Puneţi–vă încrederea în Iehova!

„Încrede–te în Iehova şi fă binele; (...) delectează–te în Iehova.“ — PSALM 37:3, 4.

1, 2. (a) Ce s–a întîmplat cu cei care nu şi–au pus încrederea în Iehova în secolul I şi cu cei care şi–au pus–o? (b) Ce întrebări ne putem pune cu privire la religiile actuale?

ÎN SECOLUL întîi al erei noastre, conducătorii religioşi evrei pretindeau că se închină lui Dumnezeu. Dar ei nu aveau încredere în el. Ei încălcau poruncile sale şi îi prigoneau pe reprezentanţii săi (Matei 15:3; Ioan 15:20). Drept urmare, ‘casa lor a fost abandonată’ de Iehova (Matei 23:38). În anul 70 e.n. armatele romane au distrus Ierusalimul şi templul, fapt care a cauzat o mare pierdere de vieţi în rîndul conducătorilor religioşi şi al adepţilor lor. Dar cei care s–au încrezut în Iehova au fost ocrotiţi, deoarece ei au ţinut seama de avertismentele mesagerilor săi şi au fugit pentru a fi în siguranţă. — Matei 24:15–22; Luca 21:20–24.

² În aceste ultime zile ale actualului sistem de lucruri, se încred oare religiile acestei lumi în Iehova, adevăratul Dumnezeu? Ascultă ele de poruncile sale şi îndeplinesc voinţa lui, sau îi imită pe conducătorii religioşi din secolul întîi pe care Dumnezeu i–a părăsit? Care dintre religiile de astăzi se pot aştepta să fie ocrotite de Iehova, în virtutea faptului că ele ‘se încred în Iehova şi fac binele’? — Psalm 37:3.

Unde există dragoste frăţească?

3. De ce au eşuat eforturile religiilor de a instaura pacea?

³ Nu demult, papa Ioan Paul al II–lea a avertizat că „supravieţuirea întregii omeniri este grav ameninţată“. El a subliniat că „eforturile comune ale diferitelor grupuri religioase constituie cel mai bun mijloc de a contracara această ameninţare“. Voinţa lui Dumnezeu, a spus el, este ca liderii religioşi să „coopereze“ în vederea „păcii şi reconcilierii“. Dar, dacă aceasta este voinţa lui Dumnezeu, atunci de ce nu a binecuvîntat el eforturile care s–au depus în această direcţie de–a lungul secolelor? El nu a făcut astfel deoarece aceste religii nu şi–au pus încrederea în modul său de a aduce pace, şi anume: prin intermediul Regatului său ceresc (Matei 6:9, 10). În schimb, ele au sprijinit politica şi războaiele dintre naţiuni. Ca atare, în timpul războaielor, oamenii religioşi dintr–o naţiune i–au ucis pe oamenii religioşi din altă naţiune, ba chiar i–au omorît pe aceia care aparţineau propriei lor religii: catolicii i–au ucis pe catolici, protestanţii pe protestanţi, iar alte religii au făcut la fel. Dar oare adevăraţii fraţi spirituali se ucid unii pe alţii, pretinzînd în acelaşi timp că îi slujesc lui Dumnezeu?

4. Ce regulă a stabilit Isus pentru religia adevărată, şi de ce era aceasta o „poruncă nouă“?

⁴ Isus a stabilit regula religiei adevărate atunci cînd a declarat următoarele: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v–am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:34, 35). Aşadar, cei care practică religia adevărată trebuie să se iubească unii pe alţii. Aceasta era „o poruncă nouă“ prin faptul că Isus a spus: „Aşa cum v–am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.“ El a fost dispus să–şi dea viaţa pentru continuatorii săi. Dar şi ei trebuie să fie dispuşi să facă la fel — nu să ia viaţa tovarăşilor lor de credinţă, ci să–şi dea, dacă este cazul, propria lor viaţă. Lucrul acesta era ceva nou, deoarece el nu era pretins de Legea mozaică.

5. Cum scoate Cuvîntul lui Dumnezeu în mod pregnant în evidenţă necesitatea iubirii şi unităţii în mijlocul închinătorilor adevăraţi?

