntul cu creaturi perfecte care, toate împreună, aveau să–l laude şi să se achite de misiunea lor ce consta în a supune pămîntul (Geneza 1:26–28). Fiind creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul a fost înzestrat cu calităţi cum ar fi înţelepciunea, dreptatea, iubirea şi puterea. Numai exercitînd în mod echilibrat aceste calităţi, omul putea să îndeplinească scopul pentru care l–a creat Făuritorul său.

2. Cît de important era ca fiii lui Israel să practice justiţia?

² Aşa cum am văzut în articolul precedent, omul s–a răzvrătit contra dispoziţiilor divine şi a fost condamnat la moarte. Din cauza imperfecţiunii, lui îi era acum imposibil să ducă la îndeplinire scopul originar al lui Dumnezeu referitor la omenire. Incapacitatea omului de a manifesta o justiţie perfectă explică în mare parte acest eşec. Nu este de mirare, aşadar, că Moise le–a reamintit fiilor lui Israel: „Justiţia — justiţia va trebui să o urmăreşti!“ Viaţa lor precum şi posibilitatea de a lua în stăpînire Ţara Promisă depindeau de modul în care practicau justiţia. — Deuteronom 16:20.

O umbră a lucrurilor bune viitoare

3. De ce este important pentru noi să examinăm modul în care a acţionat Iehova faţă de Israel?

³ Modul în care Dumnezeu a acţionat faţă de naţiunea Israel ne întăreşte încrederea că el îşi va demonstra, cu siguranţă, justiţia faţă de toate naţiunile prin intermediul Slujitorului său ales, Isus Cristos. Apostolul Pavel explică acest lucru astfel: „Tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin consolarea din Scripturi să avem speranţă“ (Romani 15:4). Întrucît Dumnezeu „iubeşte dreptatea şi justiţia“, el a pretins ca israeliţii să–l imite în orice relaţii pe care le aveau unii cu alţii (Psalm 33:5). Acest lucru se poate observa în mod clar examinînd cîteva din cele 600 de legi date lui Israel.

4. Cum garanta Legea mozaică drepturile civile? 

⁴ Atîta timp cît Legea mozaică a fost respectată, drepturile civile nu au fost călcate în picioare. Cu privire la un neisraelit care venea să locuiască în ţară, Levitic 19:34 spune: „Locuitorul străin care locuieşte ca străin la voi va trebui să devină pentru voi ca un băştinaş de–ai voştri, şi tu va trebui să–l iubeşti ca pe tine însuţi.“ Ce dispoziţie dreaptă şi plină de iubire! În plus, judecătorii precum şi martorii erau sfătuiţi: „Tu nu trebuie să urmezi mulţimea în scopuri rele, şi nu trebuie să depui mărturie cu privire la o controversă, astfel încît să deviezi cu mulţimea, pentru a denatura justiţia. Cît despre cel de condiţie umilă, nu trebuie să arăţi preferinţă într–o controversă a sa“ (Exod 23:2, 3). Închipuiţi–⁠vă: justiţia era aplicată în acelaşi mod, atît bogaţilor cît şi săracilor!

5. În materie de legi penale, fă o comparaţie între Legea mozaică şi legile actuale.

⁵ În materie de legi penale, codul Legii mozaice era mult superior tuturor codurilor de legi ale naţiunilor timpului nostru. De exemplu, hoţul nu era întemniţat, astfel că el nu constituia o povară pentru persoanele care lucrau din greu respectînd Legea. El trebuia mai degrabă să lucreze şi să plătească dublul sau mai mult pentru ceea ce furase. Victima nu suferea deci nici o pierdere. În cazul în care hoţul refuza să lucreze şi să plătească paguba, era vîndut ca sclav pînă cînd restituirea era făcută. Dacă el persista în încăpăţînarea sa, era condamnat la moarte. Aceste dispoziţii nu numai că permiteau să i se facă dreptate victimei dar ele constituiau, de asemenea, un puternic factor de reţinere pentru alţii care puteau fi înclinaţi să fure (Exod 22:1, 3, 4, 7; Deuteronom 17:12). Mai mult, întrucît viaţa este sacră în ochii lui Dumnezeu, orice criminal era condamnat la moarte, fapt care proteja naţiunea de indivizi răi şi de criminali. Totuşi, se dădea dovadă de îndurare în cazul ucigaşilor neintenţionaţi. — Numere 35:9–15, 22–29, 33.

