Cum a fost salvat Codex Sinaiticus

S–A SPUS despre Codex Sinaiticus că este „cartea cea mai importantă, cea mai pasionantă şi cea mai preţioasă din cîte există“. De ce? Nu numai din cauza vechimii sale, cel puţin 1 600 de ani, ci şi datorită faptului că constituie un element esenţial din catalogul actual de manuscrise ale Bibliei. Iată istoria captivantă a redescoperirii sale de către Tischendorf în urmă cu ceva mai mult de o sută de ani.

Constantin von Tischendorf s–a născut în Saxonia, în nordul Europei, în 1815. În timp ce studia limba greacă la universitatea din Leipzig, el era tulburat de criticile acerbe pe care anumiţi teologi celebri germani le aduceau Bibliei şi de faptul că încercau să conteste autenticitatea Scripturilor creştine greceşti. Tischendorf era însă convins că o studiere a manuscriselor vechi ar putea confirma autenticitatea textului biblic. Prin urmare, el a hotărît să facă, pe cont propriu, cercetări în toate manuscrisele pe care le cunoştea, sperînd în acelaşi timp să mai găsească şi altele în timpul călătoriilor sale.

Şi iată cum, în mai 1844, după ce petrecuse patru ani consultînd cele mai bune biblioteci din Europa, Tischendorf se îndreaptă spre mănăstirea Sfînta Ecaterina, situată în Sinai, la 1 400 de metri deasupra nivelului Mării Roşii. În adăpostul fortificat al călugărilor nu se putea pătrunde decît urcînd într–un coş atîrnat de o funie şi trecînd printr–o mică deschizătură făcută în zid.

DESCOPERIRI CE MERITAU EFORTUL

Călugării i–au dat voie lui Tischendorf să facă cercetări în cele trei biblioteci pe care le aveau, fără însă ca acesta să găsească ceva. Dar tocmai cînd se pregătea să plece, Tischendorf a zărit ceea ce căuta: nişte manuscrise vechi îngrămădite într–un coş mare, la intrarea în biblioteca principală! Bibliotecarul i–a explicat că intenţiona să pună aceste manuscrise pe foc, aşa cum făcuse deja cu încă două coşuri pline. Tischendorf a rămas uluit găsind printre aceste manuscrise 129 de file din cel mai vechi manuscris pe care îl văzuse vreodată: o traducere în limba greacă a unor porţiuni din Scripturile ebraice. Călugării i–au dat 43 de file din acest manuscris, dar nu i–au permis să ia mai multe decît atît.

În 1853, Tischendorf se întoarce la mănăstire, dar nu mai descoperă aici decît un fragment din Geneza, aşternut pe acelaşi manuscris din secolul al IV–lea. Tischendorf era convins „că acest manuscris conţinuse iniţial tot Vechiul Testament, dar că fusese aproape în întregime distrus de timp“. Întregul manuscris, care trebuie să fi conţinut probabil 730 de file, fusese scris cu caractere greceşti unciale (cu majuscule), pe un pergament confecţionat dintr–o piele fină de oaie sau de capră.          

Şase ani mai tîrziu, Tischendorf face o a treia vizită călugărilor de la muntele Sinai. În ajunul plecării sale, i se arată întîmplător nu numai manuscrisele pe care le scăpase de la foc în urmă cu 15 ani, ci şi multe altele. Toate laolaltă aceste manuscrise alcătuiau Scripturile creştine greceşti şi o parte din traducerea în greceşte a Scripturilor ebraice.

Tischendorf a fost autorizat să ducă acest manuscris la Cairo, în Egipt, să facă după el o copie, şi apoi să–l trimită ţarului Rusiei, ca dar din partea călugărilor. Astăzi, acest manuscris este expus la British Museum, alături de Codex Alexandrinus. Cele 43 de file luate de Tischendorf prima dată sînt păstrate la biblioteca universitară din Leipzig, în Republica Democrată Germană.

Putem să–i fim recunoscători lui Tischendorf pentru că şi–a consacrat viaţa şi cunoştinţele căutării de manuscrise biblice şi mai ales pentru faptul că a salvat renumitul Codex Sinaiticus. Dar mai presus de toate, îi sîntem recunoscători lui Iehova, care a vegheat ca Cuvîntul său să fie păstrat cu atîta exactitate, spre folosul nostru.

[Chenarul de la pagina 26]

Să folosim Codex–ul

Codex Sinaiticus are drept simbol litera ebraică א. Acest codex confirmă autenticitatea manuscriselor biblice mai recente, scrise pe papirus. De asemenea, el îi ajută pe bibliştii moderni, dîndu–le posibilitatea să găsească erorile subtile ce s–au strecurat în copiile ulterioare.

De exemplu, la Ioan 1:18 citim: „Nici un om nu l–a văzut vreodată pe Dumnezeu; dumnezeul unic născut, care este în [poziţia] sîn[ului] la Tatăl este cel care l–a explicat.“ Într–o notă, „Traducerea lumii noi“, ediţia engleză cu trimiteri, menţionează că în Codex Sinaiticus, precum şi în alte manuscrise vechi, se susţine traducerea „dumnezeul unic–născut“ mai degrabă decît alternativa „Fiul unic–născut“. La nota de subsol, referinţa trimite la menţiunea unui corector al codexului, prin care acesta justifică reaşezarea articolului hotărît în expresia „dumnezeul unic–născut“. Aşa cum confirmă acest verset, Isus Cristos ocupă o poziţie unică.

[Legenda fotografiilor de la pagina 27]

Mănăstirea Sfînta Ecaterina, la poalele aşezării muntelui pe care tradiţia îl consideră a fi Muntele Sinai (În medalion Biblioteca de astăzi a mănăstirii)

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Istoria Orientului Apropiat)

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Istoria Orientului Apropiat)

[Provenienţa fotografiei de la paginile 25, 26]

Courtesy of the British Museum, London