⁵ În Cuvîntul lui Dumnezeu se spune astfel: „Dacă cineva declară: «Eu îl iubesc pe Dumnezeu», şi totuşi îşi urăşte fratele, este un mincinos. Fiindcă acela care nu îşi iubeşte fratele, pe care l–a văzut, nu poate să–l iubească pe Dumnezeu, pe care nu l–a văzut. Şi iată porunca pe care o avem de la el: cine îl iubeşte pe Dumnezeu trebuie să îşi iubească şi fratele“ (1 Ioan 4:20, 21). Prin această iubire cei care se încred în Iehova păstrează o veritabilă unitate internaţională. În 1 Corinteni 1:10 apostolul Pavel spune următoarele: „Vă îndemn, fraţilor, prin numele Domnului nostru Isus Cristos, să vorbiţi cu toţii în perfect acord şi să nu existe sciziuni între voi, ci să fiţi strîns uniţi, în acelaşi spirit şi în acelaşi mod de a gîndi.“ — Vezi şi 1 Ioan 3:10–12.

6. De ce pot Martorii lui Iehova să spună că ei „sînt curaţi de sîngele tuturor oamenilor“?

⁶ În The World Book Encyclopedia se arată că în cel de–al doilea război mondial au fost omorîţi 55 de milioane de oameni. Ei au fost ucişi de către luptători aparţinînd tuturor religiilor mai importante, cu excepţia Martorilor lui Iehova. Nici una dintre aceste ucideri nu a fost cauzată de martori ai lui Iehova, deoarece ei au ascultat de porunca de a se iubi unii pe alţii şi au refuzat să ia parte la războaiele dintre naţiuni. Deşi mulţi martori au fost martirizaţi pentru poziţia lor neutră, ei au putut spune la fel ca apostolul Pavel: „Sînt curat de sîngele tuturor oamenilor.“ — Fapte 20:26.

7, 8. În ce fel recunosc unii clerici că sînt vinovaţi de sînge?

⁷ Un preot militar catolic pentru aviatorii care au lansat bombele atomice asupra Japoniei în 1945 a declarat recent următoarele: „De 1 700 de ani biserica dă o aură onorabilă războiului. Ea îi determină pe oameni să creadă că războiul este o profesiune creştină onorabilă. Dar asta nu este adevărat. Noi am fost supuşi unei operaţii de spălare a creierului (...) Evanghelia Războiului Drept este o evanghelie pe care Isus nu a răspîndit–o niciodată (...) Nu există nici un moment din viaţa sau din învăţătura lui Isus care să sugereze ideea că, în timp ce este incorect să–i carbonizezi pe oameni cu focoase nucleare, este corect să–i carbonizezi cu napalm sau cu aruncătoare de flăcări.“

⁸ În publicaţia Catholic Herald, care apare la Londra, se afirmă următoarele: „Primii creştini (...) l–au luat pe Isus în serios şi au refuzat să fie recrutaţi în armata romană, chiar dacă pentru acest refuz erau pedepsiţi cu moartea. Oare nu ar fi fost cu totul alta faţa istoriei dacă Biserica şi–ar fi păstrat atitudinea iniţială? (...) Dacă bisericile de azi ar face un front unit pentru a condamna războiul (...), ceea ce ar însemna ca fiecare membru al lor să se simtă obligat de conştiinţa lui, asemenea creştinilor, să refuze [participarea la război] din motive de conştiinţă, atunci pacea ar putea fi într–adevăr instaurată. Dar ştim că lucrul acesta nu se va întîmpla niciodată.“

9. De ce tragem concluzia că Iehova a abandonat religiile acestei lumi?

⁹ Astfel, religiile acestei lumi au discreditat în mod nefast legile lui Dumnezeu. Ele nu şi–au pus încrederea în El mai mult decît fariseii. „Ele declară în mod public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl renegă prin lucrările lor, fiindcă sînt detestabile şi neascultătoare şi neaprobate pentru nici un fel de lucrare bună“ (Tit 1:16). Drept rezultat, Dumnezeu a abandonat religiile acestei lumi tot atît de sigur cum a abandonat şi religia iudaică ipocrită din secolul întîi. — Matei 15:9, 14.

Supravieţuirea este posibilă prin încredere în Iehova

10, 11. Ce a făcut regele Ezechia cînd Asiria a cerut ca Ierusalimul să fie predat, şi pe cine a sfidat în mod batjocoritor purtătorul de cuvînt al lui Sennacherib?