6. La ce concluzie ajungem examinînd legile date lui Israel?

⁶ Cine ar putea să nege, aşadar, faptul că justiţia marchează toate legile pe care Iehova le–a dat naţiunii Israel? De aceea, ce mîngîiere, ce speranţă ne umple sufletul ştiind că promisiunea lui Dumnezeu consemnată în Isaia 42:1 se va realiza prin intermediul lui Isus Cristos! Ea ne dă această asigurare: „Justiţie pentru naţiuni, iată ce va aduce el.“

Justiţia echilibrată prin îndurare

7. Cum a dat Iehova dovadă de îndurare faţă de Israel?

⁷ Justiţia divină este echilibrată prin îndurare. Acest lucru a fost demonstrat cu claritate atunci cînd israeliţii au început să se îndepărteze de căile drepte ale lui Dumnezeu. Timp de 40 de ani, Iehova a dat dovadă de îndurare şi de atenţie faţă de poporul său, aşa cum reiese din cuvintele lui Moise: „L–a găsit într–un pămînt pustiu, şi într–un deşert gol şi urlător. El a început să–l înconjure, să–i poarte de grijă, să–l protejeze ca pe pupila ochiului său. Întocmai cum un vultur îşi scutură cuibul, planează deasupra puilor săi, îşi întinde aripile, îi ia, îi poartă pe penele sale, Iehova singur l–a condus“ (Deuteronom 32:10–12). Mai tîrziu, cînd israeliţii au căzut în apostazie, Iehova le–a adresat aceste cuvinte stăruitoare: „Întoarceţi–vă, vă rog, de la căile voastre rele şi de la acţiunile voastre rele.“ — Zaharia 1:4a.

8, 9. (a) În ce măsură a manifestat Iehova justiţie plină de îndurare faţă de iudei? (b) Ce nenorocire i–a lovit în cele din urmă, dar ce se poate spune despre modul de a acţiona al lui Dumnezeu cu privire la ei?

⁸ Israeliţii şi–au astupat urechile în faţa acestor apeluri pline de îndurare ale lui Iehova. Prin intermediul profetului Zaharia, Dumnezeu a spus: „Dar ei nu au ascultat şi nu mi–au acordat atenţie“ (Zaharia 1:4b). Îndemnat de justiţia sa îndurătoare, Dumnezeu l–a trimis deci pe unicul său Fiu pentru ca acesta să–i ajute să se întoarcă la el. Ioan Botezătorul l–a prezentat pe Fiul lui Dumnezeu spunînd: „Iată Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii“ (Ioan 1:29). Timp de trei ani şi jumătate, Isus i–a învăţat fără întrerupere pe iudei căile drepte ale lui Dumnezeu şi, îndeplinind nenumărate miracole, a dovedit că el era Eliberatorul promis (Luca 24:27; Ioan 5:36). Dar poporul a refuzat să–l asculte şi să–i dea crezare. De aceea, Isus s–a simţit îndemnat să exclame: „Ierusalime, Ierusalime, oraş care îi ucizi pe profeţi şi îi lapidezi pe cei care sînt trimişi la tine — de cîte ori am vrut să–ţi adun copiii cum îşi adună găina puii sub aripi! Dar n–aţi vrut. Iată, casa vă este abandonată.“ — Matei 23:37, 38.

⁹ Dumnezeu s–a reţinut să–şi execute judecata nefavorabilă timp de încă 37 de ani, apoi, în cele din urmă, în anul 70 e.n., el le–a permis romanilor să distrugă Ierusalimul şi să ducă mii de iudei în captivitate. Dacă luăm în considerare îndelunga sa răbdare şi îngăduinţă pe care le–a manifestat Iehova timp de secole, cine ar putea să nege că justiţia divină s–a manifestat întotdeauna în toate modurile sale de–a acţiona faţă de casa lui Israel?

Justiţie pentru toate naţiunile

10. Cum s–a extins justiţia divină asupra tuturor naţiunilor?

¹⁰ După ce Israel l–a respins pe Isus, Iacob a declarat: „Dumnezeu şi–a îndreptat pentru întîia oară atenţia spre naţiuni, ca să–şi scoată dintre ele un popor pentru numele său“ (Fapte 15:14). Acest „popor“, incluzîndu–i pe puţinii iudei care îl acceptaseră pe Isus ca fiind Mesia, formează împreună „Israelul [spiritual al] lui Dumnezeu“ şi se compune din 144 000 de discipoli ai lui Isus născuţi de spirit (Galateni 6:16; Apocalips 7:1–8; 14:1–5). Primul păgîn necircumcis care a devenit creştin a fost Cornelius. Atunci cînd Cornelius şi toată casa lui au acceptat calea de salvare prevăzută de Dumnezeu, Petru a declarat: „Îmi dau seama cu certitudine că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice naţiune, omul care se teme de el şi lucrează dreptatea îi este plăcut“ (Fapte 10:34, 35). Pavel amplifică ideea justeţei imparţialităţii manifestate de Dumnezeu, spunînd: „Nu există nici iudeu, nici grec, nu există nici sclav, nici om liber, nu există nici sex bărbătesc, nici sex femeiesc; căci voi toţi sînteţi unul în unitate cu Cristos Isus. Iar dacă îi aparţineţi lui Cristos sînteţi într–adevăr sămînţa lui Avraam, moştenitori în conformitate cu o promisiune.“ — Galateni 3:28, 29.

11. Ce promisiune i–a fost făcută lui Avraam şi cum se va realiza ea?

¹¹ Aceste cuvinte ne amintesc de promisiunea minunată pe care i–a făcut–o Iehova lui Avraam. Pe baza faptului că patriarhul s–a dovedit dispus să–l ofere ca jertfă pe fiul său preaiubit Isaac, Dumnezeu i–a zis: „Întrucît tu ai făcut acest lucru, şi nu l–ai reţinut pentru tine pe fiul tău, pe unicul tău fiu, te voi binecuvînta, cu siguranţă (. . .) Şi prin intermediul seminţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta în mod cert“ (Geneza 22:16–18). Cum se va realiza această promisiune? „Sămînţa lui Avraam“ formată din Isus Cristos şi cei 144 000 de continuatori unşi ai săi care s–au dovedit fideli pînă la moarte, va guverna de sus din ceruri omenirea timp de o mie de ani (Apocalips 2:10, 26; 20:6). Referitor la această epocă binecuvîntată, Iehova ne dă asigurarea: „Abundenţa domniei princiare şi a păcii nu va avea sfîrşit.“ De ce? Deoarece ’domnia princiară‘ exercitată de acest Regat mesianic va fi ’susţinută prin intermediul justiţiei şi al dreptăţii de acum şi pînă în timp indefinit‘. — Isaia 9:6, 7.

12. Ce binecuvîntări se pot primi deja în prezent din legămîntul avraamic?

¹² Dar nu este necesar să se aştepte pînă cînd va începe domnia milenară a lui Isus Cristos pentru a gusta binecuvîntările care decurg din legămîntul avraamic. Aceste binecuvîntări sînt deja trăite de „o mare mulţime“ de oameni „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. Deoarece, în mod simbolic, ’şi–au spălat robele şi le–au albit în sîngele Mielului‘, Isus Cristos, ei au cîştigat în ochii lui Iehova o stare de dreptate. La fel ca Avraam, ei au devenit prieteni ai lui Dumnezeu. Justiţia marchează, într–adevăr, calea pe care a prevăzut–o Iehova pentru salvarea a milioane de oameni din toate naţiunile. — Apocalips 7:9, 14.

Reacţionezi tu pozitiv la dreptele căi ale lui Dumnezeu?

13, 14. (a) Ce examinare personală a inimii ar trebui să ne facem cu toţii? (b) Cum ne putem exprima recunoştinţa faţă de Iehova?

¹³ Este oare profund mişcată inima ta de calea justiţiei şi iubirii divine manifestate de Dumnezeu prin faptul că l–a dat pe Fiul său unic–născut ca preţ de răscumpărare pentru tine? Imaginează–ţi care au fost sentimentele lui Avraam atunci cînd Dumnezeu i–a cerut să–l jertfească pe fiul său pe care–l iubea atît de mult! Dar sentimentele lui Dumnezeu sînt mult mai profunde. Gîndeşte–te la ceea ce a simţit el cînd Fiul său iubit a suportat insulte, batjocuri din partea trecătorilor, suferinţa cumplită pe stîlpul de tortură. Imaginează–ţi reacţia sa cînd l–a auzit strigînd: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m–ai părăsit?“ (Matei 27:39, 46). Justiţia pretindea însă ca Iehova să permită ca Fiul său să moară într–un astfel de mod încît să–şi dovedească integritatea în justificarea dreptăţii divine. În plus, permiţînd ca Fiul său să moară, Iehova a deschis calea spre salvarea noastră.