¹⁰ Să nu vă puneţi încrederea în soluţiile date de oameni la problemele acestei lumi, ci încredeţi–vă în Acela care îşi poate împlini promisiunile (Iosua 23:14). De exemplu, observaţi ce s–a petrecut în secolul al optulea î.e.n., în zilele regelui Ezechia al lui Iuda. Iată ce spune Biblia despre el: „El a continuat să facă ce era drept în ochii lui Iehova“ (2 Regi 18:3). În timpul domniei sale, puternicul imperiu mondial al Asiriei a venit asupra Ierusalimului. Regele asirian Sennacherib a cerut Ierusalimului să se predea şi a zis: „Iată ce a spus regele: «Să nu vă înşele Ezechia, fiindcă el nu poate să vă elibereze din mîna mea. Şi să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Iehova.»“ — 2 Regi 18:29, 30.

¹¹ Dar ce a făcut Ezechia? Iată ce ne spune Biblia: „Ezechia a început să se roage înaintea lui Iehova şi să spună: «O, Iehova, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi, tu singur eşti Dumnezeul adevărat al tuturor regatelor pămîntului. Tu însuţi ai făcut cerurile şi pămîntul. Apleacă–ţi urechea, o, Iehova, şi auzi. Deschide–ţi ochii, o, Iehova, şi vezi şi auzi cuvintele lui Sennacherib pe care el le–a trimis ca să–l sfideze batjocoritor pe Dumnezeul cel viu (...) O, Iehova, Dumnezeul nostru, salvează–ne, te rog, din mîna lui, pentru ca toate regatele pămîntului să ştie că numai tu, o, Iehova, eşti Dumnezeu.»“ — 2 Regi 19:15–19.

12. Cum a răspuns Iehova la rugăciunea lui Ezechia?

¹² Iehova a auzit această rugăciune şi l–a trimis pe profetul Isaia să–i spună lui Ezechia astfel: „De aceea, iată ce a spus Iehova referitor la regele Asiriei: «El nu va intra în acest oraş, nici nu va trage o săgeată într–acolo, nici nu–l va înfrunta cu un scut, nici nu va ridica împotriva lui un meterez de asediu.»“ Urma Ezechia să opună Asiriei o armată? Nu, el trebuia să se încreadă în Iehova, ceea ce a şi făcut. Dar care a fost rezultatul? „Îngerul lui Iehova a ieşit şi a doborît o sută optzeci şi cinci de mii în tabăra asirienilor.“ Sennacherib însuşi a plătit scump pentru că l–a sfidat zeflemitor pe Iehova şi pe slujitorii lui Iehova, fiind mai tîrziu asasinat de propriii săi fii. În strictă conformitate cu cuvîntul lui Iehova, nici o armă nu a fost ridicată împotriva Ierusalimului. — 2 Regi 19:32–37.

13, 14. Pe ce bază vor supravieţui sfîrşitului acestui sistem de lucruri acei oameni proveniţi din toate naţiunile?

¹³ În timpul nostru se va întîmpla un lucru asemănător. Cei care se încred în Iehova vor supravieţui atît batjocurilor acestei lumi, cît şi sfîrşitului ei. „Cei care cunosc numele tău se vor încrede în tine, căci tu cu siguranţă nu îi vei părăsi pe cei ce te caută, o, Iehova“ (Psalm 9:10). Dar înainte ca Iehova să aducă execuţia asupra acestei lumi vinovate de sînge, el îi invită pe cei cu inima sinceră să vină la el pentru a fi în siguranţă. Aceştia constituie „o mare mulţime“ de oameni care aparţin tuturor naţiunilor şi care „vin din necazul cel mare“. Ei supravieţuiesc sfîrşitului acestui sistem, deoarece ei se încred în Iehova şi îi slujesc „zi şi noapte“. — Apocalips 7:9–15.