¹⁴ Din acest motiv, recunoştinţa noastră faţă de Iehova şi faţă de Fiul său ar trebui să ne determine să recunoaştem în mod public: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru (. . .) şi Mielului“ (Apocalips 7:10). Reacţionînd în felul acesta, noi dovedim că dăm crezare cuvintelor lui Moise: „Toate căile lui Iehova sînt justiţie“ (Deuteronom 32:4). Cîtă bucurie putem să–i procurăm lui Iehova şi Fiului său, recunoscînd şi urmînd dreptele căi divine prevăzute de Dumnezeu pentru salvarea omului.

15. Ce semnificaţie prezintă pentru noi cuvintele pe care i le–a spus Isus lui Nicodim?

¹⁵ Nu sîntem oare fericiţi că în anii ’70 ai secolului trecut fraţii noştri de credinţă au luat o poziţie fermă în chestiunea jertfei de răscumpărare? Nu sîntem oare bucuroşi că aparţinem unei organizaţii care este absolut hotărîtă să rămînă ataşată de dreapta şi iubitoarea cale divină pentru salvarea omului? Dacă da, atunci ar trebui să acordăm o atenţie deosebită cuvintelor pe care le–a spus Isus lui Nicodim: „Dumnezeu l–a trimis pe Fiul său în lume, nu pentru ca el să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie salvată prin el. Cel care exercită credinţă în el nu va fi judecat. (. . .) Cel care face ceea ce este adevărat vine la lumină, pentru ca lucrările sale să fie evidente, deoarece sînt făcute în armonie cu Dumnezeu.“ Dacă dorim să scăpăm de judecata nefavorabilă a lui Dumnezeu trebuie să ne dovedim credinţa în Fiul său, îndeplinind ’lucrări în armonie cu Dumnezeu‘. — Ioan 3:17, 18, 21.

16. În ce mod pot discipolii lui Isus să–l glorifice pe Tatăl ceresc?

¹⁶ Isus a zis: „Tatăl meu este glorificat prin faptul că voi continuaţi să aduceţi mult rod şi vă dovediţi discipolii mei. Dacă respectaţi poruncile mele, veţi rămîne în iubirea mea, aşa cum eu am respectat poruncile Tatălui şi rămîn în iubirea lui“ (Ioan 15:8, 10). Care sînt cîteva dintre aceste porunci? Una din ele este consemnată la Ioan 13:34, 35 unde Isus le–a zis discipolilor săi: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. (. . .) Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi.“ Rodul iubirii este evident printre Martorii lui Iehova. Isus a mai dat şi această poruncă: „Duceţi–vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu–i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu–i să respecte toate lucrurile pe care vi le–am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Tu personal participi la aceste ’lucrări în armonie cu Dumnezeu‘?

17. Ce rezultat arată că lucrarea de predicare şi de instruire este o dovadă a justiţiei lui Iehova?

¹⁷ Justeţea faptului că Iehova le–a permis discipolilor lui Isus să îndeplinească această lucrare de predicare şi de instruire devine evidentă dacă ne gîndim la rezultatele obţinute de Martorii lui Iehova doar într–un singur an. În 1989, 263 855 de noi discipoli au fost botezaţi! Nu este oare îmbucurător lucrul acesta?

Dumnezeul justiţiei va acţiona cu promptitudine

18. Ce întrebări ar putea să suscite persecuţiile suferite de poporul lui Iehova?

¹⁸ Lucrarea de depunere a mărturiei nu poate fi îndeplinită fără să stîrnească opoziţie. Isus le–a zis discipolilor săi: „Dacă m–au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:20). Istoria modernă a Martorilor lui Iehova confirmă exactitatea acestei declaraţii. În multe ţări Martorii lui Iehova au suportat interdicţii, întemniţări, bătăi şi chiar torturi. Astfel de persecuţii ne amintesc de aceste cuvinte profetice ale lui Habacuc: „Legea înţepeneşte şi justiţia nu iese niciodată.“ De aceea, uneori, s–ar putea chiar ca unii slujitori ai lui Iehova să–şi pună întrebări de genul acesta: ’De ce–i tolerează Iehova pe cei care acţionează în mod perfid? De ce păstrează el tăcerea atunci cînd un răufăcător îl înghite pe cineva care este mai drept decît el?‘ — Habacuc 1:4, 13.