¹⁴ Aceştia răspund chemării care răsună tot mai tare pe întregul pămînt, aşa cum este profeţit în Isaia 2:2, 3: „Şi se va întîmpla, fără îndoială, în perioada finală a zilelor, că muntele casei lui Iehova [închinarea adevărată care i se aduce lui] va ajunge ferm stabilit (...). Şi multe popoare, în mod cert, se vor duce şi vor zice: «Veniţi şi să ne suim la muntele lui Iehova, (...) şi el ne va instrui cu privire la căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale.»“ Iar în versetul 4 se spune: „Şi va trebui ca ele să făurească din săbiile lor brăzdare de plug şi din lăncile lor foarfece de grădină. Nu va mai ridica sabia naţiune contra naţiune, nici nu vor mai învăţa războiul.“

15. Cine sînt cei care împlinesc profeţia din Isaia 2:2–4 şi cum?

¹⁵ Cine sînt aceia care, în prezent, ‘îşi făuresc din săbiile lor brăzdare de plug’? Cine sînt cei care manifestă iubire nestrămutată faţă de fraţii lor spirituali şi surorile lor spirituale de pe întregul pămînt şi sînt în unitate cu ei? Cine sînt cei care se încred cu adevărat în Iehova şi îi invită pe alţii să facă la fel? Realităţile timpului nostru demonstrează că răspunsul nu poate fi decît: Martorii lui Iehova. Asemenea lui Ezechia, ei se încred în Iehova din toată inima şi dovedesc lucrul acesta prin faptul că îi respectă poruncile.

Un viitor luminos

16, 17. Ce viitor luminos le oferă Iehova celor care se încred în el?

¹⁶ Celor care se încred în el, Iehova le oferă cel mai luminos viitor posibil, care se va materializa cînd el va înlocui societatea acestei lumi vechi cu societatea sa nouă. În noua lume care va fi pe acest pămînt nu va mai exista nici frică, nici neîncredere, nici sărăcie, nici nedreptate, nici infracţiune. Oamenii nu vor mai fi măcelăriţi în războaie sau prin avorturi. În Apocalips 21:4 ni se promite că pînă şi „moartea nu va mai fi, nici doliu, nici ţipăt, nici durere nu vor mai fi“.

¹⁷ Cu timpul pămîntul va deveni un paradis, conform promisiunii lui Isus (Luca 23:43). Şi întrucît chiar şi moartea va fi înlăturată, cei care se încred în Iehova vor putea să trăiască veşnic în Paradis. Profeţia din Mica 4:4 se va împlini complet: „Ei, într–adevăr, vor şedea fiecare sub viţa lui de vie şi sub smochinul lui şi nu va mai exista nimeni care să–i facă să tremure.“ Imgaginează–ţi că trăieşti într–o societate în care orice om pe care îl vei întîlni va fi o persoană în care te poţi încrede! Dar de ce va fi aşa? Deoarece, aşa cum se spune în Isaia 54:13, „toţi fiii tăi vor fi persoane învăţate de către Iehova, iar pacea fiilor tăi va fi abundentă“.

18. Ce foloase obţin încă de pe acum cei care se încred în Iehova?

¹⁸ Dar încă de pe acum milioane de Martori ai lui Iehova din lumea întreagă trag foloase din faptul că se încred în Iehova. De exemplu, deoarece se supun legilor şi principiilor lui Iehova, slujitorii săi nu se îmbolnăvesc de cancer pulmonar cauzat de consumul de tutun. Întrucît ei trăiesc într–un climat curat din punct de vedere moral, viaţa lor nu este în general periclitată de bolile sexual–transmisibile — inclusiv SIDA —, boli care au căpătat proporţii de epidemii mondiale. Faptul că ei nu folosesc droguri îi protejează în mare măsură de daune psihice şi de boli mortale de care suferă majoritatea toxicomanilor. Iar pentru faptul că nu primesc transfuzii de sînge ei sînt la adăpost de bolile mortale care se transmit prin sînge — inclusiv hepatita — şi care, numai în Statele Unite, ucid sau afectează în mod ireversibil zece mii de primitori de sînge anual.

19. Cum îi va salva Iehova pe cei care îl slujesc, dar care s–ar întîmpla să moară acum?

¹⁹ Chiar dacă unii dintre cei care se încred actualmente în Iehova s–ar întîmpla să moară din cauza vîrstei înaintate, bolii sau vreunui accident, Iehova îi va salva. El îi va răscumpăra prin intermediul învierii. În acest sens, apostolul Pavel ne–a îndemnat „să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu, care scoală morţii“. — 2 Corinteni 1:9.

Iehova îşi susţine slujitorii

20, 21. (a) La ce împotrivire ne putem aştepta, avînd în vedere ce i s–a întîmplat lui Isus? (b) Cum îşi susţine Iehova poporul, după cum l–a susţinut şi pe Isus?

²⁰ Reţineţi faptul că „întreaga lume zace în puterea celui rău“, adică în puterea lui Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). Deci dacă te încrezi în Dumnezeu, Satan şi lumea lui ţi se vor împotrivi. Ei vor încerca să–ţi submineze încrederea prin batjocuri şi prigonire, aşa cum au făcut şi cu Isus. După ce el a fost ţintuit de stîlpul de tortură, „cei care treceau pe lîngă el începeau să vorbească batjocoritor despre el, clătinînd din cap şi spunînd: (...) «Dacă eşti fiul lui Dumnezeu, coboară–te de pe stîlpul de tortură!» În acelaşi fel, preoţii de frunte, cu scribii şi bătrînii, începură şi ei să–şi bată joc de el şi să zică: «Pe alţii i–a salvat; pe sine însuşi nu se poate salva! (...) Şi–a pus încrederea în Dumnezeu; să–l salveze acum dacă îl vrea.»“ — Matei 27:39–43.

²¹ După trei zile Dumnezeu l–a salvat, într–adevăr, pe Isus, înviindu–l dintre morţi, însă acea generaţie de batjocoritori a fost ucisă sau dusă în sclavie de trupele romane. Întrucît Cristos, în calitate de Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu, va supraveghea şi va conduce efectuarea învierii, aceşti batjocoritori vor trebui — dacă vor fi aduşi înapoi dintre morţi — să se supună Aceluia de care şi–au bătut joc cu două mii de ani în urmă! Da, Iehova îşi susţine slujitorii care spun: „În Dumnezeu mi–am pus încrederea. Nu îmi va fi teamă. Ce poate să–mi facă omul pămîntean?“ — Psalm 56:11.

22. Ce declară Iehova cu privire la cei care se încred în el şi cu privire la cei care nu se încred în el?

²² Referitor la slujitorii săi, Iehova declară: „Binecuvîntat este bărbatul viguros care îşi pune încrederea în Iehova şi a cărui încredere a devenit Iehova. Şi el va deveni, în mod cert, asemenea unui arbore plantat lîngă ape, care îşi trimite rădăcinile aproape de cursul apei; şi nu va vedea cînd va veni căldura, ci frunzişul lui va fi cu adevărat luxuriant. Şi în anul de secetă nu se va îngrijora, nici nu va înceta să dea rod.“ Însă Iehova mai declară următoarele: „Blestemat este bărbatul viguros care îşi pune încrederea în omul pămîntean şi îşi face, într–adevăr, din carne braţul său, şi a cărui inimă se abate de la însuşi Iehova. Şi, în mod cert, el va deveni ca un arbore solitar în cîmpia pustie şi nu va vedea cînd va veni binele.“ — Ieremia 17:5–8.

23. Ce trebuie să facem dacă vrem viaţă veşnică?

²³ Deci, în aceste timpuri critice, „încrede–te în Iehova şi fă binele; locuieşte pe pămînt şi acţionează cu fidelitate. De asemenea, delectează–te în Iehova şi el îţi va da cererile inimii tale“ (Psalm 37:3, 4). Fie ca aceste cereri care îţi vor fi împlinite să includă darul vieţii veşnice în noua lume dreaptă promisă de Iehova în care ne încredem!

Întrebări recapitulative

◼ Ce regulă trebuie respectată de cei care se încred în Iehova?

◼ Religiile acestei lumi îi învaţă oare pe oameni să se încreadă în Iehova?

◼ Cum a fost justificată încrederea regelui Ezechia în Iehova?

◼ Cum se împlineşte în zilele noastre profeţia din Isaia 2:2–4?

◼ Ce viitor se întrevede pentru cei care se încred în Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Purtătorul de cuvînt al regelui asirian a vorbit batjocoritor la adresa lui Iehova şi a cerut Ierusalimului să se predea

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]

În lumea nouă, cei care se vor încrede în Iehova se vor bucura de pace deplină şi securitate absolută