19. Ce ilustrare făcută de Isus ne ajută să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu?

¹⁹ Isus a făcut o ilustrare care ne ajută să răspundem la aceste întrebări şi să vedem lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu. În Luca 17:22–37, el descrie violenţa care trebuie să caracterizeze sfîrşitul sistemului de lucruri actual. Această epocă, spune el, ar fi comparabilă cu cea care a precedat potopul survenit în zilele lui Noe şi cu cea din timpul distrugerii Sodomei şi Gomorei, din zilele lui Lot. Apoi, aşa cum este descris la Luca 18:1–5, Isus s–a întors spre discipolii săi şi „le–a spus o ilustrare cu privire la necesitatea ca ei să se roage întotdeauna şi să nu renunţe“. El le–a vorbit despre o văduvă care avea o problemă serioasă şi despre „un anumit judecător“ capabil să–i rezolve problema. Văduva nu înceta să–i zică judecătorului: „Fă în aşa fel ca să obţin dreptate împotriva adversarului meu la judecată.“ În cele din urmă, din cauza insistenţei acestei femei, judecătorul ’a făcut ca ea să obţină dreptate‘.

20. Ce învăţătură putem să tragem din această ilustrare?

²⁰ Ce învăţătură putem să tragem din această ilustrare? Punîndu–l în contrast pe acest judecător nedrept cu Iehova, Isus a zis: „Auziţi ce a spus judecătorul, cu toate că era nedrept! Nu le va face deci Dumnezeu dreptate aleşilor săi, care strigă spre el zi şi noapte, chiar dacă este îndelung răbdător cu privire la ei? Eu vă spun: Le va face cu promptitudine dreptate.“ — Luca 18:6–8a.

21. Cum ar trebui să considerăm şi să tratăm propriile noastre probleme?

²¹ Atunci cînd avem probleme personale să ne amintim întotdeauna că dacă ni se pare că Dumnezeu întîrzie să răspundă cererilor noastre aceasta nu se întîmplă din cauză că el nu vrea să ne vină în ajutor (2 Petru 3:9). Dacă ni se întîmplă să suferim din cauza unei anumite persecuţii sau nedreptăţi, la fel ca acea văduvă, noi putem avea încredere că Dumnezeu va veghea ca justiţia să fie, în cele din urmă, satisfăcută. Cum putem să manifestăm o astfel de încredere? Rugîndu–ne neîncetat şi menţinîndu–ne un mod fidel de acţiune (Matei 10:22; 1 Tesaloniceni 5:17). Prin fidelitatea noastră vom dovedi că există credinţă pe pămînt, că există oameni care iubesc în mod sincer dreptatea şi că noi facem parte din numărul lor. — Luca 18:8b.

„Bucuraţi–vă, naţiuni, împreună cu poporul său“

22. Cu ce notă triumfătoare şi–a încheiat Moise cîntarea?

²² Cu multe secole în urmă, Moise şi–a încheiat cîntarea cu această notă triumfătoare: „Bucuraţi–vă, naţiuni, împreună cu poporul său, căci el va răzbuna sîngele slujitorilor săi şi el se va răzbuna pe adversarii săi, şi va face într–adevăr ispăşire pentru pămîntul poporului său“ (Deuteronom 32:43). Ziua de răzbunare a lui Iehova se apropie cu paşi mari. Cît de recunoscători sîntem pentru faptul că el continuă să exercite răbdare şi justiţie!

23. Ce perspectivă fericită îi aşteaptă pe cei care împărtăşesc bucuria poporului lui Dumnezeu?

²³ Da, mai este încă posibil ca oameni din toate naţiunile să „ajungă la căinţă“, dar nu este timp de pierdut. Petru a lansat acest avertisment: „Ziua lui Iehova va veni ca un hoţ“ (2 Petru 3:9, 10). Justiţia divină pretinde ca acest sistem rău de lucruri să fie distrus în curînd. Cînd se va întîmpla aceasta, noi am putea fi printre cei care vor fi răspuns la această invitaţie: „Bucuraţi–⁠vă, naţiuni, împreună cu poporul său.“ Da, noi putem fi printre oamenii fericiţi care au înţeles că toate căile lui Dumnezeu sînt justiţie!

Cum aţi răspunde?

◼ De ce ar trebui ca Legea mozaică să ne fortifice credinţa în justiţia divină?

◼ Ce ar trebui să ne determine să acţionăm în armonie cu dreptele căi ale lui Dumnezeu?

◼ Cum putem să–l glorificăm pe Iehova?

◼ Numai unde se poate găsi fericirea adevărată în zilele noastre?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

„Îmi dau seama cu certitudine că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice naţiune, omul care se teme de el şi lucrează dreptatea îi este plăcut.“ — Fapte 10:34, 35.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Dumnezeu va veghea ca să li se facă dreptate aleşilor săi care strigă către el